Decizia nr. 10806/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr.(...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10806/2012
Ședința a 13 D. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. C. S., împotriva sentinței civile nr.
2811 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul intimat C. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 septembrie
2012, intimatul C. I. a înregistrat note de ședință.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.
4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2811 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S.,, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. S., invocată din oficiu. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de D. G. a F. P. S. . A fost admisă în parte acțiunea reclamantului C. I., și, în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. C. S., să restituie reclamantului suma de 6987 lei reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P. S. și a A. F. pentru M. B. la restituirea,către reclamant, a sumei reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P. S., a A. F. P. C. S. și a A. F. pentru M. B., să restituie reclamantului suma reprezentând taxă de poluare, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unor amenzi de câte 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,precum și cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P. S., a A. F. P. C. S. și a A. F. pentru M. B. achitarea unei dobânzi de 0,1% pe zi de întârziere, calculată de la data plății sumei reprezentând taxă de poluare până în a zecea zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere calculate cu începere din a 11 -a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii până la data restituirii integrale a acestei sume. A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. C. S., a sumei de 6987 lei. În baza art. 274 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată diminuate, în cuantum de 543 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într- un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D. S., instanța a constatat că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la T. C. S. din cadrul A. F. P. C. S., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. D. S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei D. S. a fost respinsă. Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la T. Z. suma de 6987 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS5 nr. 1938467 din (...). Prin cererea adresată AFP C. S. reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 78 din (...) emisă de AFP C. S. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. În privința cererii de chemare în garanție: Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. C. S., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond constatarea acțiunii ca inadmisibilă și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C. pr. civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.. Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Intimatul reclamant C. I. a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele: În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. Referitor la fond: În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5.. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Cât privește critica privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 543 lei, Curtea reține că instanța de fond le-a diminuat la această valoare prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. diminuând onorariul avocațial. Curtea reține la nivel de principiu că, cheltuielile de judecată au fost corect acordate de instanța de fond, întrucât pârâta, prin admiterea în parte a acțiunii, a căzut în pretenții și astfel a fost găsită în culpă procesuală. Deși se poate admite că potrivit legii interne una dintre cauzele exoneratoare de răspundere civilă este aplicarea întocmai a legii, Curtea nu poate reține că dreptul U. E. nu este opozabil prin prisma dispozițiilor art. 148 alin. 3 din Constituție și autorității executive așa cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, nu se poate reține cu temei că respectarea de către autoritatea fiscală a dispozițiilor dreptului intern constituie o cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei de vreme ce așa cum s-a arătat dreptul U. E. care are caracter obligatoriu face parte din dreptul intern și are aplicabilitate directă și prioritară față de dispoziții similare din dreptul intern. Așa fiind, cu această motivare, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtei și a făcut corect tratamentul răspunderii civile delictuale a acesteia cu referire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește aplicabilitatea la speță a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. Curtea constată că o atare analiză se impune doar atunci când partea care a câștigat procesul își exercită dreptul de a cere și obține despăgubirea cu titlu de onorariu avocațial în mod abuziv. În alți termeni, instanța poate aprecia în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei. Obiectul litigiului de față constă în restituirea sumei de 6.987 lei cu titlu de taxă pe poluare iar onorariul avocațial încasat în baza contractului de asistență judiciară este în valoare de 1000 lei (f. 10 dos. fond). Curtea reține că instanța de fond a redus onorariul avocațial la jumătatea valorii acestuia sens în care a procedat în mod rezonabil astfel că se reține că a respectat în tot exigențele prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., nefiind date argumente care să facă necesară diminuarea cheltuielilor de judecată într-un alt cuantum cu atât mai mult cu cât, față de soluția dată în speță, Curtea nu va acorda niciun fel de cheltuieli de judecată cu onorariul avocațial în recurs. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. Fără cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. C. S., împotriva sentinței civile nr. 2811 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 13 D. 2012. Red.L.U./dact.V.R. 2 ex./(...) Jud.fond: Ț. D. B.
