Sentința nr. 890/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
SENTINȚA CIVILĂ NR. 890/2012
Ședința ta de 19 noiembrie 2012
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 35 din O. C. nr. 6., invocată de reclamantul Ș. P., cauza privind și pe pârâții C. DE A. DE S. B.-
N. și C. N. DE A. DE S. B.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul Ș. P., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Excepția este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei .
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 06 și respectiv (...) reclamantul a trimis la dosarul cauzei prin fax și prin poștă, răspuns la întâmpinare.
De asemenea, în data de (...) din partea reclamantului a fost trimisă la dosar prin fax, o cererea de strigare a cauzei după ora 1000 .
Reclamantul arată că, nu mai susține cerere de strigare a cauzei după ora 1000 și depune la dosar o cerere de suplimentare a probațiunii în sensul că, solicită ca pârâta C. să fie obligată să depună la dosar dovada convocării membrilor consiliului de administrație și a modului de comunicare ( difuzare) a actelor ce urmau a fi dezbătute în ședința consiliului de administrație în care s-a aprobat Referatul directorului general D.G. nr.
3686/(...), procesul-verbal al ședinței consiliului de administrație + hotărârea tip a consiliul de administrație din ședința consiliului de administrație în baza căreia consiliul de administrație al C. a aprobat Referatul D.G. nr. 3686/(...), întrucât înscrisurile prezentate nu sunt concludente, putând fi adoptate în ședință ordinară și extraordinară, sunt depuse documente incomplete cu privire la adoptarea ordinului, teza probatorie fiind verificarea modului de desfășurare a ședinței, verificarea legalității adoptări ordinului C..
Curtea, asupra cererii de suplimentare a probațiunii, în urma deliberării, în raport de teza probatorie apreciază că, administrarea probei suplimentare nu este utilă cauzei și prin urmare respinge cererea.
Reclamantul arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, raportat la poziția procesuală exprimată în
ședință publică azi, de către reclamant în sensul că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reclamantul Ș. P. solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată, pentru motivelel detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, C. a uzurpat atribuțiile altor instituții ale statului, decizia de impunere fiind o adăugare la lege. Nu există o astfel de atribuție în statutul C. În contractul cadru, la cap. VI se prevede că toate litigiile sunt de competența instanțelor judecătorești. Susține că, este o gravă eroare judiciară, legea sănătății trebuind coroborată cu dispozițiile C.ui de procedură fiscală. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A Deliberând reține că,
Reclamantul S. P. prin cererea înregistrată la data de (...), pe cale de excepție a invocat nelegalitatea art.35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui Național Unic de A. S. de S. aprobate prin O. nr.6. emis de către președintele Casei Naționale de A. de S.
În motivele cererii de soluționare a excepției de nelegalitate, reclamantul arată, în esență, că având în vedere legislația incidentă, dispozițiile speciale din C. de procedura fiscala, normele de tehnica legislativa, precum si Constituția României, competenta acordata Caselor de S., de către P. C., prin adoptarea art.35 din O. nr".6., de a emite decizii de impunere, care reprezintă titluri de creanța, s-a realizat cu încălcarea brutala a normelor legale imperative iar mențiunea din art.35, respectiv mențiunea ca, titlul de creanța îl constituie .. , decizia de impunere emisa de către CAS, nu este legal adoptata.
Susține, de asemenea, reclamantul că dispozițiile contestate nu au fost legal adoptate pentru următoarele motive: a) Nici legea sanatatii si nici statutul casei naționale de asigurări de sanatate nu atribuie competenta CAS - prin niciun text de lege - să emită decizii de impunere.
Studiind textele de lege menționate, se poate constata ca, caselor de sanatate le-au fost atribuite doar competente de colectare contribuții și aplicare masuri de executare silita.
Ca atare, pentru a stabili exact competentele atribuite prin legea sanatatii, care sunt de in realitate norme de trimitere către legislația fiscala, trebuie observat O. nr.92 /2003.
A., atribuțiile de colectare a contribuțiilor datorate de persoanele fizice, stabilite in favoarea caselor de sănătate, prin legea sanatatii, sunt dezvoltate de codul de procedura fiscala, in titlul VIU, cap.I - Colectarea creanțelor fiscale, art.110 - art.135.
Atribuțiile de aplicare a masurilor de executare silita pentru încasarea contribuțiilor la fondul de sănătate, stabilite in favoarea CAS, prin legea sănătății, sunt dezvoltate de către L. in C. de procedura fiscala, in titlul VIII, cap.VI - Stingerea creanțelor fiscale prin executare silita, la art. 136 - art.174.
Deci, din coroborarea textelor de lege, menționate în cele doua acte normative (legea sănătății si codul de procedura fiscala), rezulta fără dubiu ca, caselor de sanatate nu le-au fost delegate, prin legea sanatatii, atribuții de emitere a deciziilor de impunere.
Așadar, doar structurile A.N.A.F. si autoritățile administrației publice loca le sunt organe fiscale (art.17, alin.5 din O. nr.92 /2003) care pot emite decizii de impunere. b) Atribuirea de competente, în favoarea caselor de asigurări de sanatate, de a putea emite decizii de impunere, care sa fie titluri de creanță, nu se putea realiza, în mod legal, decât in baza unei legi organice, adoptate potrivit art.73 din Constituție.
Apreciază că nu exista lege organica care sa atribuie caselor de sanatate prerogative de a putea emite, în mod legal, decizii de impunere pentru încasarea contribuțiilor la sanatate. c) Dispozițiile fiscale sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie. A., dispozițiile din legea sănătății si cele contestate, trebuiau interpretate având in vedere dispozițiile art.13 din O. nr.92 /2003. d) Dispozițiile contestate (art.35) încalcă normele de tehnica legislativa.
Actele normative de rang inferior (O. C. nr.6.) se emit numai pe baza si în executarea legilor (legea privind reforma în sanatate) si nu pot conține soluții care sa contravină prevederilor din actul superior, având în vedere dispozițiile din L. nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa (art.S8, alin.3/ art.77 - art.78), precum si cele din Constituția României (art.1, alin.5/art.53). e) Nelegalitatea dispozițiilor contestate este mărturisita expres de C.
C. a adoptat modelul contractului de asigurări de sănătate, ca fiind anexa la O. președintelui C., nr.345/2006, publicat in M. Oficial nr.720 / (...).
Contractul stabilește ca, toate litigiile în legătura cu încheierea, executarea, ... sau alte pretenții decurgând din contract vor fi soluționate de către instanțele judecătorești.
Ca atare, casele de asigurări de sanatate pot declanșa procedurile de executare silita, prevăzute de O. nr.92 12003, numai după obținerea, in prealabil, a unei hotărâri judecătorești împotriva unei persoane pentru plata contribuției la sanatate si, nicidecum in baza unor așa zise "decizii de impunere", acte care se emit fără o abilitare legala.
In consecința, colectarea/aplicarea masurilor de executare silita, pentru încasarea de la persoanele fizice a contribuțiilor datorate fondului de sănătate, se poate realiza de către casele de asigurări de sănătate numai (exclusiv) in baza unor hotărâri judecătorești.
Consideră ca, dispozițiile art.35 din anexa Ia O. C. nr.6., au fost nelegal adoptate, CAS însușindu-si atribuții de legiferare, atribuții specifice autorității legislative si/ sau executive, potrivit art.61/ art.73/ art.l08 din Constituție.
Susține, de asemenea, reclamantul că ordinului (act juridic) îi lipsesc doua condiții esențiale de valabilitate: - lipsa capacității de exercițiu a C. de a emite reglementari (legi) in baza cărora sa poată crea/modifica legi organice (legea sanatatii), întrucât scopul instituției, stabilit de lege/statut, este aplicarea legii sanatatii si nicidecum acela al "adoptării legilor" ;
- o cauza ilicita întrucât, adoptarea ordinului C. prin care s-au acordat competente de emitere a deciziilor de impunere, este prohibita de lege si contrara ordinii publice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de A. de S. a jud.B.-N., solicită respingerea ca neîntemeiata a excepției
C. N. DE A. DE S. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29 oct.2012 solicită respingerea cererii reclamantului și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției prevăzută la art.35 din O. președintelui C. nr.6. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
1.1 Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie dispozițiile art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui Național Unic de A. S. de S. aprobate prin O. nr. 6., emis de C. N. de A. de S., text care are următorul cuprins:
(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din C. de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse, Curtea constată că prin textul precitat nu se adaugă la lege, în sensul că nu se extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită și care atrage astfel procedurile și mecanismele de executare ale statului.
A., conform art. 2 alin. 9 din L. nr. 9., asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumita in continuare A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. N. de A. de S. este abilitată de L. nr. 9. să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la F. național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Prin urmare, teza de la care pornește autorul sesizării, conform căreia pârâta nu are recunoscută posibilitatea de a invoca prevederile art. 83 alin.
4 din C. de procedură fiscală pentru a stabili din oficiu obligațiile datorate la fond și a emite decizii de impunere, este nefondată.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din L. nr. 9. se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui Național Unic de A. S. de S. aprobate prin
O. nr. 6., emis de C. N. de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare și drept urmare este legală.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 4 alin. 1 din L. nr.554/2004, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată și ca atare urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Ș. P. domiciliat în B., str.I. T. nr.5, sc.E, ap.56, jud.B.-N., privind și pe pârâții C. DE A. DE S. B.-N. cu sediul în B., str.G. nr.5, jud.B.-N. și C. N. DE A. DE S. B. cu sediul în B., C. C. nr.248, bl.S19, sector 3.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D. red.M.S./A.C.
5 ex. - (...)
