Decizia nr. 1037/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1037/2012
Ședința a 10 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de A. J. PENTRU P. S. B.-N. împotriva Sentinței civile nr. 7. pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimat S. A., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
Se constată că la data de 9 februarie 2012 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de intimată.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 3 februarie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7. pronunțată de T. B.-N. s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei de interes în promovarea acțiunii, a inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune și a tardivității formulării acțiunii, invocate de pârâta A. J. PENTRU P. S. A J. B.-N.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S. A., împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. S. A J. B.-N. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 2582/(...) emisă de pârâta A. J. pentru P. S. B.-N., în sensul includerii în cuprinsul acesteia a unei indemnizații de câte 600 lei lunar pentru cel de al doilea copil, începând cu (...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 13.606 lei reprezentând indemnizație lunară de 600 lei aferentă perioadei (...)-(...) precum și suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta S. A. a dat naștere la data de (...) celor doi copii gemeni, S. I.-N. și S. A.-N. Prin decizia nr. 4340/(...) s-a stabilit o indemnizație pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei, acordată începând cu data de (...).
Reclamanta a beneficiat de acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului prevăzută de OUG nr.1., doar în cuantum de 600 lei lunar, sumă acordată pentru naștere, fără a se avea în vedere și a distinge că din aceasta au rezultat 2 copii.
Ulterior încasării sumei astfel stabilite, aferente perioadei (...)-(...), reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 2582/(...), s-a adresat A. J. pentru prestații sociale B.-N., solicitând plata indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei lună, retroactiv, și pentru cel de-a doilea copil născut din sarcina gemelară.
Pârâta, fără a intitula în vreun fel răspunsul dat sub nr. 2582/(...) (acesta reprezentând de fapt și numărul de înregistrare al cererii reclamantei), a înțeles să califice cererea reclamantei ca fiind o contestație și, în „reexaminarea dosarului (...) și a deciziei contestate"; să decidă că, în raport de prevederile OUG
1. și ale HG nr. 10252006, decizia 4340/(...) este temeinică și legală.
După cum rezultă din conținutul cererii mai sus menționate, reclamanta nu a înțeles să conteste decizia nr.4340/(...), această calificare fiind adoptată în mod unilateral de pârâtă în motivarea răspunsului formulat, astfel că examinând cu prioritate, conf.art.137 alin.1 Cod proc. civilă, excepțiile invocate în cauză de către pârâtă și care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a constatat următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de contestarea refuzului exprimat de pârâtă de a acorda reclamantei suma de 600 lei cu titlu de indemnizație de creștere și pentru cel de-al doilea copil minor născut din sarcina gemelară, situație față de care devin incidente prevederile art.1 și 8 din Leg.554/2004, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins, cu consecința urmăririi de către reclamantă, prin demersul judiciar inițiat, a reparării pagubei.
Prin urmare, în raport de prevederile art.7 alin.1 și 5 din Leg.nr.554/2004 raportat la art. 2 alin.2 din același act normativ, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie.
Totodată aceleași rațiuni care fundamentează concluzia cu privire la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, susțin și caracterul nefondat al excepției inadmisibilității (invocate de pârâtă și prin prisma unui alt argument, acela al lipsei actului administrativ împotriva căruia o acțiune în contencios administrativ este admisibilă). Astfel, prevederile art. 8 din L. contenciosului administrativ, care circumscriu obiectul acțiunii judiciare, prevăd în mod expres la alin. 1 teza finală îndreptățirea persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Relativ la excepția lipsei interesului legitim în formularea acțiunii, instanța de fond a apreciat că nici aceasta nu este fondată în condițiile în care reclamanta tinde la dovedirea vătămării în dreptul subiectiv născut din aplicarea prevederilor legale ce reglementează acordarea indemnizației de creștere a copilului. Numai că existența vătămării într-un drept sau interes legitim și a legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat/refuzul nejustificat și vătămarea respectivă se stabilește pe baza probelor ce urmează să fie administrate și constituie o problemă de fond, iar nu o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, argument pentru care excepția lipsei de interes în formularea acțiunii urmează a fi respinsă.
Privitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că în privința formulării acțiunii în contencios administrativ, art. 11 alin. 1 din aceeași lege reglementează un termen special de prescripție, de 6 luni, al cărui moment de debut diferă în funcție de ipotezele legale prevăzute la lit. a) - e), iar alin. 2 al aceluiași articol un termen de decădere, respectiv termenul de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Or, în cauză, nu poate fi reținută excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...), prin raportare la momentul la care s-a născut dreptul la plata acestei indemnizații, conform tezei avansate de pârâtă, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie, așa cum s-a subliniat în cele anterior prezentate, refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantei, exprimat la data de (...), situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din L. nr. 554/2004. Or, raportat la acest moment, este evident că dreptul reclamantei la acțiune nu este prescris câtă vreme cererea de chemare în judecată s-a înregistrat la data de (...).
În aceste împrejurări, s-a respins pentru aceleași considerente și excepția tardivității invocată în cauză, care a fost întemeiată de pârâtă pe nerespectarea termenelor prevăzute de art. 11 alin. 1 și 2 din L. nr. 554/2005, sens în care s-a reținut că nu a fost încălcat termenul de decădere prevăzut de art. 11 alin. 2, câtă vreme acesta nici nu a început să curgă, reclamanta introducând acțiunea în contencios administrativ în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut la alin. 1 al aceluiași articol.
Pe fond, tribunalul a reținut că sunt incidente în speță dispozițiile OUG nr.
1., respectiv art.5 conform căruia „(1) De indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
(2) Beneficiază de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
(3) În situația persoanelor prevăzute la alin. (2), acordarea drepturilor prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se face ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: „(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită pana la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
În cazurile prevăzute la alin. (3) se acorda o singura indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."
De asemenea, art. 1 din H. nr. (...) stipulează că beneficiază de drepturile prevăzute de O. de U. a G. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, oricare sau, în cazul prevăzut la art. 6 ind. 1 din ordonanța de urgenta, fiecare dintre părinții firești ai copilului, precum și persoana căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și persoana care a fost numita tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt cetățeni romani sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi; au domiciliul sau reședința în România, conform legii; locuiesc împreună cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile și se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Conform art. 2 din același act normativ: "(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu aceasta dată".
Art. 3 stabilește că: "(1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Conform art. 6 "(1) Indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acorda pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care sa ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
(2) în cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere al copilului pentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere".
Prin art. 8 se prevede că: "(1) în cazul în care persoana îndreptățită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în aceasta perioada unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adopția, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este numită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
(2) în situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație". Din analiza acestor texte legale, se reține că interpretarea primei instanțe este corectă, ținând seama de faptul că ne aflăm în prezența unei sarcini gemelare și s-a cerut și pentru cel de-al doilea copil indemnizația.
Analiza coroborată a textelor redă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creșterea copilului, fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă gemeni, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 3 copii, în același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din H. nr. (...).
De asemenea, a mai apreciat tribunalul, se remarcă faptul că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1., respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar.
Este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
O interpretare contrară ar fi în contradicție cu rațiunea legiuitorului, ce se desprinde și din Nota de fundamentare a OUG nr.1., conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
H. nr.1. prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OUG nr.1., act normativ invocat de pârâtă, a fost adoptată, astfel cum rezultă din titlul acesteia, pentru punerea în executare a prevederilor O.U.G.nr.1..
Dispozițiile art.8 alin.1 si 2 din H.nr.1. conduc la crearea unei discriminări între persoanele aflate în situații identice, impunând acordarea unei singure indemnizații, indiferent de numărul copiilor născuți.
În același sens s-a pronunțat și Î. Curte de C. si Justiție, într-o decizie de speță (D. nr.1947/2007 în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H. nr. 1.), în care s-a arătat că
„definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.2 din H.nr.1. completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcina multiplă";.
A mai precizat tribunalul că deși decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Prin urmare, reținând faptul că ordonanța nu definește nașterea, tribunalul a apreciat că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, concluzia ce se impune fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor. Dealtfel, această situație a fost avută în vedere prin remedierile ulterioare făcute de legiuitor prin L. nr.2..
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe pârâta A. J. PENTRU P. S. B.-N. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată și neobligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a adus critici de nelegalitate sentinței pronunțate de instanța de fond, apreciind că aceasta a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o sentință lipsită de temei legal.
O primă critică formulată de pârâta se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune și a tardivității pe care le-a invocat și a dispus anularea deciziei nr. 2582/(...) emisă de A.-N. în sensul includerii în cuprinsul acesteia a unei indemnizații de câte 600 lei lunar pentru cel de-al doilea copil, începând cu data de (...) precum suma totală de 13.606 lei reprezentând indemnizație lunară de 600 lei aferentă perioadei (...) - (...), în favoarea reclamantei.
Prin Sentinta civilă nr. 7., instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecătii, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (motiv prevăzut la pct. 9 al art. 304 din C. proc. civilă).
Răspunsul nr. 2582 emis la data de (...) nu este o decizie. Acest fapt reiese atât din conținutul acestui act cât și din contextul în care a fost emis.
Prin cererea introductivă de instanță, intimata-reclamantă a solicitat
"anularea deciziei nr. 2582/(...)". Întrucât acest act nu are natura unui act administrativ, recurenta a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă din perspectiva Legii contenciosului administrativ.
Răspunsul nr. 2582/(...) nu constituie niciun refuz nejustificat de acordare a vreunui drept (definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din L. nr. 554/2004), precum greșit a constatat prima instanță, căci nu se bazează pe depășirea limitelor dreptului de apreciere, astfel că nu a fost emis cu exces de putere, ci în limita conferită de dispozitiile legale.
Prin acest răspuns nici nu s-a refuzat punerea în aplicare a D. nr.
4340/(...), ci s-a soluționat cererea referitoare la această decizie, arătându-se intimatei-reclamante prevederile OuG nr. 1. care au fost aplicabile în perioada (...)
- (...), când a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, inclusiv faptul că a contestat tardiv D. nr. 4340/(...).
Drept urmare, instanța de fond a interpretat greșit că răspunsul nr.
2582/(...) este o decizie prin care s-a refuzat nejustificat acordarea unui drept, schimbându-i astfel natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Câtă vreme nu există vreo decizie emisă sub nr. 2582/(...), instanta a anulat un act inexistent.
Considerentele pentru care instanța de fond a respins excepțiile ridicate de pârâte sunt nelegale câtă vreme se bazează pe o interpretare greșită a actului administrativ dedus judecății, ceea ce a condus la pronunțarea sentinței recurate cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (1) din L. contenciosului administrativ, nr. 554/2004, și cu art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Înainte de a se adresa instanței judecătorești, persoana respectivă trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Art. 2 alin. (1) lit. j) din L. nr. 554/2004 definește plângerea prealabilă ca fiind "cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;".
Conform art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 9 din OuG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, indemnizatia pentru creșterea copilului se acordă în baza unei cereri și a documentelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare, care se depun la primăria pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.
Cererile pentru acordarea indemnizatiei pentru creșterea copilului se solutionează prin decizie.
Așa fiind este evident că adresa pe care am înregistrat-o sub nr. 2582/(...) nu putea fi calificată ca o cerere de acordare a indemnizatiei formulată în temeiul Oug nr. 1., ci ca o contestație împotriva D. nr. 4340/(...), raportat la motivarea sa în drept, ori ca o petiție în sensul OuG nr. 27/2002.
În susținerea acestei afirmații, pârâta a învederat că documentul înregistrat de subscrisa A. B.-N. sub nr. 2582/(...) a fost întocmit prin avocat, iar în cuprinsul acestuia s-a făcut trimitere la D. nr. 4340/(...), care a fost anexată în copie acestuia.
Sentinta criticată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal.
Prin adresa nr. 2582/(...), soluționând cererea nr. (...), pârâta a arătat reclamantei-intimate că prin D. nr. 4340/(...) s-a acordat, în mod legal, indemnizația lunară în cuantum de 600 lei ce i s-a cuvenit. Acest răspuns nu a fost emis pentru a da naștere, nici pentru a modifica, nici pentru a stinge vreun raport juridic, ci pentru a clarifica reclamantei că s-a plâns tardiv cu privire la D. nr. 4340/(...) și pentru a-i arăta argumentat că nu i s-a acordat indemnizație pentru fiecare copil.
Cum prin D. nr. 4340/(...) nu s-a acordat intimatei-reclamante două indemnizații, ci o indemnizație care i-a fost plătită, și răspunsul nr. 2582/(...) nu este decizie, nu există nici un temei legal de anulare a răspunsului nr. 2582/(...), iar anularea răspunsului nu conduce la anularea D. nr. 4340/(...), care constituie singurul act administrativ prin care s-a soluționat cererea intimatei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului.
Prin sentința recurată, instanta dat, în mod nelegal, ineficiență unor prevederi imperative, respectiv art. 7 și 11 din L. nr. 554/2004, întrucât deși reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile împotriva D. nr.
4340/(...) și a introdus acțiune după mai mult de 3 ani de la data emiterii D. nr.
4340/(...), instanta a modificat-o implicit prin sentința recurată D. nr. 4340/(...).
Chiar dacă răspunsul nr. 2582/(...) ar fi fost o decizie la o cerere de acordare a indemnizației, acțiunea intimatei-reclamante ar fi inadmisibilă pentru neîndeplinirea plângerii prealabile instituite imperativ prin ari. 7 alin. (1) din L. nr. 554/2004, câtă vreme împotriva acesteia nu s-a îndeplinit procedura plângerii prealabile, iar în cauză nu este vorba de refuz nejustificat.
Pe fond, Sentința nr. 7. a fost pronunțată de T. B.-N. cu încălcarea prevederilor OuG nr. 1. întrucât pentru perioada (...) - (...), intimata-reclamantă a beneficiat de prestația denumită "indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani", potrivit prevederilor OUG nr. 1., în temeiul D. nr.
4340/(...).
Până la data de (...) reclamanta nu și-a manifestat nemulțumirea referitor la cuantumul indemnizației de care a beneficiat.
Precum a învederat primei instanțe, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr.1., au definit nașterea ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Aceasta este interpretarea dată de legiuitor nașterii.
Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din OuG nr. 1., așa cum era în vigoare pe parcursul acordării dreptului, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvenea pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Art. 6 din OuG nr. 1., la alin. (4), așa cum era în vigoare la data acordării dreptului intimatei-reclamante, fără a face distincție între nașterea simplă și nașterea multiplă, precizau că se acordă o singură indemnizatie în cazul suprapunerii a două sau trei situatii de natură a genera acest drept.
În accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituia și constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate, pentru îmbunătătirea echilibrului social-economic al familiei, fapt ce reiese fără echivoc din prevederile art. 4 din OUG nr. 1.. Această prestatie nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cum este alocatia de stat pentru copii, care se acordă pentru fiecare copil. Dacă indemnizația ar fost prevăzută ca un drept al copilului, nu existau condiții de acordare a acestuia. Prin urmare, fiind strâns legată de concediul pentru creșterea copilului, nu putea fi acordată decât o singură indemnizație.
Faptul că indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept al copilului rezidă și din coroborarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 5 - 6, art. 8 și art. 9 din OuG nr. 1..
Conform art. 5 din această ordonanță de urgență, de indemnizație pentru creșterea copilului beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 al ordonanței, cu condiția înaintării la primărie a documentelor prevăzute în art. 8.
Prin D. nr. 937/2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din OuG nr. 1..
Modificarea în luna iunie 2009 prin L. nr. 2. a art. 2 din OuG nr. 1. în sensul majorării cuantumului indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) din această ordonanță, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere, nu folosește reclamantei, întrucât legea civilă nu retroactivează . În acest sens dispun prevederile art. 15 alin. (1) din Constitutia R. revizuită și art. 1 din Codul civil.
În consecință, potrivit legii în vigoare la data soluționării cererii depuse de intimată în data de (...), indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere, se acorda o singură indemnizație pentru creșterea copilului, astfel că pretentia intimatei-reclamantei și obligarea noastră de a-i plăti indemnizatie "de câte 600 lei lunar pentru cel de al doilea copil, îcepând cu (...) nu se justifică în drept.
D. nr. 1947/2007 a ÎCCJ nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză și nici nu a modificat prevederile OUG nr. 1., nici ale HG nr. 1., iar T. B.-N. are obligația de a avea în vedere prevederile art. 3 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 1., aprobate prin HG nr. 1., cu atât mai mult cu cât aceste prevederi au fost menținute de legiuitor chiar și după intrarea în vigoare a Legii nr. 2..
Intimata S. A. a depus concluziile scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă, apreciind că din interpretarea normelor cuprinse în O.U.G. nr. 1., rezultă fără echivoc faptul că indemnizația se acordă pentru fiecare copil, iar nu pentru naștere, iar această soluție a fost adoptată și de jurisprudență, mai ales că prin decizia nr. 2. Î.C.C.J. a stabilit că indemnizația pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil, iar nu pentru naștere.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt care a condus la sesizarea instanței de fond nu este contestată de recurentă, criticile acesteia referindu-se exclusiv la aplicarea și interpretarea greșită a Legii nr. 554/2004 și a OUG nr. 1..
În esență, în (...), reclamanta S. A. a dat naștere la doi copii gemeni, pe nume S. I. N. și S. A. N. Pe perioada concediului de îngrijire și creștere a celor doi minori până la împlinirea vârstei de 2 ani aceasta a beneficiat conform decizie nr.
4340 din (...) emisă de D. de M., S. S. și F. B. de o indemnizație lunară de 600 lei.
Prin cererea înregistrată la sediul recurentei sub nr. 2582 din (...), reclamanta S. A. a solicitat plata retroactivă a indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei/lună aferentă pentru perioada (...)-(...) și pentru cel de-al doilea copil care nu a fost avut în vedere de decizia nr. 4.. Răspunsul comunicat reclamantei a fost unul negativ. În plus recurenta a calificat solicitarea reclamantei ca fiind o contestație formulată împotriva deciziei nr. 4340 din (...) emise de D. de M., S. S. și F. B.
Pornind de la această calificare, greșită atât în opinia instanței de fond cât și a celei de recurs, recurenta și-a construit o apărare care s-a fundamentat pe inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, excepții care au fost respinse de către instanța de fond.
Curtea achiesează la punctul de vedere exprimat de către instanța de fond cu privire la modul de soluționare a excepții procesuale invocate.
În acest sens se impune a fi subliniat faptul că prin cererea adresată autorității recurente la data de (...) nu se urmărea contestarea deciziei nr. 4340 din (...) emise de D. de M., S. S. și F. B., care de altfel a și fost pusă în executare la momentul formulării cererii, ci se dorea recunoașterea unui drept subiectiv prevăzut de lege. Prin urmare în mod corect a statuat instanța de fond că limitele investirii sale sunt date de verificarea caracterului pretins nejustificat al refuzului de recunoașterea a unui drept, iar nu a nelegalității unui act administrativ individual. Așadar prima instanța nu a schimbat în nici un caz natura juridică și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a actului contestat, ci a procedat la o calificare corectă a adresei emisă de recurentă în soluționarea cererii reclamantei.
Refuzul exprimat de recurentă și care s-a materializat în adresa nr.
2582/(...) deschide reclamantei S. A. calea sesizării instanței de contencios administrativ în condițiile art. 8, teza a II-a din L. nr. 554/2004.
În conformitate cu acest text de lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Instanța de contencios administrativ este cea care statuează dacă refuzul autorității este unul justificat sau nu, prin prisma probatoriului administrat, astfel că demersul reclamantei nu este inadmisibil de plano așa cum pretinde recurenta din cauza de față.
Acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă nici din perspectiva faptului că nu a parcurs procedura plângerii prealabile deoarece doctrina este unanimă în susținerea tezei potrivit căreia pentru ipoteza în care obiectul acțiunii judiciare, astfel cum este acesta definit de art.8 din L. nr.554/2004, îl constituie refuzul autorității de a de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, parcurgerea procedurii instituite de art.7 din același act normativ nu este obligatorie. De altfel chiar legiuitorul a exceptat acest caz de la regula obligativității procedurii prealabile care guvernează materia contenciosului administrativ, prevederile art. 7 alin. 5 din L. nr. 554/2004 statuând în acest sens.
Raportat la momentul comunicării răspunsului la cererea care privea recunoașterea dreptului la plata celei de a două indemnizații ( ulterior datei de (...) ) și data introducerii acțiunii ((...) ), termenul de prescripție de 6 luni și cel de decădere de 1 an prevăzute de art. 11 alin. 1 și 2 din L. nr. 554/2004 au fost cu evidență respectate, criticile recurentei în privința acestor aspecte fiind totalmente nefondate.
Referitor la fondul cauzei Curtea consideră că prima instanță a dezlegat în mod corect problema de drept supusă discuției. De altfel același punct de vedere a fost agreat și de Înalta Curte de Casație și Justiție care cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept supusă judecății a statuat prin decizia nr. 26 din (...), publicată în MO nr. 20 din (...) că dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%20148%2.%200" o "O. de urgență nr. 1. - Guvernul României" | 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că, până la intrarea în vigoare a Legii { H. "lnk:L(...)%20239%2.%200" o "Lege nr. 2. - Parlamentul României" | 2.} pentru modificarea art. 2 din O. de urgență a G. nr. 1., indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008;
600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.
Din interpretarea Ordonanței de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%20148%2.%200" o "O. de urgență nr. 1. - Guvernul României" | 1. în ansamblul său rezultă că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la interesul copilului. Chiar în preambulul OUG nr.
1., se menționează că acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon al copiilor.
Cu alte cuvinte, singura interpretare prin care copilul născut dintr-o sarcină simplă sau dintr-una multiplă ar beneficia de un tratament similar nu poate fi decât aceea potrivit căreia fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizația lunară în cuantumul prevăzut de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 1..
În consecință, indemnizația prevăzută de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, și nu a părinților, tutorilor, adoptatorilor etc. Astfel, pentru situația reglementată de art. 5 alin. (2) din actul normativ menționat, respectiv pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copii în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizației lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel o indemnizație separată pentru fiecare dintre aceștia. Totodată, prin hotărârile G. nr. (...) și, respectiv, nr. (...), adoptate pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 1., au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a acestui drept.
Cum a statuat în mod univoc și unitar înalta Curte de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în jurisprudența sa în materia excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H. G. nr. (...) și a prevederilor art. 3 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin H. G. nr. (...), definiția stabilită pentru "naștere", ca premisă pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, anume în sensul că reprezintă "aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii", este contrară literei și spiritului ordonanței de urgență a G. în aplicarea căreia au fost adoptate normele metodologice, limitând în mod nejustificat acordarea drepturilor prevăzute de lege la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere.
Definiția în discuție contravine flagrant prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 1. care folosește sintagma de "naștere a copilului", precum și dispozițiilor art. 6 alin. (1) din același act normativ, care se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanță, și, de asemenea, încalcă principiul egalității de tratament, fără existența unor justificări obiective și rezonabile, creând astfel o discriminare evidentă și nepermisă, pe de o parte, între copiii rezultați din nașteri multiple și cei rezultați din nașteri simple și, pe de altă parte, între copiii "născuți" și copiii adoptați sau aflați în una dintre celelalte situații prevăzute de art. 5 alin. (2), mai sus evocat, în ultima situație în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil în ipoteza în care se adoptă gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.
Acordarea, pentru perioada scursă de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a G. nr. 1. și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2., a unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, nu poate fi concepută, o asemenea interpretare echivalând cu instituirea și menținerea unui tratament discriminatoriu (prin introducerea de distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă), pe de-o parte, între copiii proveniți din sarcini simple și sarcini multiple și, pe de altă parte, între copiii rezultați din sarcini multiple aflați în întreținerea părinților firești și cei adoptați, încredințați în vederea adopției, dați în plasament ori în plasament în regim de urgență sau aflați sub tutelă.
Prin urmare, cum dreptul la indemnizația lunară prevăzută de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, este un drept instituit de lege în beneficiul copilului, înseamnă că de acesta beneficiază, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2., fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă (gemelară, de tripleți sau multipleți).
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 7. din 10 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. T.ui, pe care o va menține în întregime
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 7. din 10 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. T.ui, pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. A. P.
