Decizia nr. 10276/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
DOSAR NR. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 10276/2012
Ședința de la 10 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 2672 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul D. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2672 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea reclamantului D. T., și a fost obligată pârâta D. G. A F. P.-S. prin A. F. P. J. să-i restituie suma de 1.617 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 8 nr.3583442 din (...) și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M.ui M. - A. F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul A. F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Au fost respinse ca inadmisibile restul capetelor de cerere formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În considerente se reține că esențial de stabilit în cauză este, raportat la cadrul procesual dedus judecății, dacă pe fond s-a încălcat sau nu dreptul comunitar, prin norma de drept intern incriminată, mai precis art. 4 din O.U.G. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului, în timp ce art. 90 par. 1 din TCCE (în prezent, art.110 din T.F.U.E) prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Curtea Europeană de Justiție de la L. a fost sesizată de instanțele române cu mai multe cereri preliminare privind interpretarea normelor de drept intern prevăzute de OUG nr.5. (în forma inițială) în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de I. a C. E. (în prezent, art.110 din Tratatul de funcționare a U. E.) Curtea pronunțându-se, la data de (...), într-o primă cauză cu nr. C 402/2009 - cauza I. Tatu, după cum urmează:
Articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat din nou, în Cauza C-2., I.n Nisipeanu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E., pornind de la mai multe întrebări adresate C. de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea
Tatu, reținând în paragraful 27, că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a G. nr. 5. prin O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%20208%2.%200" o "O. de urgență nr. 2. - Guvernul României" | 2., O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%20218%2.%200" o "O. de urgență nr. 2. - Guvernul României" | 2., O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%207%2.%200" o "O. de urgență nr. 7. - Guvernul României" | 7. și O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%20117%2.%200" o "O. de urgență nr. 1. - Guvernul României" | 1. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea U. E..
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a U. E. în procedura reglementată de art. 267, din Tratatul privind funcționarea U. E. consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora. Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a U. E., în cadrul unei trimiteri preliminare, lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte, nu a fost cerută în Cauza Tatu, iar în Cauza Nisipeanu solicitarea G. R. a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful
48 din hotărâre), ceea ce înseamnă că aceste hotărâri urmează a-și produce efectele asupra tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, fiind de reținut că hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională, întrucât „scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului";, după cum a stabilit chiar CEJ, în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76).
T., în baza considerentelor deja expuse și ținând cont de întregul context legislativ și jurisprudențial, la care s-a făcut referire pe parcurs, va concluziona unitar, asupra soluției de fond care se impune la momentul actual, în sensul că dispozițiile legale, prevăzute de OUG nr.5., cu modificările și completările ulterioare, care au stat la baza perceperii taxei pe poluare, contravin în mod evident normelor de drept (comunitar) european și practicii C. E. de Justiție, adoptate în materie de taxe interne, cu efect direct (sau indirect) asupra liberei circulații a mărfurilor în cadrul U. E., așa încât partea reclamantă este în drept la restituirea acestei taxe nedatorate, din partea S. Român, prin instituțiile sale administrativ-fiscale, cu responsabilități în domeniu.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, a admis acțiunea promovată, în sensul că a obligat pârâta, să restituie părții reclamante, suma nedatorată și achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței depusă la dosar, la care se va adăuga dobânda, conf. art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Referitor la dobândă, trebuie remarcat că, fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii sub formă de dobândă, odată cerute, acestea trebuie acordate, indiferent de felul dobânzii solicitate, întrucât conținutul și natura dobânzii trebuie stabilită de instanță, deoarece conform art.84 Cod procedură civilă, cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Nefiind în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, suma achitată de plătitorul de taxă nu este purtătoare de dobândă legală, conform O.G nr.9/2001, ci numai de dobândă fiscală, conform art.124 Cod procedură fiscală.
În privința cererii de chemare în garanție instanța a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5., taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului în sensul‚ modificării în totalitate a sentinței și rejudecând cauza, menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ reprezentând Decizia de calcul a T. pe poluare.
În motivarea recursului se reține că raportat la dispozitiile legale (în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. S. in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei.
De asemenea, prin sentinta civilă recurată instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa de poluare. A. în vedere că organul fiscal din cadrul D. S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost În vigoare pînă În (...) ( dată la care intrat în vigoare OUG nr. 5.) precum și a dispozițiilor art. 117 Cod procedură fiscală,si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar fata de dreptului national revine conform art. 148 alin. 4 din Constitutia R. "Parlamentul, Presedintele R., G. si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2)" solicită respingerea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267
T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție a U. E. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Curtea observă că recurenta susține că instanța de fond a acordat eronat dobânda legală, însă s-a solicitat și s-a acordat dobândă fiscală, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 2672 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. S.
