Decizia nr. 1241/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1241/2012
Ședința publică de la 17 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC P. A. S. împotriva sentinței civile nr. 2614 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimat A. F. P. A M. DEJ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizie de atragere a răspunderii solidare nr.
22228/2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 15 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
{ F. | }
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.614 din 23 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a respins excepția de inadmisibilitate și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC P. A. S. C.-N. împotriva pârâtei M. E. SI F. - A. F. P. A M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, că reclamanta a înlăturat aceasta neconformitate provenită din prevederile art. 218 din Codul de procedura fiscală, prin precizarea acțiunii, in sensul contestării și a răspunsului dat prin
D. nr. 25373 din 10 noiembrie 2010 de către A. N. de A. F. - AFP D.
Pe fondul acțiunii, prima instanță a reținut că la data de 20 octombrie 2009 a fost comunicată reclamantei adresa de înființare a popririi nr. 22112 pe venitul salarial al debitoarei L. L. I., potrivit titlului executoriu nr.123020008824983/2009 pentru suma de 36.755 lei. In ziua înființării popririi debitoarea era angajata reclamantei.
Potrivit prevederilor art.149 alin. 8 și 9 din Codul de procedura fiscală poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi. După înființarea popririi, terțul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare.
Așadar, reclamanta avea obligația reținerii și virării acestei sume organului de executare, de îndată ce a primit înștiințarea însă aceasta nu s-a conformat și astfel pârâta, în mod legal a emis Decizia de atragere a răspunderii solidare nr.
22228 în 8 septembrie 2010 in sarcina reclamantei.
Articolul 27 din Codul de procedura fiscala instituie o răspunderea solidară la al (1) lit. b) a terților popriți, în situațiile prevăzute la art. 149 alin. (9), în limita sumelor sustrase indisponibilizării.
Aceste prevederi legale erau în vigoare la data emiterii Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 22228 din 8 septembrie 2010. Modificările aduse de
OUG nr. 5. au devenit aplicabile începând cu data de 1 iulie 2010, iar obligația de indisponibilizare a sumelor datorate de debitor s-a născut în ziua înființării popririi, 20 octombrie 2009, sub sancțiunea prevăzută de art.149 alin (13) încălcarea prevederilor alin. (9) atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.
Pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența
„unui caz bine justificat"; și a „iminenței producerii pagubei";.
In ce privește prima condiție, instanța a apreciat ca nu este îndeplinită, neexistând dubii cu privire la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale.
Reclamanta nu a dat curs actului de poprire, iar susținerea potrivit căreia chiar debitoarea avea atribuția să procedeze la reținerea sumelor poprite nu este acoperitoare pentru a justifica refuzul indisponibilizării sumelor datorate de debitoare.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S. P. A. S. C.-N. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anularea actului administrativ fiscal "Decizie de atragere a răspunderii solidare nr. 22228/(...)" si a "Dispoziției nr. 25873/(...)" emisa de A. N. de A. F. prin A. F. P. a M. D.
In susținerea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra retroactivității OUG 5. care nu era în vigoare la momentul trimiterii adresei de înființare a popririi nr. 22112/(...).
Textul legal pe care își fundamentează pârâta pretențiile a fost introdus în OG nr.9. la data de (...) prin OUG nr. 5.. In acest act normativ, la art. XI s-a prevăzut că OG nr. 9. se va modifica si completa prin introducerea răspunderii solidare la art. 27 alin. 1 lit. B.
Având în vedere faptul că adresa nr. 22.112 din (...) de înființare a popririi a fost remisa reclamantei la data de (...), aplicarea prevederilor OUG 5. înainte de intrarea ei în vigoare (care este data de 1 iulie 2010) si de publicare ei in M. O. ar însemna ca textul legal retroactivează, ceea ce contravine în mod flagrant prev. Constitutiei României.
Pentru toate aceste considerente, reclamanta apreciază că angajarea răspunderii solidare poate produce efecte numai după (...), data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2010, dar având în vedere faptul că L. I. L. nu mai este angajata societății începând cu luna iunie a anului 2010, consideră că, în mod nelegal, prin decizia nr. 22228/(...) reclamanta a fost obligata la plata sumei de 4536 lei.
Pârâta A. F. P. DEJ prin D. G. A F. P. C. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat având în vedere faptul că reclamanta nu a înțeles să atace dispoziția A.F.P. Dej, formulând acțiune tot împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, situație în care nu a fost respectată procedura specială de contestare a actului administrativ-fiscal astfel cum este aceasta reglementată de O. nr. 9..
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Înscrisurile de la dosarul cauzei relevă faptul că emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 22228/(...) pe numele recurentei SC P. A. S. s- a realizat în contextul în care recurenta nu a onorat actul de poprire nr.
22112/(...) transmis de A. F. P. a mun. Dej spre executarea debitului înregistrat de debitoarea L. L. I. A. din urmă datora creditorului fiscal suma de 36.755 lei. A.
F. P. a mun. Dej a procedat la acțiuni de executare silită inclusiv prin poprirea veniturilor realizate de L. L. I. din contractul de muncă pe îl încheiase cu recurenta SC P. A. S..
Adresa de poprire nr. 22112 a fost transmisă recurentei de către organul fiscal la data de (...), însă recurenta nu a pus-o în executare, neefectuând reținerile legale ce se impuneau într-o asemenea ipoteză. Reținându-se că debitoarea L. L. I. a încasat venituri de natură salarială în perioada (...)-(...) în cuantum de 13.616 lei, prejudiciul pretins a fi adus bugetului de stat se circumscrie sumei de 4.536 lei, reprezentând o treime din veniturile salariale achitate și care se impuneau a fi poprite. Raportul de muncă al numitei L. L. I. a încetat la data de (...).
Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 22228/(...) a fost emisă, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 9., pe numele recurentei pentru suma de 4.536 lei, reprezentând o treime din venitul net lunar plătit debitoarei L. L. I. după data înființării popririi.
Principala apărare evocată de recurentă atât în fața instanței de fond cât și a celei de recurs constă în aceea că emiterea Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 22228/(...) s-a făcut cu aplicarea retroactivă a OUG nr. 5., act normativ care a adus modificări art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 9. și care în opinia recurentei a reglementat pentru prima dată răspunderea solidară a terților popriți. În argumentarea acestui punct de vedere, recurenta a învederat faptul că adresa de înființare a popririi i-a fost remisă la (...), respectiv înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 5., iar raporturile de serviciu ale numitei L. I. L. au încetat tot înainte de intrarea în vigoare a respectivului act normativ.
Reglementările relevante din Codul de procedură fiscală referitoare la răspunderea solidară se regăsesc la art. 27 și 149.
La data transmiterii adresei de poprire a veniturilor realizate de debitoarea L. I. L., respectiv (...), articolul 27 din OG nr. 9. nu enumera printre persoanele care răspund solidar cu debitorul și pe terții popriți, acest text de lege referindu- se în mod exclusiv la obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod și la persoanele ținute să răspundă solidar cu acesta.
Răspunderea solidară a terțului poprit care încalcă obligația de a plăti în contul indicat de organul de executare, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, suma reținută și cuvenită, era însă reglementată inclusiv la data înființării popririi de un alt text de lege, și anume la articolul 149 alin. 13 din OG nr. 9..
Aceste dispoziții legale prevedeau că încălcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) și (15) atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 28 din acest cod. Printre normele a căror nesocotire atrăgea răspunderea solidară a terțului poprit se regăsesc în primul rând cele evocate de art. 149 alin. 9 care instituie principalele obligații ale terțului poprit, și anume a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.
Așadar chiar dacă art. 27 din OG nr. 9., în forma aflată în vigoare la data înființării popririi, nu enumera și terțul poprit în categoria persoanelor ce pot fi obligate să suporte în solidar cu debitorii principali anumite datorii fiscale, situația acestora era reglementată în mod particular în cuprinsul aceluiași act normativ, însă într-un alt capitol, respectiv cel referitor la executarea silită prin poprire.
Modificările aduse art. 27 din OG nr. 9. prin OUG nr. 5., ce a intrat în vigoare la 23 iunie 2010, data publicării în MO nr. 421/(...), nu privesc aspecte de substanță ale răspunderii solidare a terților popriți, ci mai degrabă chestiuni de tehnică legislativă, respectiv de corelare și structurare a unor dispozițiile legale din Codul de procedură fiscală. Redactat în sensul că „răspund solidar cu debitorul și terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării";, se observă că prin art. 27 alin.
1 lit. b din OG nr. 9. modificat prin OUG nr. 5. legiuitorul nu a făcut altceva decât să reia vechile prevederi ale art. 149 alin. 13 din OG nr. 9., care instituiau răspunderea solidară a terților popriți sub vechea reglementare.
Prin urmare nu poate fi acceptată teza recurentei potrivit căreia răspunderea solidară a terților popriți ar fi fost instituită pentru prima dată prin
OUG nr. 5. care a intrat în vigoare după comunicarea adresei de poprire și încetarea raporturilor de serviciu ale debitoarei L. I. L. și ca atare decizia de atragere a răspunderii solidare ar fi fost emisă prin aplicarea retroactivă a acestui act normativ.
Situația de fapt reliefată în paragrafele anterioare demonstrează faptul că recurenta SC P. A. S. nu și-a îndeplinit niciuna din cele două obligații ce îi reveneau în calitate de terț poprit al debitoarei L. I. L., astfel că emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare a recurentei s-a făcut cu respectarea întocmai a legislației fiscale în materia răspunderii solidare aplicabile atât la data emiterii adresei de înființare a popririi cât și la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S. P. A. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2.614 din 23 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S. P. A. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2.614 din 23 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | JUDECĂTOR, G.-A. N. |
GREFIER, A. B. |
}
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A. R.lescu.
