Sentința nr. 175/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 175/2012
Ședința ata de 07 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN DE I. și UM 0603 C., având ca obiect - anulare act administrativ - decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul, prin consilier juridic M. R., în baza delegației de reprezentare nr. 1817733 din (...), aflată la fila 55 din dosar, lipsind reclamantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea pune în discuția părților onorariul final propus de către expert. Apărătorul pârâtului arată că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la onorariul solicitat de către expert, apreciindu-l ca justificat raportat la activitatea efectuată. De asemenea arată că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la conținutul raportului de expertiză.
Curtea, în urma deliberării, raportat la actele dosarului și poziția procesuală exprimată de părțile litigante, încuviințează onorariul final propus de către d-l expert K. E. M. în cuantum de 3689,35 lei, apreciind că acestea este justificat raportat la munca depusă, urmând a fi achitat din fondul de ajutor public judiciar constituit la Ministerul Justiției.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, apreciind că procedura de cercetare pentru recuperarea prejudiciului a fost realizată în conformitate cu dispozițiile legale.
Cu privire la cheltuielile materiale legate de echipament arată că nu cunoaște în concret această procedură, fiind realizată de către compartimentul de resort din cadrul Academiei Naționale de I., însă din acte rezultă că prețul solicitat reprezintă prețul de achiziție al echipamentului, din care s-a scăzut uzura acestuia.
Arată că susține motivele expuse în cuprinsul întâmpinării și că nu solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Constată că prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamantul C. V. în contradictoriu cu S. Român de I. B., UM 0603 C. a solicitat instanței anularea întregii proceduri de cercetare administrativă prin care s-a imputat suma de 6655 lei reprezentând cuantum cheltuieli de școlarizare în perioada
1998-2002; anularea deciziei de imputare nr.3582932/(...) emisă de UM 0603 C., anularea hotărârii 3586533/(...) emisă de UM 0603 C., anularea hotărârii nr.1/(...) a Comisiei de jurisdicție a imputatului UM 0198 B., obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate reclamantul arată că membrii comisiei care au efectuat cercetarea sunt aceiași cu membrii care au efectuat prima cercetare lovită de nulitate și care au emis înainte de așa-zisa rejudecare prima decizie de imputare anulată, astfel că nu avea cum să fie o comisie legal constituită și imparțială. Obligația comisiei era de a respecta dreptul la apărare, de a efectua citarea și a dispune ascultarea contestatorului. Nerespectarea dreptului la apărare nu este acoperită sau justificată prin nesolicitarea expresă a respectării acestui drept, fiind în discuție un drept legal și o obligație instituită de legiuitor în sarcina comisiei, obligație care nu poate fi golită de substanță. În mod evident încă de la început comisia trebuia să fie compusă din membrii care nu s-au pronunțat anterior prin emiterea unei decizii de imputare cu conținut aproximativ identic. Practic și refuzul de a permite luarea la cunoștință despre componența comisiei și actele de numire constituie o altă încălcare a dreptului de apărare. N. și neprezentarea petentului la dezbaterile comisiei de soluționare a contestației constituie de asemenea încălcarea dreptului la apărarea acestuia.
Declanșarea noii cercetări administrative mai arată reclamantul trebuia efectuată prin emiterea unor noi dispoziții de începere a acestei cercetări și prin numirea unei comisii de cercetare administrativă în discuție fiind efectuarea unei cercetări în termenul prevăzut de lege și nu continuarea unei cercetări lovite de nulitate confirmată de comisia de jurisdicție prin H. nr.69/2010. C. trebuia să fie imparțială, ori în situația în care membrii acestuia s-au pronunțat deja cu privire la situația sa prin decizia de imputare anulată acești membri erau incompatibili și nu aveau dreptul de a relua procedura.
În privința pagubei arată reclamantul că natura pagubelor pentru care pot fi trași la răspundere militarii în temeiul OG nr.121/1998 este limitativ prevăzută de art.2. Pentru orice alte pagube care nu sunt prevăzute de textul arătat și art.5 nu este aplicabilă OG 121/1998.
Pe cale de consecință în situația în care unitatea nu face dovada existenței unei pagube concrete aduse unității din culpă și legătura cu atribuțiile de serviciu sau îndeplinirea serviciului militar decizia este lipsită de obiect fiind lovită de nulitate. O. contractuale despre care se face vorbire în cuprinsul hotărârii și deciziei contestate respectiv obligația de a restitui contravaloarea unor cheltuieli de școlarizare și întreținere nu face obiectul unei pagube aduse UM
0603 C., nici contractul și nici cheltuielile imputate nu au fost efectuate de UM
0603 și în nici un caz nu fac obiectul OG 121/1998. Cu atât mai mult nu se poate susține că este vorba despre o pagubă adusă unității în legătură cu obligațiile de serviciu. În cauză fiind în discuție un contract de școlarizare se poate discuta despre antrenarea răspunderii contractuale și nu dispune reținerea unei pagube în legătură cu serviciul în temeiul OG 121/1998. Pe de altă parte și în cuprinsul hotărârii 1/2011 se face vorbire despre răspunderea contractuală și despre raportul contractual dintre părți ori atare raporturi nu sunt supuse procedurilor speciale prevăzute de O.. Nu s-a făcut nici o dovadă de către pârâți a legăturii dintre contractul de școlarizare - cheltuieli de școlarizare și unitatea care a efectuat cercetarea. Se face vorbire de art.16 din HG 206/1995 intrat în vigoare prin HG 9. iar data angajamentului la care se face vorbire este (...). Pe cale de consecință actul normativ nu este aplicabil la data angajamentului. Oricum acest angajament și-a încetat aplicabilitatea la data încheierii contractului, data la care părțile de comun acord au decis încheierea unui contract pe care să stabilească pentru viitor drepturile și obligațiile, orice înțelegere anterioară fiind caducă prin efectul renegocierii condițiilor contractuale dintre părți.
Tot astfel arată reclamantul că decizia a fost emisă în considerarea că s-a produs o pagubă unității însă nu s-a efectuat probațiune în ceea ce privește temeinicia pagubei și nici nu s-a dat posibilitatea de a administra probe la dosar sau a expune punctul de vedere cu privire la documentele solicitate în probațiune. Punerea la dispoziție a unor copii de pe actele de la dosar nu justifică refuzul de acordare a dreptului la apărare ulterior în ceea ce privește celelalte acte solicitate în probațiune pe care nu a avut posibilitatea de a le consulta. În temeiul art.22 din OG 121/1998 comandatul sau șeful unității care a constatat sau a luat la cunoștință de producerea unei pagube dispune în acest sens efectuarea cercetării. Din cuprinsul actelor rezultă că cercetarea a fost efectuată în perioada (...) - (...). Ori conform actelor a existat o cercetare în urma căreia a fost emisă decizia ce a fost anulată. Prin efectuarea unei noi cercetări în legătură cu aceeași pagubă sau nu, ar fi trebuit întocmite din nou toate actele de procedură și numită o nouă comisie pentru efectuarea acestei cercetări compusă din alți membri decât cei care s-au pronunțat deja. Cercetarea nu se poate întemeia pe acte anterioare lovite de nulitate și a căror nulitate a fost confirmată prin admiterea contestației și a plângerii formulate. În situația în care actul principal este lovit de nulitate actele subsecvente au aceeași soartă iar în această categorie este și dispoziția șefului de unitate de continuare a procedurii anulate, ordinul de numire a comisiei de cercetare, dispoziția de prelungire a cercetării. În plus se arată din cuprinsul deciziei atacate reiese că cercetarea a fost declanșată în temeiul dispoziției scrise a comandatului unității. Această dispoziție nu a fost adusă la cunoștința iar refuzul de a se comunica și a prezenta conținutul acesteia încalcă dreptul de apărare. L. prezentării documentelor a dus la imposibilitatea de a se verifica limitele mandatului acestei comisii și dacă probele se administrează în legătură cu paguba constatată de comandantul unității. De asemenea necunoscând competența comisiei până la emiterea deciziei nu avea posibilitatea de a solicita numirea altei comisii iar această posibilitate nu a fost avută nici în situația soluționării contestației întrucât nu a cunoscut acest aspect. Soluționarea rapidă a contestației sau finalizarea cercetării nu respectă principiul contradictorialității de vreme ce nu s-a dat posibilitatea să se pronunțe asupra actelor solicitate. Nu s-a comunicat nici o copie de pe instrucțiunile pe baza și în executarea OG 121/1998 emise în conformitate cu art.48 din același act normativ în vederea pregătirii apărării, în respectarea dreptului la informare și apărare deși s-a solicitat în repetate rânduri. Prin hotărâri s-a mentionat ca au caracter secret și nu afectează dreptul la apărare întrucât nu sunt aplicabile insa în discuție fiind acest act normativ nu se poate invoca de comisia neaplicarea lui. Câtă vreme se insistă pe secretizare este lezat dreptul de apărare, neavând posibilitatea de a verifica dacă se respectă prevederile în materie, prevederi obligatorii care se refuză a fi aduse la cunoștință.
De asemenea arată reclamantul inclusiv procesul verbal pe care s-a dispus finalizarea cercetării administrative a fost secretizat cu toate că este un act esențial ce ar trebui comunicat. N. concluziile comisiei nu avea cum stabili și verifica dacă decizia de imputare este sau nu conformă cu activitatea de cercetare desfășurată de comisie.
Mai arată reclamantul că hotărârea atacată și decizia de impunere sunt lovite de nulitate și prin prisma tardivității a nerespectării termenelor imperative prevăzute de alin.3 art.22 din OG 121/1998 conform cărora cercetarea se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză pentru explicații scrise și prezentarea de probe iar acestea nu au fost respectate. Dispoziția scrisă a comandantului unității prin care s-a luat la cunoștință de producerea pagubei nu a fost prezentată, după cum nu i-au fost prezentate documente justificative cu privire la suma și nici nu a fost ascultat. Justificarea dată de comisie este neîntemeiată întrucât cercetarea nu se încadrează în termenul legal; exista posibilitatea repunerii în termen; nimeni nu poate invoca culpa; lipsa probațiunii nu justifică emiterea unei decizii de impunere sub presiunea termenului.
Nu în ultimul timp arată reclamantul cu privire la cuantumul sumei imputate susține netemeinicia întrucât: obligațiile contractuale nu pot avea caracter retroactiv; prevederile art.9 din Ordinul Directorului S. Român de I. și instrucțiunilor se aplică de la data intrării lor în vigoare neputând afecta relații preexistente; nu s-au dovedit sumele de bani menționate în tabele, acestea neavând un caracter cert, lichid și exigibil; solda primită nu constituie cheltuieli de școlarizare nu are același regim juridic; iar cu privire la norma de hrană nu există documente justificative, bunurile materiale au fost predate unității și au urmat procedura de casare; modalitatea de calcul și metoda aplicată nu a fost prezentată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea acțiunii în considerarea ca cercetarea administrativă îndeplinește condițiile legale în vigoare sub aspectele invocate de reclamant. A. se arată că prin dispozițiile legale se precizează că nu este obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării și ca atare incompatibilitatea nu este prevăzută. Mai mult actul normativ OG 121/1998 nu conferă posibilitatea schimbării comisiei. Pe parcursul cercetării s-a asigurat dreptul la apărare reclamantul fiind citat în scris cu mențiunea oferirii de explicații scrise și prezentări de probe, sens în care există adresa nr.358/2010.
Acesta s-a prezentat asistat de avocat a făcut declarații și a depus un înscris în vederea eliberării unor copii de pe documente. În considerarea dispozițiilor privind regimul informatilor clarificate comisia a comunicat documentele ce probau răspunderea materială (contract școlarizare, angajament, baza de calcul).
În privința repunerii în termen pentru efectuarea unei noi cercetări arată pârâtul că aceasta a fost dispusă de C. de jurisdicție a imputațiilor prin hotărârea nr.69/2010 în condițiile în care s-au reținut aspecte de procedură necercetându- se fondul.
Cu privire la răspundere arată pârâtul că aceasta rezultă din aceea că reclamantul a încheiat un contract de școlarizare și a semnat un angajament în baza cărora și-a asumat anumite obligații care nefiind respectate atrag repararea pagubei.
Analizând susținerile părților instanța reține următoarele:
Reclamantul în perioada 1998-2002 a urmat cursurile Academiei Naționale de I. În acest context la (...) a semnat un angajament prin care s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul școlarizării în cazul în care va fi îndepărtat înainte de absolvirea cursurilor pentru lipsa de interes la învățătură, la cerere și pentru abateri disciplinare, precum și în cazul în care nu va îndeplini serviciul timp de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele în care va fi încadrat sau mutat ulterior (f.21 dosar).
Totodată reclamanta a semnat și contractul de școlarizare 1659571/(...) prin care s-a obligat ca în situația nerespectării angajamentului de a lucra minim
10 ani în cadrul serviciului să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării (f.18-20 dosar).
După absolvirea cursurilor reclamantul a fost încadrat la UM 0603 C., iar în data de (...) a fost trecut în rezervă urmare a depunerii demisiei. În acest context în considerarea obligațiilor asumate prin actele mai sus menționate s-a dispus în condițiile art.22 din OG 121/1998 efectuarea cercetării administrative iar în urma constatărilor a fost emisă decizia de imputare nr.3582419 din (...) prin care s-a stabilit recuperarea cheltuielilor de întreținere și școlarizare în sumă de 28.008,16 lei. Decizia a fost contestată iar în urma soluționării demersurilor reținându-se că nu a fost respectată procedura de citare prin hotărârea nr.69/(...) a fost admisă în parte plângerea, anulată decizia de imputare, menținută dispoziția de trimitere a cauzei pentru efectuarea cercetării administrative și dispusă repunerea în termen a cercetării administrative (f.63-65 dosar).
În baza acelor dispuse prin hotărâre efectuându-se verificările corespunzătoare de către comisia de cercetare la data de (...) se emite decizia nr.3582932 prin care se stabilește și se impută paguba în valoare de 6655 lei.
Cele stabilite sunt contestate însă contestația este respinsă prin hotărârea nr.3586533 din (...). Ulterior împotriva acestei din urmă hotărâri se formulează plângere la comisia de jurisdicție a imputațiilor dar și aceasta este respinsă prin hotărârea nr. 1 din (...).
Nemulțumit reclamantul se adresează instanței reiterând aspectele din contestație și plângere respectiv invocând cele mai sus descrise cu privire la compunerea comisiilor, incompatibilitate, drept de apărare, netemeinicie și calculul greșit al pagubei, încălcarea normelor s.a.
Cele susținute nu pot fi reținute. A. susține reclamantul că nu au fost respectate normele privind constituirea comisiei de cercetare că era necesară noua numire. Cu privire la cercetare actul normativ invocat de părți OG nr.121/1998 prin art.22 alin.1 prevede că„șeful unității sau comandantul care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată efectuarea cercetării administrative iar prin alin.2 prevede că cercetarea prevăzută la alin.1 se face de către o comisie de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eșaloanele superioare ori de organele de control specializate .
Reiese din norma enunțată că cercetarea se efectuează în baza dispoziției comandantului sau șeful unității de către o comisie desemnată. În cauză cercetarea a fost inițial demarată în baza dispoziției scrise a comandantului și de numire a comisiei.
Aceste acte au fost supuse controlului de legalitate în condițiile în care procedura a fost contestată iar comisia de jurisdicție s-a pronunțat prin hotărârea nr.69/(...).
Prin această hotărâre a fost menținută dispoziția de trimitere a cauzei la UM 0603 C. pentru a proceda la efectuarea cercetării cu respectarea dispozițiilor art.23 alin.3 din OG nr.121/1998.
Din conținutul hotărârii se observă că nu se prevede expres o schimbare a comisiei ci doar se stabilește că se va reface cercetarea cu respectarea normei indicate și a termenelor. Norma invocată prin decizie prevede că „în toate situațiile cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.
Mai atestă însă actele că decizia nr.69 nu a fost contestată în instanță și nici nu a fost anulată. În atare situație câtă vreme prin decizie nu se stabilește o măsură de schimbare a comisiei și de vreme ce hotărârea nu este contestată/anulată nu se poate vorbi de o constituire nelegală a comisiei.
De altfel trebuie observat că actul normativ evocat nu conține nicio prevedere vizând incompatibilitatea sau interdicția de a se relua ‚/reface cercetarea în caz de retrimitere a cauzei entității de aceeași comisie care a efectuat inițial cercetarea anulată. Prin urmare raportat la normele mai sus enunțate la cele rezultate din acte susținerile vizând încălcarea normelor în vigoare cu privire la constituirea comisiei de cercetare administrativă se vădesc neîntemeiate și vor fi respinse.
De o încălcare a normelor nu poate fi vorba nici în privința comisiei de soluționare a contestației. A. se reține că prin art.30 alin.1 din OG nr.121/1998 se prevede că contestațiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a carei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plata.
Același articol prin alin.2 mai prevede că verificarea temeiniciei contestației poate fi facuta de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluționare a contestației, numita de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei sa fi participat la efectuarea cercetării administrative.
Din norme rezultă că verificarea contestației se poate face de comandantul/șeful unității a emis decizia de imputare sau . numita de comandat din care poate face parte și persoana care a efectuat cercetarea administrativă. Cu alte cuvinte din moment ce norma statuează clar ca „. obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la cercetare"; nu există o interdicție ca persoana care a efectuat cercetarea sa nu fie numită în comisie. Prin urmare câtă vreme legea nu interzice numirea în comisie a persoanei ce a efectuat cercetarea permițându-se aceasta susținerea reclamantului cu privire la constituirea comisiei de soluționare a contestației se vădește nefondată și va fi respinsă.
Respinse urmează a fi susținerile cu privire la nerespectarea termenului de cercetare întrucât se omite a se avea în vedere dispozițiile art.33 din OG nr.121/1998 și cele statuate prin decizia nr.69 respectiv cele dispuse în privinta repunerii în termen precum și faptul că decizia de repunere în termen nu a fost contestată. Plecând de la cele dispuse prin hotărâre și verificându-se raportat la acesta termenele se observă că au fost respectate fiind respectate și termenele de emitere a deciziei instituit de art.22.
Susține însă reclamantul că nu i s-a permis încă din faza de cercetare de a lua cunoștință de componența comisiei, de actele de numire pentru verificarea limitelor mandatului, de documentele, actele în baza cărora s-a stabilit paguba și că astfel i-a fost încălcat dreptul de apărare.
Susținerea de asemenea nu poate fi primită întrucât dispozițiile de numire, instrucțiunile și actele solicitate ce se susține că nu au fost comunicate nu pot releva împrejurări ale producerii pagubei obiect al disputei litigioase. Împrejurările se pot deduce însă din contractul de salarizare, angajament, baza de calcul iar acestea au fost puse la dispoziție cu prilejul prezentării în faza cercetării administrative. Cu acel prilej reclamantul a și făcut referiri la paguba, la sumele reținute în tabelul prezentat.În condițiile în care au fost prezentate actele vizând împrejurările în care s-a produs paguba, reclamantul fiind înștiințat și făcând referiri, la acesta nu se poate vorbi de o lipsă de apărare.
Mai susține însă reclamantul că nu a fost citat și prezent la dezbaterile comisiei de soluționare a contestației și ca atare s-a încălcat și din această perspectivă dreptul la apărare.
Nici această susținere nu poate fi reținută întrucât cu adresa nr.358/(...) a fost citat cu mențiunea oferirii de explicații scrise și prezentării de probe în apărare context în care la data de (...) a participat la lucrările comisiei de cercetare formulând referiri la pagubă și solicitând eliberarea de acte. În condițiile solicitării i-au fost puse la dispoziție așa cum s-a mai arătat contractul școlarizare, angajament,bază calcul - tabele. Din acte se puteau deduce împrejurările ce au determinat paguba. Prin urmare în condițiile în care în faza cercetării administrative s-a dat posibilitatea ascultării și propunerii de probe iar din acte reies împrejurările, o nouă cercetare în faza soluționării contestației pentru stabilirea împrejurărilor determinării pagubei nu se impunea. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul nici prin contestație nici în fața instanței nu contestă faptul că prin încetarea raportului de serviciu prin demisie și-a încălcat obligația asumată prin angajament ceea ce a condus la antrenarea răspunderii sale materiale pentru prejudiciu astfel produs în patrimoniu instituției de
școlarizare cu care a fost în relații contractuale.
Că nu se impunea o nouă citare rezultă inclusiv din normele art.37 din OG nr.121/1998 când se statuează că „poate"; fi citat.
De altfel faptul că reclamantul nu a fost prezent pentru a-și formula apărări în fața comisiei nu este de natură a conduce la încălcarea dreptului la apărare pentru că acest drept a putut fi exercitat în fața instanței în contextul contestării hotărârilor iar în această fază a luat cunoștință de actele ce au stat la baza răspunderii materiale statuate prin decizie de imputare și încuviințat proba expertizei pentru verificarea eventualei pagube.
Legat însă de acest din urmă aspect susține reclamantul că în discuție fiind un contract se poate discuta despre eventuala antrenare a răspunderii contractuale, nu de reținerea unei pagube în legătură cu serviciu pentru a se considera aplicabile dispozițiile OG nr.121/1998.
Răspunderea materială așa cum este prevăzută de OG nr.121/1998 reprezintă o formă a răspunderii juridice care constă în obligația celor încadrați și respectiv a militarilor de a repara în condițiile și limitele prevăzute de lege prejudiciul cauzat unității în legătură cu munca lor. Această răspundere este așadar o răspundere contractuală bazată pe culpa cu caracter reparator , cel obligat la acoperirea pagubei având calitatea de salariat/militar.
Reclamantul a avut calitatea de militar și nu și-a îndeplinit obligația prestării serviciului militar pe întreaga perioadă pentru care s-a angajat, situatie ce a condus la o pagubă în legătură cu scolarizarea, cu serviciu astfel că îi sunt aplicabile prevederile ordonanței invocate.
Sub acest aspect trebuie făcute însă câteva precizări. Actele așa cum a arătat mai sus atesta că reclamantul a fost admis în anul 1998 la A. N. de I. pe care a absolvit-o în anul 2002. La data de (...) a semnat un angajament înregistrat sub nr.561824/(...) prin care s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării sale în cazul în care nu va îndeplini serviciul timp de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele în care va fi încadrat și uitat ulterior în raport de nevoile S. Român de I. (f.18-21 dosar. În acest sens a semnat și contractul de școlarizare înregistrat sub nr.1659571/(...). După absolvirea Academiei Naționale de I. a fost încadrat la UM 0603 C.-N. unde a fost angajat până la (...) când a trecut în rezervă ca urmare a depunerii demisiei.
Conform obligațiilor asumate prin actele de mai sus reclamantul și-a asumat obligația restituirii cheltuielilor de școlarizare întreținere dacă nu desfășoară serviciul minim 10 ani în unitatea în care va fi încadrat/mutat. Această obligație a prestării serviciului nu a fost respectată context în care în mod concret s-a stabilit că reclamantul răspunde pentru paguba aduse în legătură cu serviciul ,nerespectarea obligației fiindu-i imputată.
Susține însă reclamantul că paguba este greșit stabilită ținând cont că în baza de calcul au fost introduse sume ce nu constituie cheltuieli de școlarizare, sume constituind contravaloare bunuri restituire, nu se fundamentează pe documente justificative și nu au o bază legală.
Față de cele evocate pârâtul a susținut corecta stabilire raportat la valorile prestabilite prin normele legale în vigoare.
În această dispută a fost ordonată în cauză efectuarea unei expertize. C. expertului prin raportare la reglementări aplicabile în determinarea cuantumului au fost în sensul că cheltuielile de școlarizare se ridică la suma de 28.008,16 lei.
Această sumă este redată și în baza de calcul, tabelele prezentate de pârât. R. la concluziile expertizei se observă că baza de calcul și cuantumul pagubei- stabilit prin decizia de imputare este corect determinat.
Evident se poate susține că nu a fost luată în considerare valoare de uzură bunuri predate. Susținerea nu poate fi primită ca motiv de anulare a actelor contestate deoarece așa cum se relevă prin expertiză determinarea s-a făcut în baza unor ordine aplicabile militarilor necontestate eventual chiar si pe calea excepției de nelegalitate.
Prin urmare față de cele arătate în temeiul în care se relevă o constatare a nelegalității ordinelor speciale printr-o hotărâre judecătorească susținerile se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozitiile OG 121/1998 Curtea urmează a da o soluție de respingere a acțiunii formulate.
Totodată, constatându-se că prin încheierea din (...), dosar (...)/a2 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar sub forma onorariului expert în condițiile OG 51/2008 Curtea va dispune acordarea din fondul de ajutor public judiciar constituit la Ministerul Justiției a sumei de 3689,35 lei reprezentând onorar expertiză d-lui expert K. E. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu S. ROMÂN DE I. - UM 0198 B., UM 0603 C..
Dispune acordarea din fondul de ajutor public judiciar constituit la
Ministerul Justiției a sumei de 3689,35 lei reprezentând onorar expertiză d-lui expert K. E. M.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
