Decizia nr. 10270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 10270/2012
Ședința de la 10 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. C.
Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. N. pentru A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 303 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu reclamantul S. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 303 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B. N. , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N. și în consecință a fost respinsă acțiunea față de aceasta.
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul Ș. V., împotriva pârâtei A. F. P. N., și, în consecință:
- a fost obligată pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 4.585 lei, achitată la data de (...), reprezentând taxă pe poluare, precum și la plata dobânzii legale de la data plății taxei pe poluare până la data restituirii efective;
- a fost respins ca inadmisibil, capătul de cerere vizând anularea adresei nr.
10.404/(...) emisă de pârâta A. F. P. N. , privind refuzul de restituire a taxei pe poluare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 643,60 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. N. împotriva chematei în garanție A. F. Pentru M., și în consecință:
- a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 4.585 lei, cu titlu de taxă pe poluare, dobândă legală de la data plății taxei pe poluare până la data plății efective și cheltuieli de judecată în cuantum de 643,60 lei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a
F. P. B.-N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.-N., tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, întrucât din analiza dispozițiilor cuprinse în art. 33 alin.1 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, dat fiind că domiciliul reclamantei este în localitatea B., organul fiscal competent în administrarea taxei de poluare este A. F. P. N..
În privința excepției lipsei procedurii prealabile invocată de cealaltă pârâtă, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Astfel, interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție.
Pe fond, instanța a reținut că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Jurisprudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza
Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului U. atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe
teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul U. întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului
și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o în sensul că a obligat pârâta la restituirea sumei de 6276 lei, reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală calculată de la data plății - (...) și până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082
Cod civil. N. obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s- au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de (...) potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica C. referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În temeiul art.274 C. pr.civ., a obligat A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 789,30 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de A. F., potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de AFP B. și o va obliga să plătească acesteia din urmă sumele menționate anterior, taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulate de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva A. F. Pentru M., ca neîntemeiată, în condițiile în care s-a renunțat la judecată față de aceasta, ipoteza instituită de art. 60 C.pr.civ., nefiind astfel verificată.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. B.-N. pentru A. F. P. N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a actiunii introductive formulate de reclamant si, in consecinta, mentinerea actelor administrative atacate precum si a taxei pe poluare achitata ca fiind legal perceputa. În privinta cheltuielilor de judecata, solicita ca in temeiul art. 274,al.3, Cod proc.civila, modificarea sentinței in sensul reducerii cheltuielilor de judecata constand in onorariul avocatului.
În motivarea recursului arată că instanta a dispus admiterea actiunii reclamantului, motivat de faptul ca taxa ar fi fost perceputa cu incalcarea normelor de drept comunitar.
Contrar celor retinute de catre instanta de fond arată că taxa achitata de reclamant a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si in Normele metodologice de aplicare, acte normative care sunt in deplina concordanta cu prevederile internationale si prin urmare, nu se impunea restituirea ei.
La baza instituirii taxei pe poluare a stat principiul "poluatorul plateste", principiu acceptat la nivelul U. E., 16 state membre ale U. E. practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, Grecia, Danemarca,Spania, Belgia,Olanda).
Potrivit jurisprudentei Comunitatii E., art.90 din T.ul Constitutiv al U. E., devenit art.110 dupa consolidarea tratatului, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate in baza unor criterii diferite.
C. a mai stabilit si ca acest text de lege trebuie interpretat ca interzicand o taxa pe poluare perceputa cu ocazia primei inmatriculari atat timp cat valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluarii, este calculata fara a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera incat, atunci cand se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceste excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja inregistrate in statul membru in care sunt importate.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 rezulta ca determinarea taxei pe poluare se realizeaza pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, luandu-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficientilor descrisi in anexa 4, astfel incat exigentele stipulate de C. sunt respectate.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca taxa pe poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, arată urmatoarele:
Prin modificarile aduse Codului Fiscal de catre L. nr.343/2006 s-a respectat principiul neretroactivitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in R.. Regimul fiscal nu este unul discriminatoriu fata de autoturismele rulate inmatriculate si importate din Uniunea Europeana sau fata de autoturismule noi produse in Uniunea Europena si importate in R., întrucat taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in R., fie romanesti, fie straine.
In ceea ce priveste hotararea preliminara in cauza C-402/09 Tatu vs. Statul Roman, hotarare invocata in motivarea instantei de fond, prin aceasta hotarare Curtea de J. a U. E. a dat interpretarea art.110 T. si nu a verificat compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile T..
Nu poate fi de acord nici cu acordarea dobanzilor legale la suma reprezentand taxa pe poluare, intrucat art.9 din O.G.nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar- fiscale in domeniul bancar prevede :
„Dobânzile percepute sau plătite de B. N. a R., de institutiile de credit, de institutiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice." Aceeasi dispozitie legala era reglementata si prin O., iar Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobanzi decat in cazul in care cererea de rambursare/restituire nu a fost solutionata in termenul legal.
In privinta cheltuielilor de judecata, nu se impune acordarea de cheltuieli de judecata, neputand fi retinuta vreo culpa a paratei care a perceput o taxa prevazuta de legislatia in vigoare. In subsidiar, in situatia in care se va mentine obligatia de plata a cheltuielior de judecata, solicita ca facand aplicarea prevederilor art.274 al.3, Cod procedura civila, sa se dispună reducerea cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat. R. la obiectul pricinii, onorariul de avocat de 600 lei este nepotrivit de mare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de J. a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.
50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267
T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de 0(...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. a U. E. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274
C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar. De asemenea, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 C.proc.civ., onorariul avocațial în cuantum de 600 lei fiind proporțional cu criteriile enumerate de textul legal menționat.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 și art.312 alin.1
C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. N. pentru A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 303 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: L.T. B.
