Decizia nr. 10233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10233/2012
Ședința { F. publică} de la 06 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL M. Z., împotriva încheierii civile din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...)/a1, în contradictoriu cu reclamanta S. T. S. T., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic M. L., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, avocat R. S., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, comunicată cu reprezentanta recurentului.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința respingerii cererii de suspendare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin încheierea din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., a fost admisă cererea reclamantei S. T. S. T. și s-a dispus suspendarea executării H. nr. 1. a C. Local Z., până la soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr. (...) a T. S..
A fost respinsă proba cu interogatoriul.
S-a amânat judecarea cauzei la data de 5 iulie 2012, termen acordat în urma încuviințării cererii reprezentantei reclamantei prin care solicită efectuarea unei expertize financiar-contabile și se numește expert în cauză dl expert contabil Fiț M.- Dumitru.
S-a emis adresă către dl expert contabil Fiț M.-Dumitru pentru a i se comunica faptul numirii sale, precum și faptul că potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară s-a stabilit în sarcina reclamantei avans de expertiză în sumă de 500 lei și i se comunică obiectivele la expertiză, respectiv obiectivele nr. 1 și 4 din Nota de probatoriu.
Obiectivele reclamantei fiind următoarele:
Să stabilească sumele achitate de către S. T. S. T. în baza contractului de concesiune nr. 55394/(...), în cursul anului 2011, cu referire la data și obiectul plății, astfel cum sunt evidențiate pe instrumentele de plată;
Să stabilească dacă, la data emiterii HCL nr. 159/(...) și la data soluționării procedurii prealabile ((...)), existau creanțe principale restante (redevență) pentru mai mult de 2 trimestre.
S-a emis adresă către Biroul Local de E. J., T. și C. pentru a se comunica faptul că a fost numit expert în cauză, pentru efectuarea unui raport de expertiză financiar-contabil, dl expert contabil Fiț M.-Dumitru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Deliberând asupra probelor solicitate de către reprezentanta reclamantei, avocat R. S., s-a respins proba cu interogatoriul și considerând concludentă, pertinentă și utilă cauzei administrarea probei cu expertiza financiar-contabilă, văzând și dispozițiile art. 201 alin. (1) Cod procedură civilă urmează să o încuviințeze și expertul să se pronunțe asupra obiectivelor nr. 1 și 4 din Nota de probatoriu.
S-a emis adresă către dl expert contabil Fiț M.-Dumitru pentru a i se comunica faptul numirii sale, precum și obiectivele la expertiză, respectiv obiectivele nr. 1 și 4 din Nota de probatoriu.
Obiectivele reclamantei fiind următoarele:
Să stabilească sumele achitate de către S. T. S. T. în baza contractului de concesiune nr. 55394/(...), în cursul anului 2011, cu referire la data și obiectul plății, astfel cum sunt evidențiate pe instrumentele de plată;
Să stabilească dacă, la data emiterii HCL nr. 159/(...) și la data soluționării procedurii prealabile ((...)), existau creanțe principale restante (redevență) pentru mai mult de 2 trimestre.
S-a emis adresă către Biroul Local de E. J., T. și C. pentru a se comunica faptul că a fost numit expert în cauză, pentru efectuarea unui raport de expertiză financiar-contabil, dl expert contabil Fiț M.-Dumitru.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară s-a stabilit în sarcina reclamantei, prin reprezentant, avans de expertiză în valoare de 500 lei.
Cu privire la cererea de suspendare:
Prin cererea sa, reclamanta S. T. S. T. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. Z. să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea H. nr. 159/(...) și a Răspunsului nr. 42122/(...) ale pârâtului și suspendarea executării H. nr. 159/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pe fond, reclamanta menționează, în esență, următoarele:
În data de 2 decembrie 2008 între C. Local al M. Z. și S. T. S. T. a fost încheiat pentru o perioadă de 20 de ani contractul de concesiune nr. 55394/(...), având ca obiect cedarea, respectiv preluarea în concesiune a imobilului teren - proprietate privată a municipiului Z. situat în extravilanul municipiului Z., parcela Toplița - S., având suprafața de 1. mp, identificat în CF Z. 804, nr. top (...)/b, (...), 1127, 1150/a,
1103, 1097, în vederea desfășurării activității miniere de exploatare a resurselor de ghips existente.
Potrivit clauzelor contractului, pentru neplata la termen a redevenței s-a convenit ca în cazul în care întârzierea la plată depășește două trimestre, „… concedentul va proceda la retragerea concesiunii pe cale administrativă, prezentul contract încetând de drept la data adoptării de către C. local a hotărârii de retragere, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată…";.
Prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a retras dreptul la concesiune, deși în efectuarea plăților redevențelor nu au existat întârzieri mai mari de două trimestre, în condițiile în care prin contract sunt prevăzute două tipuri de sancțiuni: penalități pentru întârzieri la plată mai mici de două trimestre și retragerea concesiunii, pentru întârzieri mai mari de două trimestre.
Sunt prezentate în continuare documentele fiscale care atestă plata redevenței, ordinele de plată emise de către reclamantă având mențiuni privind datoria stinsă prin respectiva plată.
Cu privire la cererea de suspendare, s-a arătat următoarele :
Paguba iminentă este dovedită de faptul că s-a procedat deja la radierea din evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de concesiune înscris în CF iar respectivul teren poate să facă obiectul noii concesiuni (licitații publice).
Paguba se materializează, pe de altă parte, prin pierderea sumelor de bani ca urmare a incapacității de a exploata, precum și pierderea investițiilor majore afectate pentru pregătirea extracției (80.000 euro).
În vederea obținerii dreptului de concesionare, retras în mod abuziv de către C. Local al M. Z., reclamanta a investit o sumă de peste 80.000 euro pentru acțiuni de exploatare a zonei anterior menționată.
Prin urmare, este imperios necesară suspendarea executării H. C. Local al M. Z., având în vedere că dreptul de exploatare în baza contractului de concesiune ar fi păgubit prin întârziere.
Condiția cazului bine justificat, menționează în continuare reclamanta, decurge din argumentările de fond invocate mai sus care conduc la o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea acțiunii, susținând, în privința cererii de suspendare, că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat deoarece adoptarea hotărârii atacate reprezintă respectarea clauzelor contractuale, care prevăd sancțiuni pentru nerespectarea obligației de plată.
Reclamanta a emis un „angajament de plată"; pentru restanțele înregistrate și a efectuat ulterior plăți parțiale, prin urmare argumentele prezentate sunt insuficiente pentru a proba aparența de nelegalitate a actului administrativ.
În ședința publică de astăzi, instanța a rămas în pronunțare cu cererea de suspendare a actului administrativ, reținând asupra acesteia următoarele:
Între părți a intervenit la data de 2 decembrie 2008 un contract de concesiune a terenului înscris în CF 804 Z., proprietatea privată a M. Z., pentru o perioadă de 20 de ani, în vederea desfășurării de către pârâtă a unor activități miniere de exploatare a resurselor de ghips existente.
S-a convenit asupra unei redevențe de 328.800 Eur, plătibilă în rate trimestriale eșalonate pe o perioadă de 5 ani.
Prin Hotărârea nr. 1., pentru executarea căreia se solicită suspendarea, s-a retras dreptul de concesiune „… pentru nerespectarea clauzei contractuale de la art.
5.2 și în aplicarea clauzei contractuale de la art. 5.3 din contractul de concesiune nr. 5., iar la art. 2 din hotărâre este prevăzută și radierea din evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de concesiune înscris în CF…";.
Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond";.
Cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, instanța a apreciat ca pertinente susținerile reclamantei, cuprinse în cererea de chemare în judecată.
Astfel, radierea din CF, prin efectul hotărârii pârâtului, a mențiunii dreptului de concesiune, permite concesionarea terenului către terți, mai înainte de verificarea de către instanță a legalității actului în baza căruia a operat radierea, cu consecințe ireversibile pentru reclamantă
Suspendarea efectelor acestei hotărâri rămâne astfel singura modalitate în care poate fi prevenită o pagubă iminentă, care s-ar crea prin concesionarea către un terț.
Cu privire la cazul bine justificat, la termenul de astăzi instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, pentru a lămuri un aspect esențial în cauză dacă la data emiterii HCL nr. 159/(...) și la data soluționării procedurii prealabile ((...)), existau creanțe principale restante (redevență) pentru mai mult de 2 trimestre.
Cum instanța a apreciat necesară efectuarea acestei expertize, urmează ca probele prezentate de pârât, care au precedat emiterea HCL, sunt insuficiente pentru a concluziona în mod cert asupra legalității sau nelegalității actului atacat, în concret asupra naturii plăților efectuate de reclamantă, aceasta reprezentând, în sensul statuat prin sus evocatul art. 14 din Legea nr. 554/2004, un caz bine justificat.
Așa fiind, cererea de suspendare a fost admisă, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. Z., solicitând să se dispună admiterea acestuia, și în consecință să respingă cererea de suspendare a HCL nr.1..
În motivare pârâtul a arătat că prin încheierea civilă pronuntată în ședinta publică din (...) de către Tribunalul Sălaj, instanța de fond a admis cererea de suspendare a reclamantei - intimate cu privire la HCL nr.159/20 II până la soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr.316/84/20 12.
Consideră că solutia dată de către instanta de fond cererii de suspendare este nelegală întrucât suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă acesta contine dispozitii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Ori, instanța de fond dispunând suspendarea nu a cercetat acest aspect ci a invocat un eveniment viitor si nesigur, care ar putea produce reclamantei-intimate un prejudiciu, respectiv "radierea din CF a mențiunii dreptului de concesiune permite concesionarea terenului către terți".
Deci este evident că instanța de fond nu a cercetat condițiile în care se poate dispune suspendarea executării actului administrativ și anume: condiția cazului bine justificat și condiția privind iminența producerii unei pagube.
Referitor la cererea de suspendare a executării actului administrativ:
Prevederile incidente cu privire la suspendarea unui act administrativ ale art.15 sunt: " (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14. și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător. "
Prin urmare, pentru a soluționa cererea de suspendare a actului administrativ, se va cerceta îndeplinirea condițiilor reglementate mai sus pentru suspendarea actului administrativ și anume: condiția cazului bine justificat și condiția privind iminenta producerii unei pagube.
1. În ceea ce privește conditia cazului bine justificat intimata-reclamanta invocă faptul că nu au fost încălcate prevederile contractuale în ce privește plata redevenței, că nu au existat întârzieri la plata acesteia, că societatea deține licență de exploatare, precum și faptul că societatea nu poate realiza venituri în aceste condiții.
Ori, prin hotărâre a mai sus menționată a fost retrasă, pe cale administrativă, concesiunea din favoarea SC T. SA, întrucât concesionara a întârziat la plata redevenței datorate, obligație reglementată de prevederile art.5.2 din Contractul de concesiune nr.55394/(...), astfel încât se impunea aplicarea în acest sens, de către concedent, a prevederilor art.5.3 din contract.
Așadar adoptarea acestei hotărâri reprezintă respectarea clauzelor contractului de concesiune - art.5.3 alin.2, prevăzute cu titlu de sancțiune pentru nerespectarea obligației de plată de către concesionar, nefiind emisă pentru a leza interesele reclamantei.
În concluzie această hotărâre nu reprezintă o măsură abuzivă ci este o obligație contractuală.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta SC T. SA arată că a achitat redevența datorată "nedepășind două trimestre" de la scadență, astfel încât nu sunt incidente prevederile contractuale ale art.5.3: "În situația în care întârzierea la plată depășește două trimestre, concedentul va proceda la retragerea concesiunii pe cale administrativă, prezentul contract încetând de drept la data adoptării de către C. local a hotărârii de retragere, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată ".
Ori, din situația plăților efectuate de către concesionară la data adoptării hotărârii - (...), aceasta înregistra sume restante la plată aferente: anului 2010 - reprezentând regularizarea redevenței cu rata inflației pe anul 2010 (termen de plată (...) conform facturii nr.5011055/(...)), trimestrului 1 2011 (termen de plată
(...)conform facturii nr.5011055/(...)) și Trimestrului II 2011(termen de plată (...) conform facturii nr.5011766/(...)), aspect ce rezultă din "Obligațiile de plată" existente la data de (...)
Acest aspect rezultă și din acțiunea intimatei care la situația plăților efectuate arată la ultima liniuță din prezentare, că plățile debitelor scadente reprezentând regularizarea redevenței cu indicele de inflație pe anul 2010 - scadentă în (...), redevența aferentă trimestrului 1 2011 scadentă la data de (...) și redevența aferentă trimestrului II 2011 scadentă la data de (...) s-au efectuat abia în (...) (data extrasului de cont fiind (...)), în (...)(concomitent cu adoptarea HCL de retragere a concesiunii, iar data extrasului de cont fiind (...) deci după adoptarea acesteia) și chiar în data de
(...) cu mult după retragerea concesiunii.
Menționează că urmare notificării nr.27568/(...) prin care i s-a pus în vedere concesionarei să achite debitele restante aceasta s-a obligat prin "A. de plată" nr.339/(...) să efectueze plata sumelor restante până cel târziu la data de (...), obligație ce nu a fost respectată.
Ulterior, concesionara a efectuat plăți părțiale, astfel:
- în (...)- data plății (- (...)- data extrasului de cont și data ședinței ordinare a C. local în care a fost adoptată hotărâre a)
- în (...)- data plății (- (...)- data extrasului de cont)
- în (...)- data plății (- (...)- data extrasului de cont)
Prin urmare, motivele indicate de către reclamantă nu pot constitui argumente suficiente pentru a proba aparența de nelegalitate a actului administrativ, rezultând că motivele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, astfel încât să se impună suspendarea acestuia, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății fapt permis doar in cadrul cererii de anulare a hotărârii nr.159/(...).
II. În ce privește condiția privind iminenta producerii unei pagube, consideră că nu s-a făcut dovada producerii unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat întrucât simplele susțineri ale reclamantei nu sunt de natură a înlocui probele necesare cu privire la perturbarea gravă a activității societății, astfel încât să fie amenințată funcționarea acesteia, atâta vreme cât concesionara (intimata) nu a prestat activitatea de exploata re pentru care s-a realizat concesiunea.
Mai mult, în speță cel prejudiciat este concedentul prin neîncasarea redevenței aferente terenului proprietatea sa, transmis în concesiune intimatei - reclamante.
Prin urmare, în considerarea tuturor argumentelor intimatei, consideră că nu se impune acordarea măsurii de protecție jurisdicțională provizorie prin suspendarea executării actului administrativ, nefiind în prezența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, astfel că cererea de suspendare dedusă judecății este neîntemeiată, iar soluția instanței de fond nelegală.
Prin urmare, în virtutea celor menționate mai sus solicită admiterea recursului și în consecință respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 noiembrie 2012 (f.10-13) intimata S. T. S. T., solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii Civile pronunțate de Tribunalul Sălaj, la data de (...) ca temeinică și legală.
În motivare intimata a arătat că prin încheierea din data de (...), Tribunalul
Sălaj a admis cererea acesteia și a dispus suspendarea executării H. nr. 1. a C. local Z., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. (...). C. Local al M. Z. a formulat recurs împotriva acestei încheieri.
Conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, admiterea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ este condiționată de dovedirea cazului bine justificat și a pagubei iminente pe care riscă să o sufere particularul în condițiile în care actul ar fi executat înainte ca o instanță de judecată să se pronunțe cu privire la legalitatea sa.
A. Cu privire la susținerile recurentului privind neîndeplinirea condiției cazului bine justificat:
Actul atacat a fost emis în considerarea dispozițiilor art. 5.3, al. 2 și art. 6.1, lit. c din contract prin care se instituie un pact comisoriu de grad IV pentru situația neplății redevenței pentru două trimestre.
Cu privire la cazul bine justificat, instanța a apreciat că probele ce au precedat emiterea HCL, prezentate de pârâtul-recurent, sunt insuficiente pentru ca instanța să poată concluziona în mod cert asupra legalității sau nelegalității actului atacat, în concret asupra naturii plăților efectuate de reclamantă, acest fapt reprezentând, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, un caz bine justificat.
Mai mult, susținerile instanței de fond în motivarea încheierii recurate sunt confirmate și prin concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat ulterior în dosarul cu nr. (...) aflat pe rolul T. S. se menționează în care se menționează clar faptul că "În baza prevederilor punctului V ari. 5. 1., 5.2., 5.3. și ari. 5.4. din contractual de concesiune nr. 55394/(...) și a adresei nr. 44596/(...) emisă de D. P. a M. Z. la data emiterii HCL Z. nr. 159/(...) si la data soluționării procedurii prealabile nu existau creanțe principale restante (redeventă) pentru mai mult de două trimestre".
Așadar în mod corect instanța de fond a reținut existența unui caz bine justificat, în contextul în care HCL Z. nr. 159/(...) a fost emisă în baza dispozițiilor art. 5.3, al. 2 și art. 6.1, lit. c din contract prin care se instituie un pact comisoriu de grad IV pentru situația neplății redevenței pentru două trimestre. Existența aparenței de nelegalitate, invocată de noi și reținută de către instanță, rezultă foarte clar și din concluziile expertizei contabile judiciare administrate în cauză.
Prin urmare, solicită respingerea susținerilor recurentului ca nefondate.
B. Cu privire la susținerile recurentului privind neîndeplinirea condiției prin paguba iminentă. arătăm următoarele:
Intimata a obținut în temeiul Legii nr. 85/2003 licența de concesiune pentru exploatare nr. 5865/(...), modificată la data de (...). Potrivit art. 3.1.1 din cuprinsul
Licenței, obiectul acesteia îl constituie "concesionarea de către A. în favoarea TITULARULUI dreptului și obligației de a executa activități miniere de exploatare/dezvoltare a resurselor/rezervelor de gips din zăcământul S., pe risc și cheltuială proprie, în schimbul plății unei redevențe și a unei taxe de exploatare stabilite potrivit legii. Licența a fost obținută pe o durată de 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de 5 ani.
În condițiile în care dreptul nostru de concesiune a fost retras prin HCL Z. nr.
1., a pierdut dreptul de folosință asupra terenului necesar efectuării activității miniere și nu mai avea posibilitatea de a desfășura activitățile pentru care i-a fost acordată licența nr. 5865/(...), pentru care a achitat si achită în continuare taxele si redeventele prevăzute de C. VI din Legea nr. 85/2003.
Prejudiciul suferit de subscrisa prin retragerea dreptului de concesiune asupra terenului este evident din două perspective:
- nu se pot desfășura activitățile pentru care a efectuat investiții în cuantum de aproximativ 80.000 euro, dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
- sunt obligați să achite bugetului de stat taxe și redevențe pentru o activitate pe care oricum nu o putea desfășura;
Cu toate că în cuprinsul Legii minelor nu este prevăzut expres ca și caz de anulare/suspendare a licenței pierderea dreptului de folosință asupra terenului, nimic nu împiedică Agenția Națională pentru Resurse Minerale să se adreseze instanțelor de judecată în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2003 pentru a constata imposibilitatea desfășurării activităților pentru care a fost emisă licența și pentru a obține astfel încetarea efectelor acesteia.
Pe de altă parte, nimic nu îl împiedică pe recurent să concesioneze terenul în discuție unei alte persoane care să obțină astfel licență de exploatare, înainte ca litigiul având ca obiect anularea HCL Z. nr. 1. să fie finalizat.
Astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că radierea din CF, prin efectul H. C. Local al M. Z. a mențiunii dreptului de concesiune, permite concesionarea terenului către terți, mai înainte de verificarea de către instanță a legalității actului în baza căruia a operat radierea, cu consecințe ireversibile pentru intimată. Așadar, suspendarea efectelor H. a rămas singura modalitate în care poate fi prevenită o pagubă iminentă, care s-ar crea prin cesionarea terenului unui terț.
Având în vedere motivele ce preced, solicită respingerea recursului formulat de
C. Local al M. Z. ca nefondat și menținerea încheierii civile pronunțate de Tribunalul
Sălaj, la data de (...) ca temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că din conținutul dispozițiilor art. 14 corelat cu art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrativ prealabile (în ipoteza cererii de suspendare fundamentată pe art. 14 din legea nr. 554/2004), sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ (ipoteza suspendării prevăzute de art. 15 din legea nr. 554/2004), prezența și dovada existenței unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Trecând la analiza punctuală a fiecărei condiții precitate anterior cu trimitere la susținerile părților și la probele administrate în cauză până în această etapă procesuală, Curtea reține sub primul aspect că în cauză este dovedit că reclamanta este destinatarul unui act administrativ individual pretins vătămător.
De asemenea, s-a dovedit că în cauză a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ.
Cât privește analiza celorlalte condiții, Curtea reține la nivel de principiu că suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, și care poate fi primită doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția privitoare la existența și proba cazului bine justificat, Curtea are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.
554/2004, prin noțiunea de cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
Curtea făcând un examen de aparență a legalității actului administrativ contestat prin prisma motivelor de recurs evocate sunt susceptibile să satisfacă exigența impusă de lege.
În speță prin actul administrativ ce face obiectul suspendării recurentul a retras concesiunea acordată intimatei prin contractul de concesiune nr. 55394/(...) în aplicarea clauzei contractuale inserată la art. 5.3 din contract.
Exercitarea unei prerogative contractuale de către concedent prin emiterea unui act administrativ de retragere a concesiunii nu reprezintă în sine și în aparență o conduită ilicită care să atragă în aparență nevalabilitatea actului. Evaluarea în concret, în lipsă de alte probe relevante și care ar putea fi reținute ca determinante pentru a contura existența cazului bine justificat, nu poate fi făcută în cauza de față, ci rămâne în concret să fie analizată efectiv pe calea contenciosului de anulare.
Examenul de nelegalitate al instanței de față se circumscrie doar pentru a se contura dacă sunt elemente suficiente care, în aparență, să conducă la reținerea nelegalității actului administrativ.
Or, atari elemente nu au fost relevate. Curtea reiterează faptul că disputa părților aspra plăților efectuate ca modalitate de executare a contractului nu intră în sfera de analiză a cazului bine justificat, câtă vreme realitatea aceasta este puternic contestată de părți.
Pe cale de consecință, condiția existenței cazului bine justificat nu este prezentă în speță.
Pentru cele ce se vor arăta mai jos nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este dată în cauza de față.
Astfel, conform art.2 alin. 1 lit. ș) din legea nr. 554/2004 prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așa cum a arătat corect recurenta în speță nu s-a demonstrat iminența pagubei care ar fi creată în patrimoniul intimatei, de vreme ce, cel puțin afirmativ, reclamanta intimată nu a prestat efectiv activitatea de exploatare pentru care s-a realizat concesiunea.
Din această perspectivă, Curtea reține că motivele de recurs sunt fondate, instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 14 rap. la art. 15 din
Legea nr. 554/2004, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din aceeași lege corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul și ca o consecință se va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare a HCL 1. a C. local al M. Z., formulată de S. T. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. LOCAL AL M. Z. împotriva încheierii din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a HCL 1. a C. local al M. Z., formulată de S. T. S.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 decembrie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-R. D. | L. U. | M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. I. D. D.
