Decizia nr. 2318/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2318/2012
Ședința publică de la 22 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC C. I. E. S., împotriva sentinței civile nr. 4141/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat radu Dumitru, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la data de (...) s-a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei arată că susține recursului așa cum a foist formulat, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4141 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. I.-E. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C., având ca obiect anularea Deciziei nr.240/(...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.240/(...) (f.4-7) emisă de pârâta D. a J. C. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC C. I.-E. S. împotriva Deciziei de impunere nr.1055/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.27673/(...) pentru suma de
17064 lei, reprezentând: 8972 lei cu titlu de TVA și 8092 lei majorări de întârziere aferente TVA.
În emiterea acestei decizii s-a reținut în esență că apărarea formulată de contestatoare nu este justificată prin probe și ca o consecință organul de inspecție fiscală a calculat corect și legal TVA-ul suplimentar aferent perioadei ianuarie 2008
- martie 2010 iar cu privire la majorările de întârziere a apreciat că este incident principiul de drept „. urmează principalul";.
În cauza dedusă judecății problema care trebuie elucidată este acela de a stabili dacă reclamanta are obligația achitării sumei de 17064 lei, din care 8972 lei TVA de plată și 8092 lei accesorii, obligații suplimentare stabilite de controlul fiscal prin decizia de impunere nr.1055/(...), în condițiile în care aceasta a invocat realitatea prețului de vânzare ale autoturismului N. X-T. cumpărătoarei Jucan S. persoană afiliată.
Reclamanta a vândut în perioada supusă verificării aprilie - iulie 2010, persoanei afiliate Jucan S. autoturismul de teren N. X-T. la prețul de 1190 lei, din care 190 lei TVA.
Raportat la obiectul juridic dedus judecății, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art.7 al.1 pct.21 lit.a și b, pct.26 din Legea nr. 571/2003, deoarece acestea definesc noțiunea de persoană afiliată, calitate pe care reclamanta nu a contestat-o, astfel:
„O persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică, dacă persoana fizică deține în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum
25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică, ori dacă controlează in mod efectiv persoana juridică; prețul de piață reprezintă suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent in același moment și in același loc pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială";.
Pentru stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe sunt aplicabile prevederile art.11 al.1 și 2 din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora: „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției; în cadrul unei tranzacții între persoana afiliată, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață a bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției iar la stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoanele afiliate se folosește metoda cea mai adecvată - metoda comparării prețurilor prin care prețul de piață se stabilește pe baza drepturilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente";.
Referitor la determinarea de către organul fiscal a prețului de piață în speță sunt incidente prevederile legale referitoare la tranzacțiile între persoanele afiliate cuprinse la pct.22-25 și 32 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Deoarece prețul de piață stabilit la suma de 57.384 lei din care TVA în sumă de 9.162 lei reprezintă in concret prețul de comercializare obținut de la un furnizor independent pentru un bun similar în condiții de concurență loială, iar la modul de calcul s-a luat limita minimă a prețului, respectiv 16.000 Euro la cursul BNR din data de (...), instanța a apreciat că organul de inspecție fiscală a calculat în mod corect și legal pentru perioada ianuarie 2008 - martie 2010 TVA suplimentară în sumă de 8.972 lei, care corespunde diferenței dintre prețul de piață a autoturismului și prețul de vânzare conform facturii CJVFE nr.9136753/(...).
În ceea ce privește majorările de întârziere aferente TVA acestea au fost corect calculate pentru neachitarea la termenul de scadență - (...) a TVA stabilită suplimentar în cuantum de 0,1% până la data de (...) și dobânzile de întârziere în cuantum de 0,05% pentru perioada (...)-(...), deoarece au fost respectate prevederile art.119 și 120 din OG nr.92/2003, însumând 8.092 lei.
Apărarea formulată de reclamantă este o reiterare a apărării formulate în cadrul soluționării contestației de către organul administrativ-fiscal iar susținerea că acesta nu a ținut cont de starea tehnică precară a autoturismului și de ofertele de preț depuse și devizul estimativ în legătură cu reparațiile ce se impuneau a fi făcute, este neîntemeiată, deoarece: ofertele de preț prezentate de reclamantă emanând de la persoane neautorizate în activitatea de comercializare de autoturisme din gama N. X-T. - potențiali cumpărători sunt neconcludente în stabilirea prețului de piață al acestui autoturism; actul denumit „. estimativ"; nu prezintă relevanță, deoarece a fost emis la data de (...), dată la care autoturismul era în proprietatea persoanei juridice.
Susținerea reclamantei și in instanța că autoturismul avea o stare tehnică precară, ceea ce a impus reparații ulterior achiziționării acestuia, nu a fost dovedită, motiv pentru care s-a respins această apărare.
De asemenea, apărarea formulată de reclamantă, în sensul că se impunea o constatare tehnică care să ateste starea bunului la data vânzării, a fost respinsă, deoarece este o simplă susținere, iar această dovadă îi incumbă și nicidecum organului administrativ fiscal de soluționare a contestației.
Împrejurarea invocată de reclamantă în susținerea aceleiași apărări, în sensul că modalitatea de stabilire a autoturismului a avut un caracter subiectiv este neîntemeiată, deoarece așa cum am expus mai sus, prețul de piață al autoturismului a fost stabilit în funcție de prețul de comercializare obținut de la un furnizor independent, pentru un bun similar, în condiții de concurență loială, cu respectarea prevederilor pct.22-25 și 32 din Normele de metodologice de aplicare a L. nr.571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, susținerea reclamantei în sensul că din conținutul actului administrativ-fiscal atacat nu rezultă care a fost prețul luat in considerare de către acesta în soluționarea contestației, este neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din pct.2.1.2 din conținutul deciziei a fost stipulat prețul minim de 16.000 euro, avut în vedere în stabilirea prețului de piață al tranzacției.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că apărarea formulată de reclamantă nu are suport juridic iar organul de inspecție fiscală a calculat în mod corect și legal TVA suplimentar în sumă de 8.972 lei aferentă perioadei ianuarie 2008 - martie
2010 și diferenței dintre prețul de piață al autoturismului și prețul de vânzare conform facturii depuse iar cuantumul majorărilor de întârziere și a dobânzilor este cu respectarea prevederilor art.119 și art.120 din OG nr.92/2003 și a principiului de drept „. urmează principalul";.
Din aceste considerente s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată și s-a menținut ca temeinică și legală Decizia nr. 240/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. I.-E. S. solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate si procedind la rejudecarea cauzei sa se admită plingerea asa cum a fost formulata si sa se anuleze actele de impunere precum si decizia contestate.
Își intemeiază recursul pe dispozitiile art.304/1 C.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat reclamanta că sentinta recurată este nelegala in primul rând pentru ca este nemotivata respectiv contine motivari contradictorii( art.304 pct.7 cod de procedura civila).
Este de principiu ca orice hotarire judecatoreasca, indiferant daca solutioneaza fondul cauzei sau o cale de atac trebuie sa contina motivele de drept si de fapt pe temeiul carora s-a luat, sens în care citează decizia nr.752 din e martie
2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ori, in cazul de fata, desi sentinta T.ui are peste patru pagini ca intindere, in fapt nu face decit sa reproduca sustinerile celor doua parti si respectiv inlaturarea sustinerilor reclamantei fara insa a se motiva aceasta pozitie a instantei.
Nu reia expunerea starii de fapt respectiv a aspectelor privind modul nelegal si neintemeiat in care organul fiscal a stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata la buget cu penalitati si majorari. Le-a expus in plingere si solicită a o considera parte integranta a acestui memoriu, din acestea rezultind si netemeinicia hotaririi.
Desi a semnalat ca pretul pentru care s-a înstrăinat bunul in litigiu unei persoane "afiliate" poate fi considerat un preț corect, real, T. a imbratisat in totalitate sustinerile intimatei, fara a argumenta pentru ce motive probele mele "nu au suport juridica" iar ale intimatei au.
Astfel ofertele de pret si devizul estimativ emana de la persoane neautorizate (parca trebuia vindut bunul numai anumitor persoane) dar aceste oferte devin mai incolo "neconcludente". Apoi devizul estimativ "nu prezinta relevanta" deoarece a fost emis la data de (...), data la care autoturismul era in proprietatea persoaneui juridice. Ce sens are aceasta afirmatie a instantei de fond a fost cu neputinta a intelege.
Starea tehnica precara nu a fost dovedita. Dar exista deviz de reparatii (neluat in considerare).
Consideră nerelevantă oferta de preț depusă de un furnizor independent, în condițiile în care acesta nu a putut vedea starea mașinii.
Fata de toate cele de mai sus solicită sa se admită recursul asa cu a solicitat.
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - fila 7.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Prima problemă de drept dedusă judecății sub forma criticilor recurentei este aceea vizând motivarea deficitară a hotărârii judecătorești atacate.
La nivel teoretic, trebuie observat faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultanta a două exigențe ce decurg din art. 6 par. 1 al
Convenției Europene a D. Omului, așa cum este aceasta interpretată de Curtea E. a D. O. pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței 1; pe de altă parte, art. 6 par. 1 impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Așa cum decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi Întotdeauna Înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C. C., în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale Convenției în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărârilor judecătorești.
C. a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției.
Aplicând aceste principii la speța de față se poate constata că sub aspectul elementelor decisive ale cauzei dedusă judecății motivarea instanței de fond este corectă și legală și ca atare motivul de recurs evocat de recurentă nu se fondează.
2. Cu privire la fondul cauzei și motivele aferente acestuia, Curtea reține următoarele:
Este necontestat în speță, că reclamanta-recurentă a vândut, în perioada supusă verificării, aprilie-iulie 2010, persoanei afiliate Jucan S. autoturismul marca N. X-T. la prețul de 1.190 lei, din care 190 lei, reprezenta TVA.
Considerând că prețul de vânzare nu reflectă prețul de piață al bunului, organul fiscal a determinat prețul de piață, în conformitate cu dispozițiile pct. 22-25
și 32 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal și a stabilit în sarcina societății recurente obligații fiscale suplimentare de plată, reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.
Ceea ce se invocă, practic, de către recurentă, este faptul că prețul de vânzare al autoturismului a fost unul real, care reflecta valoarea de piață a bunului, raportat și la starea tehnică precară a acestuia, astfel încât stabilirea unui alt preț de către inspectorii fiscali este nelegală.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că prețul de vânzare ar fi fost unul real, respectiv că ar fi reflectat valoarea de piață a bunului.
Astfel, este de remarcat faptul că autoturismul marca N. X-T. a fost fabricat în anul 2003 (fila 61 dosar fond), având 4 doar ani la momentul vânzării.
Așa zisele oferte de preț depuse la filele 68-70 dosar fond nu au relevanță în soluționarea favorabilă a recursului, în condițiile în care, așa cum în mod corect a reținut și pârâta, acestea nu proveneau de la dealeri auto, nefiind fundamentate în nici un fel.
În ceea ce privește devizul depus la fila 71 dosar, acesta nu este în măsură să facă dovada stării tehnice precare a autoturismului la momentul vânzării, în condițiile în care acest deviz a fost emis cu circa 4 luni înainte de înstrăinarea autoturismului, interval de timp înlăuntrul căruia autovehiculul putea suferi îmbunătățiri. Pe de altă parte, acest deviz nu are la bază nici un înscris din care să rezulte starea tehnică a autoturismului la acel moment.
În schimb, din adresa emisă de Ti S. A. S. (societate specializată în vânzarea de autoturisme) în cursul anului 2010, deci la 3 ani după înstrăinare, rezultă că prețul minim de vânzare al autoturismului ar fi de 16.000 euro, cu mult peste prețul de vânzare înscris în factură, de aproximativ 300 de euro.
Pe de altă parte, Curtea constată că, exceptând ofertele de preț și devizul depuse de reclamantă și care nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a recursului, pentru motivele reținute mai sus, reclamanta nu a produs nici o altă probă și nici nu a înțeles să solicite efectuarea unei expertize de specialitate, care ar fi putut eventual, aduce lămuriri cu privire la starea tehnică a autoturismului.
Prin urmare, din actele dosarului, rezultă că prețul de vânzare înscris în factura fiscală nr. 9136753-50/(...) nu corespunde cu valoarea de piață a bunului care a făcut obiectul tranzacției, motiv pentru care, în mod corect organul fiscal a uzitat de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din Codul Fiscal, coroborat cu pct. 22-25, 32 din Normele Metodologice.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, că sentința recurată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. I.-E. S. A., împotriva sentinței civile nr. 4141/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 M. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...). Jud.fond: G. G.
