Decizia nr. 371/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C.Ă Nr. 371/2012
Ședința { F. |publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr.
(...), în contradictoriu cu reclamanta V. L., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Intimata depune la odsar exemplarul de pe întâmpinare care face dovada comunicării acesteia cu recurenta.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4151 din 2406.2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V. L. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. S. S. și pe cale de consecință s-a anulat Decizia nr. 1281700266260/(...), privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului V. Sara, ca fiind nelegală și netemeinică.
A fost obligată pârâta să recalculeze îndemnizația pentru creșterea copilului, având în vedere totalitatea veniturilor profesionale din activități independente, aferente anului 2010 și dispune emiterea unei noi decizii în acest sens.
A fost obligată pârâta la plata diferențelor bănești, rezultate în urma recalculării îndemnizației pentru creșterea copilului, conform noii decizii, cu dobânzile legale aferente, începând cu data de (...) și până la zi.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 12.90 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului „ începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."
Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor
Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege.
Rezultă deci, din conținutul acestor prevederi legale, care au ca obiect de reglementare susținerea familiei în vederea creșterii copilului, până la vârsta de doi și respectiv de trei ani, în mod cât se poate de evident și de clar că, persoanele care au realizat venituri profesionale din diferite activități, și pentru care au plătit impozite în ultimele 12 luni (până la nașterea copilului), sunt în drept să beneficieze de o indemnizație lunară pentru creșterea copilului, indemnizație care, opțional, poate fi calculată și procentual, din media acestor venituri.
Cu alte cuvinte, în această situație este vorba despre un ajutor bănesc din partea statului, din fondul de asigurări sociale, acordat însă diferențiat între
600 lei și 4000 lei, în funcție de cuantumul veniturilor profesionale realizate de persoana asigurată în ultimul an de activitate și implicit a contribuțiilor pe care le-a avut la constituirea acestui fond.
Instanța a reținut așadar că argumentele aduse de reclamantă în sprijinul cererii sale, sunt corecte și pertinente, în timp ce apărările formulate de instituția pârâtă, prin care pune la îndoială, contrar probelor de la dosar, posibilitatea obținerii de venituri profesionale din activități independente, de către reclamantă, în timp ce se găsea în concediu de maternitate (pe care îl asimilează cu concediul medical-?!) sunt simple speculații, fără nici o legătură cu obiectul cauzei.
Și argumentul final al instituției pârâte în sensul că, în emiterea deciziei, a înțeles să respecte instrucțiunile și precizările forului tutelar, A. Națională pentru P. S., este lipsit de orice relevanță mai ales că, în realitate este vorba de o simplă părere, fără nici o fundamentare juridică, după cum rezultă din adresa înaintată la data de (...) și înregistrată în (...) (f.34).
Chiar dacă între cele două instituții există raporturi de subordonare administrativă, bazate pe norme interne proprii și instrucțiuni, instanța notează faptul că, instituția pârâtă, având autonomie funcțională, în emiterea propriului act administrativ era obligată să țină cont de principiul legalității, ce presupune aplicarea cu prioritate a normelor legale cu forță juridică superioară.
Potrivit art.1 alin.(1)din L. nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Așa fiind, tribunalul, față de cele mai sus arătate, în baza art.18 din același act normativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr.
1281700266260/(...), emisă de pârâta A. J. pentru P. S. S., ca nelegală și netemeinică, a obligat pârâta să recalculeze îndemnizația pentru creșterea copilului V. Sara, având în vedere totalitatea veniturilor profesionale din activități independente, realizate de reclamanta V. L. în cursul anului 2010 și emiterea unei noi decizii.
Totodată a obligat pârâta la plata diferențelor bănești, rezultate în urma recalculării îndemnizației pentru creșterea copilului, conform noii decizii, cu dobânzile legale aferente, începând cu data de (...) la zi.
Căzând în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâtă la plata sumei de 12.90 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. S. S. solicitând modificarea sentinței atacată ca nelegală și netemeinică și drept consecință de a respinge cererea de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin sentința pronunțată instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că starea de graviditate a reclamantei a presupus o incapacitate de muncă.
Concediul de maternitate se acordă femeii însărcinate înainte și după naștere, în scopul asigurării bunei evoluții a stării de sănătate a mamei și a copilului. Acesta are ca obiectiv evitarea depunerii de către mamă a unui efort prin activitatea desfășurată și are caracterul unui concediu medical ce se acordă de către medicul de specialitate. În consecință, concediul de maternitate este un concediu medical care se acordă în considerarea stării de graviditate a femeii și urmează în mare parte regulile referitoare la concediile medicale.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului "începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor , Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."
Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, se Înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege.
În art. 5 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, se specifică clar care sunt valorile luate în considerare la calcularea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului
Art. 5 "Veniturile din salarii, din activități independente și din activități agricole prevăzute la art. 1 alin. (3) din ordonanța de urgență, denumite în continuare venituri, sunt cele definite la art.55 alin. 1 și 2, art.46 alin. 1 - 4 și la art.71 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reprezintă valoarea obținută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit."
În consecință, la calculul indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare doar veniturile nete rezultate după scăderea impozitului pe venit.
În cazul veniturilor din salariu, valoarea luată în considerare este cea rezultată din adeverința nr. 829/(...) , respectiv salariile nete.
În cazul veniturilor din activitatea independentă au fost luate în calcul veniturile din deciziile de impunere, venituri din care s-a scăzut impozitul datorat statului, rezultând astfel veniturile nete. A., pentru anul 2009, respectiv pentru perioada care a fost luată în considerare la stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului (începând cu luna iunie 2009) s-a calculat media veniturilor de la data începerii activității, respectiv din data de
(...). În acest caz s-a realizat o medie a veniturilor de 2.433 lei pe lună. Pentru anul 2010 s-a procedat în același mod, cu o singură excepție. Pentru perioada în care ați beneficiat de indemnizații de asigurări de sănătate acordate în baza OUG nr. 158/2008 în calitate de salariat nu au fost luate veniturile din activitatea independentă. În această situație consideră că este imposibil ca în același timp să se realizeze venituri din activitate independentă cât aceeași persoană este concediu de maternitate. A. poziție a fost exprimată și de către forul nostru superior.
Cuantum de 2.578 lei lunar este cuantum lunar rezultat în urma aplicării reducerii cu 15% a indemnizației, cuantum menținut până la data de
31 decembrie 2010. L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, intrată în vigoare începând cu data de 3 iulie
2010 prevede în art. 12 "Cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din O. de urgență a G. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7., cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei. »
Începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, respectiv începând cu data de (...) cuantumul indemnizației urmează să fie recalculat conform prevederilor art. 30 din această ordonanță de urgență.
« (1) Persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie
2010 inclusiv, precum și cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredințat sau li se încredințează copilul în vederea adopției sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată beneficiază de drepturile reglementate de O. de urgență a G. nr.1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr.7., cu modificările și completările ulterioare.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele prevăzute la alin. (1), indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului sau, după caz, anterioare adopției, încredințării în vederea adopției, stabilirii măsurii plasamentului sau a plasamentului în regim de urgență sau a instituirii tutelei, dar nu mai puțin de 600 lei și nu mai mult de 3.400 lei."
Consideră că se asimilează calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat, care presupune suspendarea raporturilor de muncă. Cu privire la susținerea reclamantei că cele două tipuri de activitățile consideră dependente una față de cealaltă, este într-o gravă eroare, întrucât starea de graviditate nu face referire la faptul că mama este salariată sau lucrează ca persoană independentă. Dacă s-ar face deosebire între calitățile femeii însărcinate, atunci acest concediu de maternitate s-ar acorda numai la femeile care sunt salariate și nu l-a restul. Potrivit prevederilor art. 2 lit. I din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale « persoană fizică autorizată - persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă".
Art. 19 din aceeași ordonanță de urgență prevede că PFA își desfășoară activitatea folosind forța de muncă și aptitudinile sale profesionale. Se ridică Întrebarea dacă în această situație nu a existat o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă ca și salariată și desfășurarea în perioada de suspendare a unor activități independente care presupun forța de muncă a aceleași persoane?
Cu privire la modul de calculul al indemnizației pentru creșterea copilului, în situația în care o mamă realizează în perioada concediului prenatal venituri din activitate independentă, A. S. s-a adresat A. N. pentru P. S. pentru lămuriri. Potrivit acesteia nu pot fi luate în considerare la calculul indemnizației pentru creșterea copilului veniturile realizate în perioada concediului prenatal. A. fiind poziția instituției ierarhic superioare, A. S. respectă instrucțiunile și precizările acesteia.
2.De asemenea, critică sentința civilă și sub aspectul obligării A. S. la plata dobânzilor legale, fără a indica temeiul legal al acestor dobânzi .și un procent al acestora.
Drepturile reprezentând prestații sociale nu sunt creanțe bugetare și nu sunt purtătoare de dobânzi. În precizarea depusă nu se indică temeiul legal al solicitării dobânzilor legale, astfel, consideră că a fost avută în vedere OG nr.
9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligațiile bănești.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 9/2000 "Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Art. 2 „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
Dobânda legală se stabilește, În materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a B. N. a R.(art. 3).
Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, dar și alte prestații sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului. (art. 6)
În consecință, consideră că dobânzile legale se aplică numai în situația în care există încheiată o convenție, un contract, respectiv în situația în care ar exista un raport contractual între reclamantă și A. S. precum și în situația în care indemnizația pentru creșterea copilului reglementată de prevederile OUG nr. 1. ar fi purtătoare de dobânzi potrivit acestor prevederi.
Pentru a demonstra încă o dată faptul că concediul de maternitate este un concediul medical datorat incapacității gravidei de a muncii, a solicitat punctul de vedere al C. de A. de S. S., ca organ de specialitate în acest domeniu. Răspunsul dat de această instituție este identic cu punctul nostru de vedere, în sensul că gravida este în incapacitate de muncă.
În baza celor arătate mai sus, solicită admiterea recursului formulat și în consecință modificarea sentinței civile respingând cererea de chemare în judecată.
În drept: a invocat prevederile OUG nr. 1., HG nr. 1026/2006, OUG nr.
44/2008, OUG nr. 111/2010.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 ianuarie 2012, reclamanta V.
L. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea în întregime a sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare reclamanta a arătat că s-a făcut o apreciere corecta a probelor administrate si aplicand corect legea, instanta de fond a admis cererea subsemnatei, dispunand:1.Anularea Deciziei nr. 1281700266260/(...) - privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului V. Sara, ca fiind nelegala si netemeinica; 2.Recalcularea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului , avand in vedere totalitatea veniturilor profesionale din activitati independente, aferente anului 2010 si emiterea unei noi decizii in acest sens;
3.0bligarea A. S. la plata diferentelor banesti, rezultate in urma recalcularii cu dobanzi legale aferente, incepand cu (...) si pana la zi; 4.Plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 12.90 lei.
A.:
1. In ceea ce priveste pretentia dedusa judecatii privind anularea Deciziei nr.1281700266260/(...) ,obligarea recurentei-paratei la recalcularea indemnizatiei pentru cresterea copilului ,emiterea unei noi decizii in acest sens si obligarea recurentei-paratei la plata diferentelor de indemnizatie pentru cresterea copilului consemnez urmatoarele:
A) Legislatia care reglementeaza acordarea indemnizatiei de maternitate este foarte clara si precisa, nelasand loc de interpretari, precizand in cuprinsul art. 1 al. 3 din OUG 14812005 care sunt veniturile care se iau in calcul la stabilirea acestui drept. si anume: " ... venituri din salarii, din activitati independente, din activitati agricole,asa cum sunt definite de aceasta lege".Intrucat fiecare dintre aceste venituri se iau in calcul independent unele de altele, legea neconditionad existenta unora de a celorlalte, NICI RECURENTA-PARATA NU POATE FACE A. DE DISTICTII, ACOLO UNDE L. NU O FACE.
Mai mult, chiar dispozitiile legale mentioneaza in cuprinsul art. 1 al.2 lit,c din OUG 1. despre posibilitatea de a constitui cele 12 luni anterioare nasterii chiar integral din perioada in care o persoana a beneficiat de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, fara a exclude posibilitatea cumularii acestora cu alte venituri realizate in aceeasi perioada.
B) Subliniază faptul ca recurenta-parata isi sustine apararea exclusiv pe baza punctului de vedere trimis de forul superior al acesteia, neexistand nici un cadru legal in acest sens, asa cum reiese de altfel din raspunsul A. S. nr.10663/(...) (fila 10 dosar fond), din intampinarea depusa la dosarul cauzei (fila 32 dosar fond), cat si din adresa A. N. pentru P. S. nr.8714/(...) (fila 34 dosar fond ), recurenta-parata concluzionând sec, citez: "aceasta fiind pozitia institutiei ierarhic superioare, ajps salaj respecta instructiunile si precizarile acesteia ".Singura "baza legala" pentru neluarea in calcul a veniturilor din PFA (P. fizica autorizata) este folosirea in mod repetat a verbului "CONSIDERAM", asa cum reiese din toate inscrisurile mai sus mentionate, pe care recurenta- parata isi formuleaza apararea.
C) Contrar sustinerilor recurentei-parate menționează faptul ca legiuitorul nu a asimilat calitatea de salariat celei de P. F. A., si nu a conditionat existenta uneia de cealalta si pentru faptul ca aceeasi persoana poate sa realizeze munca diferita in cadrul a doua tipuri de activitati. A., este posibil ca o persoana care nu mai poate efectua activitatea pe care trebuie sa o presteze in baza raportului de munca, si care, spre exemplu presupune deplasari, ca si in cazul subsemnatei, sa poate efectua anumite activitati, mai putin solicitante din punct de vedere fizic, dar din care poate realiza venituri.{ spre exemplu, sa intelegem ca un reporter de razboi - femeie insarcinata, careia i se recomanda evitarea deplasarilor/ stresului si se afla in concediu prenatal ca si angajata, nu ar mai avea voie sa presteze activitate individuala -sa scrie vreun articol de ziar din patul de acasa sau sa publice o carte - venituri din drepturi de autor??! )
Menționează ca datorita unei sarcini mai dificile mi s-a recomandat sa evit deplasarile si depunerea de efort fizic ( ceea ce implica locul de munca prestat in calitate de angajata la un G. de firme privat) , nicidecum sa nu mai își folosescă capacitatea intelectuala, ceea ce presupunea de altfel exercitarea activitatii de PFA, obiectul de activitate al subsemnatei in cadrul acesteia fiind de" A. de C. pentru Afaceri si Management" (fila 18 dosar fond), activitate pe care subsemnata am prestat-o cu ajutorul laptopului si al telefonului, nicidecum ridicand greutati.
Subliniază faptul ca sub reclamanta a suspendat activitatea PFA la data de (...), anterior nasterii copilului, nerealizand venituri pana la data de (...) asa cum in mod eronat sustine recurenta-parata, achitand la zi toate impozitele aferente, conform legislatiei in vigoare.
Prin urmare, pana la data suspendarii activitatii, aceste venituri se iau in considerare in totalitate, OUG 1. specificand doar ca se scade din totalul veniturilor nete suma aferenta impozitului
D) Raportat la adresa CAS S. nr.2973/(...) ,anexata de recurenta-parata la C. la întâmpinare si depusa la ultimul termen de judecata in dosarul de fond, menționează ca aceasta nu poate fi luata in considerare ca o proba încuviințata de instanta, intrucat administrarea acesteia nu a fost pusa in discutia partilor cu respectarea principiului contradictorialitatii.
In ceea ce priveste valabilitatea celor mentionate in cuprinsul adresei consider ca semnatarii acestei adrese, in speta Directorul General si Consilierul Juridic, nu au competenta de a-si exprima un punct de vedere avizat in domeniul medical prin care sa se stabileasca in mod expres daca sub semnata am putut avea capacitate de munca ca si PFA in perioada concediului prenatal.
In plus, pentru a se stabili daca o persoana poate desfășura o anumita activitate conform competentelor profesionale ar trebui sa se tina cont in concret de motivele medicale pentru care aceasta și-a intrerupt raporturile de munca si nu sa-si exprime un punct de vedere cu caracter general.
Referitor la sustinerile CAS S. conform carora in perioada de 126 zile de concediu prenatal legea instituie prezumtia unei incapacitati de munca, arat ca in realitate acordarea unui astfel de concediu nu se face in baza unei prezumtii, ci a unui act medical emis de medicul curant. (Reclamanta a fost INSARCINAT A, NU BOLNAVA).
Prin urmare, instanța nu poate fi ținuta sa ia act de opinia unei instituții, data in interpretarea legii.
2. In ceea ce privește pretentia dedusa judecatii privind acordarea dobanzii legale, conform precizarii de actiune (fila 39 dosar fond), reclamanta menționează ca avand in vedere principiul repararii integrale a prejudiciului , consacrat de art.l084 Cod C., recurenta-parata datoreaza do banda legala aferenta sumelor datorate si neachitate, calculata potrivit dispozitiilor art.3 alin3 din OG 9/2000, incepand cu data de (...) si pana la data platii efective, contrar sustinerilor paratei ca acestea s-ar datora numai in baza unui raport contractual.
3.In ceea ce priveste pretentia dedusa judecatii privind cheltuielile de judecata, partea cazuta in pretentii va fi obligata in temeiul art.274 Cod procedura civila la plata acestora ( in speta taxa de timbru si timbru judiciar) Modalitatea în care a inteles recurenta-parata sa aplice dispozițiile legale in cazul reclamantei este una lipsita de orice temei legal si abuziva, fapt care reiese din toate actele depuse de pârâta la dosarul cauzei, decizia acesteia fiind neargumentata si bazata exclusiv pe o părere nesusținuta legal a forului superior al acesteia.
Întrucât legea stabilește cu exactitate care sunt veniturile ce se iau în calcul reclamanta obținând aceste venituri cu respectarea dispozițiilor legale, îndeplinind în totalitate îndatoririle ce îi reveneau și întrucât acolo unde legea nu distinge, nici noi nu puteam distinge, a solicitat să se respingă recursul formulat de pârâtă ca nefondat și să se mențină sentința atacată ca temeinică
și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Prima critică, deși neformalizată în drept, vizează interpretarea și aplicarea greșită de instanța de fond a dispozițiilor legale privind stabilirea bazei de calcul și determinare în concret a dreptului la îndemnizația pentru creștere a copilului prevăzută de OUG nr. 1..
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de pâna la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Conform art. 1 alin. 3 din același act normativ, prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se intelege: venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole, asa cum sunt definite de aceasta lege.
De asemenea, conform art. 5 din HG nr. 1025/20096:Veniturile din salarii, din activități independente și din activități agricole prevăzute la art. 1 alin. (3) din ordonanța de urgență, denumite în continuare venituri, sunt cele definite la art. 55 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (1)-(4) și la 71 din L. nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reprezintă valoarea obținută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.
Așa cum arată recurenta și nu se contestă de către intimată, pentru calculul indemnizației s-a avut în vedere veniturile din salariu așa cum se atestă în adeverința nr. 829/(...).
Divergența între părți și care face și obiect al primului motiv de recurs pleacă de la stabilirea noțiunii de venituri din activitatea independentă și dacă astfel de venituri pot fi obținute și luate în calcul și în perioada în care gravida se află în concediu de maternitate când, potrivit legii, contractul individual de muncă este suspendat de drept.
Recurenta susține că în perioada în care reclamanta s-a aflat în perioada concediului de maternitate și a beneficiat de indemnizație de asigurări de sănătate acordate în temeiul art. 1. în calitate de salariat nu au fost luate în calcul veniturile din activitatea independentă.
Cu referire la această soluție recurenta mai precizează că raportat la dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 18 din OUG nr. 44/2008 s-a pus problema dacă în această situație nu există o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă ca și salariată și desfășurarea în perioada de suspendare a unor activități independente care presupun forța de muncă a aceleiași persoane.
Față de aceste argumente, Curtea reține, așa cum de altfel a arătat și recurenta, cu trimitere la dispozițiile art. 1 alin. 1 și 3 din OUG nr. 1., la calculul indemnizației pot fi avute în vedere, între altele, veniturile din salarii si cele obținute din activitatea independentă cumulat, obținute în ultimul an anterior datei nașterii copilului, ambele venituri fiind supuse impozitului pe venit reglementat de dispozițiile C. fiscal.
Din această perspectivă, dacă solicitantul îndemnizației probează că în perioada de referință a legii a obținut legal venituri impozabile de natura celor explicit prevăzute de lege, condițiile pentru stabilirea îndemnizației cu luare în calcul a acestor venituri cumulat sunt îndeplinite.
A. conform căreia reclamanta fiind în concediu de maternitate și că în această perioadă nu a putut obține în mod legal venituri din activitatea independentă nu este legală.
În primul rând, concediul de maternitate a fost generat de suspendarea de drept a contractului individual de muncă, aspect care a condus la încasarea îndemnizației de asigurări sociale de sănătate venit care nu a fost și nici nu poate fi luat în calcul la stabilirea îndemnizației pentru creșterea copilului.
Cu toate acestea, nicio lege nu interzice gravidei aflată în concediu de maternitate să desfășoare o muncă independentă producătoare de venituri impozabile care, prin forma ei de activitate, nu ar contraveni ori afecta starea de graviditate.
De altfel, legiuitorul nu a asimilat calitatea de salariat celei de persoană fizică autorizată și nu a condiționat existența uneia de cealaltă.
S-a dovedit în speță că reclamanta aflată în concediu de maternitate a prestat o muncă în calitate de persoană fizică autorizată producătoare de venituri fiscalizate și care trebuiau luat în calcul la stabilirea îndemnizației. A. activitate nu a fost interzisă de medicul curant obstetrician, iar veniturile obținute până la suspendarea activității independente - (...) - au fost impozitate.
Și este așa, deoarece textul art. 1 alin. 3 din OUG nr. 1. este extrem de clar sub aspectul circumstanțierii noțiunii de venituri profesionale supuse impozitului pe venit și care se iau în calcul la stabilirea indemnizației, fără să se facă vreo deosebire după cum acestea au fost obținute sau nu în perioada concediului de maternitate.
Mai trebuie notat că sub aspectul noțiunii de incapacitate temporară de muncă dispozițiile art. 2 din OUG nr. 1. fac distincție între concediul medical cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii și concediul de maternitate.
Asimilarea concediului pentru maternitate cu o situație de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii este o adăugare nepermisă la lege, starea de graviditate care determină maternitatea nefiind cauzată de o boală obișnuită și nici de un accident în afara muncii.
Faptul că recurenta și-a însușit și aplicat un punct de vedere asupra chestiunii în discuție nu înseamnă că și Curtea trebuie să achieseze unei astfel de opinii.
Recurenta și structura sa ierarhic superioară face parte din executiv care reprezintă o putere separată de puterea judecătorească, atribuția executivului fiind aceea de a pune în executare și a organiza executarea legii.
Înfăptuirea justiției și implicit interpretarea și aplicarea dreptului pertinent într-un litigiu dat aparține în competența puterii judecătorești cu toate consecințele ce decurg din această atribuție.
A. fiind, Curtea nu poate prelua o opinie cu referire la interpretarea și aplicarea legii chiar dacă provine de la o structură guvernamentală.
Pe cale de consecință, motivul de recurs antamat de recurentă și analizat în precedent nu poate fi admis ca pertinent.
2. Cât privește critica privind acordarea dobânzii legale, Curtea are în vedere următoarele:
Solicitarea de obligare a pârâtei recurente la plata dobânzii legale s-a făcut prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) (f. 39 dos. fond) înscris care deși comunicat reprezentantei pârâtei la termenul din data de (...) (f. 46) nu a fost combătut și nici nu s-a relevat că nu ar fi fost întemeiat în fapt sau în drept până în momentul declarării recursului.
Deși cererea de plată a dobânzii legale nu a fost încadrată în drept de către reclamantă, instanța de fond a dat calificarea corespunzătoare conform art. 84 C.pr.civ. ținând seama de scopul și finalitatea urmărită de reclamantă prin acest demers.
Ținând seama de principiul tempus regit actum, cererii de acordare a dobânzilor legale raportat la natura creanței principale solicitate se încadrează în prevederile OG nr. 9/2000 căci acest act normativ a fost abrogat expres direct prin OG nr. 1. de la 1 septembrie 2011.
Curtea reține că cererea reclamantei a vizat pe lângă anularea actului administrativ cu caracter individual vătămător și repararea prejudiciului cauzat prin emiterea acestuia.
Într-o atare situație, repunerea părții în situația anterioară ca formă de reparație în natură a prejudiciului cauzat a însemnat obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești, rezultate în urma recalculării îndemnizației pentru creșterea copilului, în baza noului act administrativ pe care a fost obligată a-l emite recurenta.
Pentru că aceste diferențe cu caracter de prejudiciu sunt exigibile la data de (...) suma respectivă este purtătoare de dobândă legală.
Și este așa, deoarece conform art. 1084 rap. la art. 1088 din Codul civil aplicabil la data nașterii raportului litigios conform dispozițiilor Legii nr.
71/2011, la obligațiile civile ce au ca obiect o sumă oarecare daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de excepțiile prevăzute de lege.
Or, în cauza de față izvorul creanței cu titlu de despăgubiri este un fapt juridic ilicit săvârșit de recurenta pârâtă prin emiterea actului administrativ nelegal.
Într-o astfel de situație se aplică în speță dispozițiile art. 2 din OG nr.
9/2000 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data nașterii dreptului la despăgubire, conform cărora în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plati dobanda legală.
Prin urmare, dreptul la plata dobânzii legale se naște nu numai din convenție așa cum pare să susțină eronat și trunchiat recurenta, ci și prin efectul legii.
Or, în speță efectul generator al dreptului la plata dobânzii legale este art. 1084 corelat cu art. 1088 alin. 1 din Codul civil care completează acțiunea art. 2 din OG nr. 9/2000.
A. fiind, soluția instanței de fond de acordare a dobânzii legale are temei legal, iar motivul de recurs se vădește a fi nefondat.
3. Față de cele ce precedă, Curtea va respinge recursul pârâtei cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
4. Cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta intimată va fi respinsă întrucât aceasta nu a justificat cu nicio probă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 12,90 lei solicitată prin întâmpinare. A. acesteia făcută oral în fața instanței că această sumă ar fi reprezentată de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, pe lângă faptul că nu a fost dovedită în recurs, nu se poate admite nici pentru că eventual o atare cheltuială nu se justifică, câtă vreme întâmpinarea nu se timbrează iar litigiul prin obiectul lui este scutit de taxă judiciară de timbru și timbre judiciare incidente fiind dispozițiile art. 15 lit. e) din L. nr. 146/1997 corelat cu art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4151 din 2406.2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei V. L. de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. M. S.
