Decizia nr. 1101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1101/2012
Ședința ata de 15 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. A. M. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. și chemata în garanție ADMINISTRAȘUA F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3682 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul B. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3682 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamantului B. V., împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.671 lei, reprezentând taxă poluare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale a DGFP S..
S-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. PENTRU M. și a obligat chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că art. 1 alin.
(1) din L. nr. 5. consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 5., iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 5..
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 5., iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale a Direcției
Generale a F. P. S., argumentând că aceasta nu a fost implicată în procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei plătite formulată de reclamant, suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant la T., cu titlu de „. de poluare"; și că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că cererea de restituire a fost adresată A. F. P. Z. și acest organ fiscal este cel care, prin adresa a cărei anulare se cere, a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumelor achitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, este de observat că direcțiile generale ale finanțelor publice au în principal atribuția de a realiza strategia guvernamentală în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului.
Din această perspectivă, chiar dacă administrațiilor finanțelor publice le revine în mod nemijlocit sarcina stabilirii și încasării taxelor și impozitelor, chemarea în judecată a direcției județene a finanțelor publice apare justificată, pentru opozabilitate.
Pe fond, pârâta se apără cu aceea că O. nr. 5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de
Justiție a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create.
Pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva AFM B., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Asupra cauzei pe fond:
În vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru U.E., reclamantul B. V. a solicitat pârâtei D. G. a F. P. S. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2.671 lei.
Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. J. această sumă, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței seria TS6, nr. 1781676/(...), depusă în copie la dosar.
Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. nr.
5. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al C. E. nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin H. C. de Justiție a U. E. în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O. nr. 5., că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 T.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: „scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis acțiunea.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată s-a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată
și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. A F. P.
A J. S. solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a
DGFP S. și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod nelegal a dispus restituirea sumei de 2671 lei reprezentând taxă de poluare, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se costate refuzul nejustificat.
Stabilirea cuantumului sumei și a obligației plății taxei de poluare instituită prin OUG nr.5. au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare din (...). Decizia de calcul a rămas definitivă nefiind exercitată procedura administrativ fiscală, formularea ulterioară a cererii de restituire nu mai poate fi luată în considerare.
Fără o analiză a actului administrativ prin care s-au stabilit obligații fiscale reclamantului instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată.
Menționează că efectele Hotărârii C. de Justiție a U. E. în cauza
C.409/09 Tatu nu sunt incidente în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
Susține că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Analizind recursurile declarate in cauza Curtea retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs care face inutila analizarea celorlalte motive de recurs consta in a verifica daca prima instanta a respins in mod legal exceptia lipsei calitatii procesual pasive a DGFP S. si daca a nu a pus in discutie aceasta exceptie .
Analizind acest motiv de recurs se retine ca reclamantul a chemat in judecata DGFP S. in nume propriu .
Decizia de calcul a taxei de poluare s-a emis in speta de catre AFP J. si tot acesteia i s-a adresat reclamantul cu cerere de restituire (f.3-7 dosar fond ).
In intimpinarea depusa in fata primei instante parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a DGFP S. (f. 16 dosar fond ).
Aceasta exceptie nu a fost pusa in discutia partilor desi a fost solutionata de catre prima instanta prin respingere nedindu-se astfel posiblitatea partilor de a-si exprima punctul de vedere asupra acestei exceptii si a-si modifica actiunea in functie de solutia pe aceasta exceptie .
Conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa in speta AFP J. .
Rezulta asadar ca in speta prima instanta nu a stabilit si clarificat cadrul procesual in raport cu obiectul actiunii si motivele de fapt si de drept ale acesteia .Ca atare pentru analizarea cadrului procesual prin prisma obiectului actiunii si a finalitatii urmarite de reclamant in vederea pronuntarii unei hotarari legale si temeinice cu respectarea tuturor principiilor de drept si avind in vedere prevederile art. 16 indice 1 din L. 5. corob cu art. 129 C.pr.civ .se impune casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond in vederea reluarii judecatii punindu-se in discutia partii necesitatea definirii cadrului procesual adecvat prin introducerea in cauza a AFP J. care este autoritatea fiscala care a stabilit in speta taxa de poluare.
Pe cale de consecință, Curtea in temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. corob cu art. 312 C.pr.cvi va admite recursurile declarate in speta ,va casa in intregime sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante care va proceda la rejudecarea cauzei tinind cont de cele mai sus indicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. și chemata în garanție ADMINISTRAȘUA F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3682 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. D. P. M. S.
Red.AAM Dact.SzM/2ex. (...)
GREFIER
A. B.
