Decizia nr. 1043/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1043/2012
Ședința din data de 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. A. C.-N. - în numele și pentru membrii de sindicat B. A., B. L., B. A., B. I., C. ANA, C. F., C. I., C. S., C. C., D. E., F. V., F. T., G. C., H. D., H. M., I. M., I. G., M. A., L. M., M. M., M. ANA M., M. D., M. A., H. A., M. L., P. I., P. A., D. G., S. C., S. M., S. M., S. D., S. A., S. A., T. C., V. A., Z. R., C. C., M. G., G. A., D. E., Z. M., B. V., H. R., G. C., R. E., D. A., D. N., B. P. împotriva sentinței civile nr. 3683 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații A. N. PENTRU P. M., A. R. PENTRU P. M. C.-N. și M. M. ȘI P., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) diminuare salarială de 25 % prevăzută de L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 05 decembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei A. N. PENTRU P. M.
În data de 10 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea intimatului M. M. ȘI P.
În data de 13 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea intimatului M. M. ȘI P.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 109 din L. nr.188/1999 coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3683/(...) a T.ui C. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. si P. și a A. N. pentru P. M., excepția lipsei procedurii prealabile si a inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată reclamantul S. S. A. PENTRU P. M.
C.-N., în calitate de reprezentant legal al reclamanților -. de sindicat si salariați ai A. Regionale pentru P. M. C., funcționari publici, în contradictoriu cu pârâții
A. N. PENTRU P. M., A. R. PENTRU P. M. C.-N., M. M. ȘI P.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a reținut că, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de M. M. si P. și A. N. pentru
P. M. a fost respinsă pe considerentul că acestea sunt ordonatori principali de credite, fiind autorități publice centrale pentru protecția mediului. In privința excepției lipsei procedurii prealabile si a inadmisibilității acțiunii tribunalul a retinut că la dosarul cauzei s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanți, iar în privința excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut faptul că aceasta conține în fapt apărări de fond legate de însăși valorificarea pretențiilor reclamanților prin critici aduse L. nr. 1., acestea urmând a fi argumentate în considerentele hotărârii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat trecuți în anexa cererii de chemare în judecată. Din deciziile depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul membrii de sindicat au fost angajații pârâtelor în perioada (...)-(...) și că li s-au diminuat în perioada sus amintită drepturile salariale cu 25%.
Cu privire la aplicarea măsurii de reducere a cuantumului brut lunar al salariului reclamanților, instanța a făcut o analiză a textelor de lege aplicabile speței în cauză în raport de legislația națională, de jurisprudența C. C. a R. și a C. E. a D. O.
Prin Decizia nr. 871/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. 1. Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate. Dispozitivul și considerentele deciziei instanței constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
Cu privire la cazul concret al L. nr.1., s-a ajuns la concluzia că prin deciziile sale, Curtea Constituțională a constituționalizat aceste dispoziții legale.
În acest context, instanța a analizat cauza și din perspectiva P.ui nr. 1 din C. E. a D. Omului și constată că în jurisprudența de la S., există cauze tratate și sub aspectul drepturilor salariale, a dreptului de a primi în viitor un salariu într-un anumit cuantum.
Raționamentele jurispriudențiale aplicate în această materie pot fi utile când analizăm speța de față. (Cauzele V Eskelinen contra Finlandei, cauza
Kahko contra Ucrainei).
În aceste spețe, Curtea a analizat cauzele sub aspectul proporționalității măsurii luate de stat. În acest sens s-a avut in vedere marja de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici in acesta materie. Se arată în plus că aceasta marjă poate fi chiar mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Totuși, Curtea apreciază că pot fi luate în considerare, pentru stabilirea unor despăgubiri în cazul scăderii veniturilor, circumstanțele concrete ale salariatului din perspectiva a trei criterii, și anume: caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, gravitatea măsurii (lipsirea totala de drept sau reducerea sa într-o măsura care să-i afecteze substanța) și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret al reclamantului .
În aceste condiții s-ar putea ajunge, în anumite situații, la concluzia încălcării C. atunci când in circumstanțele concrete ale unui caz dat, salariatul va suporta o sarcina disproporționata si excesiva spre exemplu pe lângă reducerea de 25 % mai exista si alte pierderi de venituri, situație financiară a familiei ar fi grav afectată nemaiputând fi plătite rate, întreținere, salariatul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență.
În speța de față, instanța a apreciat că nu sunt întrunite aceste condiții, nu au fost aduse în discuție în fața instanței aceste caracteristici cu privire la salariații membrii de sindicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. S. A. C.-N. pentru reclamanții membri de sindicat, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea paratilor la plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna iulie 2010 si pentru viitor in cuantumul stabilit la nivelul lunii iunie 2010, existent anterior intrarii in vigoare a L. nr.1. privind unele masuri necesare in vederea stabilirii echilibrului bugetar.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între drepturile salariale anterior stabilite (invocând exclusiv pe cele statuate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă), și dreptul salariaților la salariul pentru munca prestată, în cuantum integral, de 1.. Deși este de notorietate că L. nr. 1. a dispus practic doar retinerea unui procent de
25% din salariul de bază, acesta nefiind diminuat pe grila de salarizare, cu atât mai mult cu cât această reducere avea și un caracter determinat în timp, de la
1 iulie 2010 - până la 31 decembrie 2010. Practic dreptul salariaților la un salariu în cuantum de 1. este un drept câștigat anterior, legea impunând doar o diminuare temporară a acestuia. Mai mult, acest drept apare cel puțin ca o speranță legitimă pentru salariat, speranța că în măsura în care desfășoară o muncă, aceasta va fi plătită corespunzător. Or așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, și în actele depuse la dosar, această diminuare unilaterală nu este una conformă art.1 din P. 1 la C. EDO, deoarece nu respectă justul echilibru pe care C. și jurisprudența CEDO îl impune.
În al doilea rând, instanța de fond s-a rezumat a aprecia că in cauză nu au fost aduse în discuție (deși nici un moment nu s-a solicitat acest aspect) caracteristici sau circumstanțe concrete ale salariaților din care să reiasă gravitatea măsurii de restrângere luată și efectele particulare ale acestei măsuri
În cazuri concrete. Este de notorietate faptul că prin efectul L. nr. 1. a operat o reducere a drepturilor salariale ale reclamanților de 25%, un procent semnificativ pentru un salariu de bugetar din administrația publică locală, a cărei medie este poate sub 1500 lei, cu atât mai mult cu cât, este de asemenea de notorietate, majoritatea salariaților au incheiate contracte de credit la bănci.
Dar nu acest aspect l-a invocat in cererea de chemare in judecata și in argumentele de neconventionalitate a L. nr. 1., ci lipsa totală a oricărei despăgubiri, respectiv neindeplinirea conditiei justului echilibru al măsurii de restrângere a dreptului fundamental, prin lipsa indemnizării corespunzătoare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, salariații A. C.- N. se aflau în posesia unui bun în momentul diminuării drepturilor salariale cu procentur1 de 25%, bun în sensul art. 1 din P. adițional nr. 1 la C. În nenumărate rânduri jurisprudența CEDO a definitit bunul și ca un drept de creanță, suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil, ori ca un drept care îi conferă titularului dreptul de a pretinde a avea cel puțin o speranță legitimă. Ori, fără urmă de îndoială salariații au avut cel puțin această speranță legitimă la plata în cuantum de 1. a drepturilor salariale, și nu reduse cu un sfert. Astfel a fost încălcată și "speranța legitimă" a celor menționați mai sus, întrucât, prin măsură dispusă prin actul contestat, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile, devine iluzoriu.
Principiul speranței legitime este indisolubil legat de statul de drept. În virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate să acționeze în conformitate cu dispozițiile legale și să respecte speranțele legitime întemeiate pe prevederile legale în vigoare, indivizii putând conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate și fiind astfel în măsură să își planifice viitorul în contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții.
Desigur, acest principiu nu impiedică statul să facă schimbări legislative, însă îi impune obligația ca, ori de câte ori o face, să mențină o balanță rezonabilă între încrederea indivizilor în prevederile legale existente și interesele pentru a căror satisfacere operează modificarea cadrului legal. Pe cale de consecință drepturile salariale trebuie plătite in integrum, și nu diminuate.
Ulterior, instanța reținând că salariații bugetari erau titularii uni bun în sensul C., trebuia să analizeze conditiile unei privări legitime de proprietate. Nu contestă primele două condiții ale unei privări legitime și acceptate de un bun aflat în proprietate, măsura fiind prevăzută de o lege, ca act normativ de forță juridică superioară, și a fost justificată de argumente de stabilitate si echilibru bugetar, dar cele trei condiții au un caracter cumulativ, iar în speță apreciază că cea de-a treia condiție nu a fost îndeplinită. Ori T., ca instanță de fond, a omis să analizeze tocmai această ultimă conditie, rezumându-se la a retine, fără vreo motivare pertinentă și fondată, că in speță nu au fost aduse in discuție caracteristici cu privire la salariații reclamanți.
Nu numai că reducerea drepturilor salariale și de natură salarială, echivalează practic cu o expropriere, fapt ce contravine și dispozițiilor art. 44, alin. (3), din Constituția R., dar și Jurisprudenta CEOO a dezvoltat această a treia condiție in jurul noțiunii de „. echilibru" intre interesul general protejat prin respectiva măsură de restrângere, de privare, și dreptul fundamental de proprietate, lezat. Absenta totală a despăgubiri lor nu se poate justifica nici măcar in context excepțional in prezenta unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin C. (Hotărârea din 21 iulie 2005 în Cauza Străin și alții Împotriva R.).
În speță nu au fost prevăzute modalități concrete de compensare a drepturilor salariale reduse, ceea ce rupe justul echilibru necesar in vederea protecției dreptului de proprietate. L. nr. 1. și D. C. C. nu oferă salariaților posibilitatea de a obține vreo despăgubire pentru diminuarea salarială suferită, dimpotrivă, îi lipsește total de contravaloarea muncii lor. Chiar dacă a fost limitată în timp (la cele 6 luni, dar în prezent prelungită într-un anumit cuantum prin L. nr.285/2010), măsura de reducere a salariilor cu 25% este practic definitivă și ireversibilă, salariatii nu au nici măcar speranta că îsi vor recupera vreodată sumele neacordate. pentru o munca efectiv prestata.
De asemenea, instanta de fond nu a observat nici încălcarea altor dispozitii legale principiale incidente în materie: norme privind nediscriminarea si respectiv prevederi specifice legislatiei muncii si functionarilor publici. Reducerea salariilor cu 25% echivalează practic cu instituirea unui nou impozit, care va constitui venit la bugetul de stat. N. impozit aplicat veniturilor obținute de bugetari din salarii excede sferei impozitelor reglementate expres de C. fiscal (L. 571/2003 modificată și completată). În condițiile în care, sub diverse denumiri, salariatul din sistemul bugetar, trebuie să plătească bugetului de stat 41 de procente din venitul său lunar (16 % impozit + 25 % adăugat de proiectul de lege), în timp ce toți ceilalți salariați plătesc doar o cotă de 16 la sută din salariu, ceea ce instituie o situație discriminatorie și împovărătoare pentru salariații din domeniul bugetar, care ajung astfel să plătească o sumă aproape dublă față de ceilalți cetățeni ai R. care sunt angajați în muncă, bugetului de stat și bugetelor speciale.
Reiterează și argumentele avute în vedere și prin cererea introductivă de instanța referitoare la caracterul unilateral al măsurii de reducere a salariului cu 25%, într-o materie specifică dreptului muncii, în care acordul părților era imperios necesar.
Prin întâmpinare, A. N. PENTRU P. M. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.
3683 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de C. A., de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. (...), ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Prin întâmpinarea formulată, A. R. Pentru P. M. C. N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 3. pronunțată de către Tribunalul Cluj la data (...) prin care a fost respinsă acțiunea promovată de către reclamanți reprezentați prin S. S. A. C.-N. în contradictoriu cu A. N. pentru Protecție M. și A. R. pentru P. M. C.-N., ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, arată că L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar este în conformitate cu dispozițiile L. fundamentale a statului român.
În cele din urmă, o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un "echilibru just"; între cerințele de interes general ale comunității și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. În mod special trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură de natură a priva o persoană de proprietatea sa. Curtea, controlând respectarea acestei cerințe, recunoaște statului o largă marjă de apreciere în a alege modalitățile de punere în aplicare și pentru a stabili dacă și consecințele lor sunt justificate de interesul public, de scopul realizării obiectivului legii în cauză. Curtea a amintit că a fost deja chemată să hotărască dacă o intervenție legislativă urmărind a reforma un sector al economiei din motive de justiție socială sau pentru a corecta erorile unei legi anterioare, în interes public respecta "echilibrul" între interesele concurente în temeiul articolului 1 din P. nr.1.
Prin întâmpinare, M. M. și P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată că la stabilirea condițiilor de aplicare a măsurilor prevăzute de L. nr. 1. a fost urmărită respectarea prevederilor constituționale ce consacră dreptul la muncă, inclusiv a dreptului la salariu.
Soluțiile propuse prin actul normativ menționat vin in continuarea procesului demarat la finele anului 2009 de reducere a cheltuielilor de personal existente în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Pentru adoptarea L. nr. 1. au fost luate în considerare prevederile incidente în materia dreptului la muncă. Dreptul la muncă și dreptul la salariu nu sunt drepturi absolute, putând fi restrânse în condițiile Constituției și ale C..
Referitor la prioritate a C. asupra normelor interne, așa cum rezultă din cuprinsul art, 1 al P.ui nr, 1 la C. protecția instituită de acest text cu privire la bunuri nu este una absolută, pe lângă principiul protecției bunului fiind prevăzute alte două principii care practic limitează acest drept, respectiv posibilitatea privării de proprietate pentru o cauză de interes public și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Privarea de un bun prevăzută de P. nr. 1 la C. poate fi făcută pentru realizarea unor interese generale de ordin economico-social, fiind de natură să confere statelor semnatare o anumită marjă de apreciere, privarea de un bun urmând să fie proporțională cu scopul urmărit.
Măsura de reducere cu 25% a salariilor din sectorul bugetar adoptată prin L. nr. 1. întrunește condițiile consacrate de art. 53 din Constituția R..
Reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile L. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare, considerând obligatorie aplicarea acesteia și față de funcționarii publici și fără a ține seama că actul normativ menționat este aplicabil numai categoriei socio-profesionale nominalizată în cuprinsul actului normativ respectiv.
De asemenea, reclamanții au înțeles să își valorifice pretenția aducând critici cu privire la neconstituționalitatea L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, asupra căreia Curtea Constituțională a exercitat controlul conform L. nr. 47/1992, respingând obiecțiile de neconstituționalitate aduse.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., curtea reține următoarele:
În primul rând, curtea reține că principala critică adusă soluției și, implicit, motivării instanței de fond se referă la faptul că diminuarea unilaterală a salariului recurenților nu este una conformă cu art.1 din protocolul 1 la C. E. a drepturilor Omului, întrucât nu respectă justul echilibru impus de jurisprudența C.
Cu privire la acest aspect, însă, Curtea E. a D. Omului s-a pronunțat în luna decembrie 2011 prin decizia de inadmisibilitate în cauzele conexate Mihăieș c. R. și Senteș c. R., statuând, în esență, că măsura criticată de reclamanți (respectiv reducerea salariului cu 25%) nu le-a impus acestora o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul garantat de art.1 din P. 1
C. Curtea a apreciat că statul pârât nu a depășit marja sa de apreciere în domeniu și a respectat justul echilibru între diversele interese în speță.
Instanța consideră că soluția pronunțată de Curtea E. în cauzele conexate menționate este pe deplin aplicabilă și în prezenta speță, în ceea ce privește criticile formulate de reclamanți prin invocarea aspectelor ce au făcut, deja, obiectul analizei C.
Mai departe, curtea constată că nici în recurs reclamanții nu au adus dovezi în sensul celor susținute cu privire la efectele grave particulare pe care măsura reducerii le-a avut asupra acestora, rezumându-se la afirmații cu caracter general despre cuantumul mediu al salariului în administrația publică locală, precum și despre notorietatea faptului că „majoritatea salariaților au încheiate contracte de credit la bănci";.
De asemenea, nu subzistă nici criticile referitoare la discriminare sau la prevederile specifice legislației muncii și funcționarilor publici, situațiile în care se află salariații bugetari și cei din sectorul privat nefiind, evident, identice pentru a li se aplica un tratament identic. De asemenea, în cazul funcționarilor publici, salariul se stabilește prin lege, și nu prin negociere (art.31 alin.3 din L.
188/19999), nefiind impus acordul angajatului pentru modificare.
Având în vedere considerentele expuse, curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. S. A. C.-N. împotriva sentinței civile nr.3683 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.M. B.
