Decizia nr. 1244/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1244/2012
Ședința data de 20 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta S. T. S. Z. și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4235 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., având ca obiect - litigii C. de C. (L. Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic C. V. R. pentru recurenta S. T. S. și consilier juridic M. O. C. pentru recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta S. T. S. Z. este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei
Recursul promovat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI este scutit de plata taxelor judiciare de timbru .
S-a făcut cauzei, după care reprezentanții părților arată că, nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
C., în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare asupra recursurilor promovate în cauză.
Reprezentantul recurentei reclamante S. T. S. solicită admiterea recursului promovat de reclamantă, pentru motivele detaliate pe larg în scris.
Respingerea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și menținerea anulării punctului A.2 din D. C. de C. - C. de C. S., dispusă prin sentința recurată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei pârâte CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI respingerea recursului reclamantei pentru motivele din întâmpinare. Admiterea recursului promovat, modificarea hotărârii recurate în sensul de a menține și măsurile dispuse la punctul A.2 din decizia contestată, ca fiind temeinice și legale, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4235 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte contestația reclamantei SC T. S.A Z. împotriva Încherii nr.VI 283/(...) emisă de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, pe care a anulat-o în parte, în sensul că a fost anulată măsura dispusă la punctul A2 din decizia nr.20/(...) a C. de C.-C. de C. S., ca netemeinică și nelegală, menținând celelalte măsuri contestate, de la punctele B1; B2 și B4 ale aceleiași decizii.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în ce privește măsura dispusă la punctul A.2. din D. nr. 20/(...), motivele invocate de societatea reclamantă sunt corecte și pertinente, astfel că această măsură a fost înlăturată de instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Societatea reclamantă are ca obiect de activitate un serviciu public local și anume transportul în comun de persoane, pe raza municipiului Z. Ca atare, această societate este subordonată direct și nemijlocit Consiliului local al municipiului Z., care îi asigură mijlocele materiale și bănești, necesare desfășurării acestei activități. Prin urmare atâta vreme cât consiliul local a înțeles să i-a anumite decizii cu privire la un teren pe care i l-a atribuit în concesiune, și implicit asupra investițiilor pe care le-a făcut societatea reclamantă pe acel teren, înstrăinându-l către o societate privată, este absolut normal și firesc ca acele investiții să fie trecute pe cheltuieli, ce trebuie acoperite de consiliul local, prin subvenții. Cu alte cuvinte, este vorba în acest caz despre administrarea domeniului public și privat al municipiului Z. de către consiliul local, în virtutea atribuțiilor conferite de L. nr.215/2001 privind administrația publică locală și emiterea în acest sens a unor acte administrative, ce sunt opozabile tuturor, inclusiv societății reclamante și organului de control, atâta vreme cât ele nu au fost desființate pe cale judecătorească, bucurându-se de prezumția de oportunitate și legalitate.
Prin urmare, dincolo de orice alte considerente susținute de părțile litigante, instanța va reține că în speță nu se poate vorbi de încasarea nelegală de subvenții, de către societatea reclamantă, a cărei activitate este susținută, în beneficiul comunității, tocmai prin acest mecanism de finanțare, așa cum rezultă în mod explicit și din HCL nr.368/2007, la care se face de altfel referire chiar de către curtea de conturi, organul de control.
În ceea ce privește măsura dispusă la punctul B.l, din aceeași decizie, instanța a apreciat că aceasta este temeinică și legală, fiind întru totul aplicabile disp. art.145 din Codul muncii, în sensul că indemnizația de concediu se raportează la salariul de bază, precum și la indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent, ca bază de calcul. E. adevărat că cuantumul indemnizației astfel stabilite este unul minimal și obligatoriu pentru angajator
(patron), ca regulă generală în raporturile de muncă încheiate cu personalul angajat, însă trebuie remarcat că în instituțiile publice, drepturile salariale nu sunt negociabile, fiind stabilite prin lege. Or, în speță, fiind vorba de o finanțare a societății reclamante, din fonduri publice, drepturile bănești ale directorului general sunt strict stabilite prin contractul de manegement, neputându-se face nici un fel de analogie cu situația angajaților cu contract individual de muncă, din sectorul public sau privat, care, organizați fiind în sindicate, beneficiază și de prevederile contractelor colective de muncă.
La fel, în ce privește măsura dispusă la punctul B.2, din aceeași decizie, instanța a apreciat că și aceasta este temeinică și legală, două fiind argumentele care vin în sprijinul acestei susțineri, pornind de la prevederile art.4 alin.(2) din OUG nr.79/2008, potrivit cărora, după aprobarea situațiilor financiare anuale, conducătorului operatorului economic i se poate acorda un premiu anual de cel mult 12 remunerații brute lunare, proporțional cu gradul global de depășire a obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite prin contractul de mandat.
În ce privește cuantumul premiului anual acordat directorului general, în condițiile mai sus arătate, sunt de observat următoarele aspecte:
Desigur, pe parcursul a 12 luni, renumerațiile brute lunare pot să difere, astfel că premiul anual, nu poate fi stabilit ca fiind format din una sau mai multe remunerații lunare (așa cum se invocă în speță, ca fiind două salarii brute), ci trebuie înțeles că este vorba de o sumă globală concret stabilită, care însă nu poate depăși o anumită limită.
Astfel, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, limita maximă a indemnizației ar putea fi stabilită fie prin cumularea salariilor obținute în ultimele 12 luni, anterioare acordării premiului, fie prin cumularea salariilor obținute în anul anterior, pentru care se acordă premiul, fie prin multiplicarea cu coeficientul 12 a ultimului salariu. Toate aceste posibilități de interpretare sunt însă irelevante în speță întrucât prin H. AGA nr.20/(...) a fost stabilit ca premiu anual, pentru directorul general al societății, suma globală, în cuantum de 8.176 lei, respectiv circa două salarii brute la nivelul anului 2009, adică mult sub limita maximă prevăzută de lege, în oricare din variantele posibile.
Prin urmare, întreaga construcție juridică a societății reclamante, în sensul că aprobarea plății sumei de 9224 lei, reprezintă diferență de premiu aferent anului 2008, acordată directorului general în baza Hot.A.G.A nr.20/(...), după aprobarea situațiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din OUG nr.79/2008, în vigoare la data acordării, mai precis că au fost acordate un număr de două premii directorului general, avându-se în vedere remunerația acestuia în anul 2008 adică 2 x 8700 lei respectiv suma de
17.400 lei și că prin D. nr.15/(...) a Consiliului de A. s-a dispus doar efectuarea măsurilor corective, în sensul plății diferenței sumei celor două indemnizații care se calculează la nivelul anului 2008, respectiv suma de 9224 lei brut, nu poate fi primită de instanță.
Cu privire la legalitatea modificării cuantumului premiului anual inițial acordat directorului general, sunt de reținut următoarele:
Acordarea premiului anual directorului general, fiind de competența AGA, este evident dreptul și atributul acesteia să stabilească cuantumul acestui premiu, (fără a putea depăși limita maximă prevăzută de lege) așa încât, modificarea cuantumului, indiferent pe ce motiv, printr-o decizie a consiliului de administrație, după circa un an de zile, este desigur o măsură luată cu depășirea competențelor legale a acestui din urmă for decizional și deci lovită de nulitate absolută.
Mai mult decât atât, trebuie observat că la nivelul anului 2010, când s-a emis decizia CA, nici măcar AGA nu mai putea să revină asupra hotărârii deja adoptate, la data de (...), în sensul majorării cuantumului premiului anual acordat directorului general, având în vedere completările și modificările aduse OUG nr.79/2008, prin L. de aprobare nr.2., publicată în Monitorul Oficial nr.389/(...)(ca urmare a politicilor de reducere a cheltuielilor bugetare în toate sectoarele de activitate și la toate nivele), după cum bine se susține și de către organul de control, curtea de conturi, prin încheierea atacată și intâmpinarea depusă la dosar.
În ce privește măsura dispusă la punctul A.4. din D. nr. 20/(...), instanța a constatat că și aceasta este temeinică și legală, și a fost menținută în continuare, ca atare.
Starea de fapt reținută de organul de control în sensul că în luna august
2008 au fost justificate de către fostul director general Puiu Ion, avansurile pentru cheltuieli de deplasare, aferente perioadei de până la data plecării acestuia din unitate, printre care și ordinul de deplasare nr.5/(...), în valoare de
1.182 lei, corespunde adevărului, fiind de altfel necontestată.
În legătură cu decontarea cheltuielilor s-au constatat mai multe nereguli în sensul că deplasarea efectivă s-a realizat în perioada 18-(...), decontarea cheltuielilor de cazare și taxa de parcare s-a făcut pentru două persoane, în condițiile în care deplasarea s-a aprobat pentru o singură persoană și pentru o altă perioadă decât cea în care s-a realizat efectiv cazarea iar în perioada 17- (...); conform foilor de parcurs, autoturismele societății nu au efectuat deplasări la B. în respectiva perioadă.. Prin urmare, în mod corect s-a constatat nu au fost respectate prevederile H.G nr.1860/2006, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului și totodată nu au fost atașate documente justificative corespunzătoare, astfel că avansul acordat nu se poate considera justificat.
Or, față de aceste împrejurări, susținerea reclamantei că „. fiscale au fost întocmite pe denumirea societății, pentru că dacă ar fi fost întocmite pe numele persoanelor fizice, decontarea nu ar mai fi putut opera, creându-se prezumția de deplasare în interes propriu"; este de-a dreptul puerilă, fiind vorba, în astfel de cazuri, de o deplasare a angajatului în interes de de serviciu, pe baza unui ordin de deplasare , întocmit întotdeauna nominal pe numele angajatului.
Față de considerentele expuse, tribunalul, a admis în parte contestația reclamantei S. T. S. Z. împotriva Încherii nr.VI 283/(...) emisă de CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI, pe care a anulat-o în parte, respectiv a anulat măsura dispusă la punctul A2 din decizia nr.20/(...) a C. de C.-C. de C. S., ca netemeinică și nelegală, menținând celelalte măsuri contestate, de la punctele B1; B2 și B4 ale aceleiași decizii.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta S. T. S. Z. și pârâta
CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Prin recursul declarat de reclamantă se solicită admiterea recursului modificarea sentinței ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că față de măsura dispusă la punctul 8.1. din D. nr.
201(...), respectiv stabilirea întinderii prejudiciului ca urmare a calculului eronat pentru stabilirea indemnizației de concediu de odihnă pentru directorul general al societății pe anul 2009 și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia".
Prin sentința recurată, instanța de judecată face o confuzie asupra faptului că SC T. SA Z. este instituție publică, aspect cu totul eronat, societatea fiind înființată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3. privind societățile comerciale, fiind o societate pe acțiuni care prestează activitatea de transport public local în municipiul Z., în temeiul unui contract de concesiune a serviciului de transport public local atribuit acesteia. Prin urmare, asimilarea societății comerciale cu instituția publică este greșită instanța de judecată interpretând în mod greșit actul dedus judecății, societatea fiind doar prestatoare a unui serviciu public, serviciu care nu poate fi asimilat cu instituția publică, cum de altfel chiar legiuitorul le precizează în mod separat.
Instanța de judecată în mod eronat precizează că societatea este subvenționată, însă trebuie reținut faptul că doar serviciul prestat de aceasta respectiv, transportul public local de călători este subvenționat, dat fiind faptul că societatea prestează ca activitate și alte tipuri de transport de persoane care este o activitate separată de serviciul subvenționat producătoare de venituri proprii, aspect omis de instanța de fond.
În aceeași ordine de idei, se solicită a se constata că instanța de fond recunoaște faptul că, în cazul directorului general, drepturile bănești ale acestuia sunt strict stabilite prin contractul de management, contract care are ca fundament juridic O. nr. 79 din 18 iunie 2008 (actualizată) privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, prin care asimilează drepturile privind indemnizația de concediu de odihnă cu cele statuate prin C. colectiv de muncă aplicabil societăți, stipulând la art. 3/1 alin. (2) că " Directorul general/directorul beneficiază prin contractul de mandat de concediu de odihnă anual și indemnizatia aferentă, diurnă și cheltuieli de delegare în interesul serviciului, concediu medical conform legii și zile libere plătite pentru sărbătorile legale, zile festive specifice, căsătorie, nașterea unui copil sau în caz de deces al unui membru de familie, acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de muncă aplicabil unității respective . Aceste prevederi legale au fost cuprinse și în C. de mandat (management) nr. 1823 din
(...) și a actelor adiționale modificatoare a acestuia.
Prin urmare, instanța de fond, prin soluția adoptată, a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia asimilând drepturile salariale ale directorului general cu drepturile salariale ale angajaților din instituțiile publice ale statului ca fiind nenegociabile, stabilite prin lege, omițând a face vreo referire la prevederile
O. nr. 79 din 18 iunie 2008 care stabilește condițiile încheierii contractului de mandat și care asimilează drepturile acestuia, de concediu de odihnă anual, indemnizația aferentă, diurnă și cheltuieli de delegare în interesul serviciului, concediu medical conform legii și zile libere plătite pentru sărbătorile legale, zile festive specifice, căsătorie, nașterea unui copil sau în caz de deces al unui membru de familie, cu cele acordate, prin similitudine, cu cele din contractul colectiv de muncă aplicabil unității respective.
II. Fată de măsura dispusă la punctul B.2. din D. nr. 20/(...), respectiv "stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a abaterilor constatate și prezentate mai sus la pct. 82 reprezentând diferenta pentru premiu pe anul
2008 (pentru realizarea indicatorilor de performanță) aprobat de AGA în anul
2009, diferența nelegală fiind acordată în baza referatului în luna martie 2010 și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia".
Aprobarea plății sumei de 9224 lei reprezentând diferență de premiu aferent anului 2008 acordată directorului general, a fost efectuată ca urmare a adoptării Hotărârii A.G.A nr. 20/(...) prin care au fost acordate un număr de două premii directorului general aferente activității pe anul 2008, avându-se în vedere remunerația acestuia raportată la perioada anului 2008 avută în discuție. Pin D. C. 15/(...) s-au efectuat măsuri corective la hotărâre a AGA de acordare a premiilor. Prin urmare, referindu-ne la îndeplinirea obiectivelor de performanță pentru anul 2008 s-a avut în considerare, la data aprobării premiului, remunerația aferentă anului 2008, CA. nefăcând altceva decât corectarea acestei erori.
O asemenea clauză exista la contractul de mandat ca urmare a actelor adiționale modificatoare ale acestuia, acte adiționale care fac parte integrantă din contractul de mandat. Cu toate acestea, chiar dacă o asemenea clauză nu ar fi fost stipulată în mod expres în contractul de mandat al directorului general, acest premiu putea fi acordat în temeiul OUG nr. 79/2008 care a stat la baza încheierii contractului de mandat, ordonanță care nu prevede în mod expres că acest premiu anual va putea fi acordat numai dacă această clauză se stipulează în mod expres în contractul de mandat, prin urmare, contractele de mandat se completează în mod natural și obligatoriu cu prevederile legale care au stat la baza întocmirii lor, aspect care este relevat indubitabil și de prevederile art. 5 lit. c) din OUG nr. 79/2008.
Sintetizând, în perioada (...) - (...), premiul anual a putut fi aprobat în mod legal datorită existenței art. 4 alin.2 din OUG nr. 79/2008, prin urmare premiul anual fiind aprobat la data de (...) prin H. nr. 20 din aceea dată, referindu-se la perioada anului 2008, acesta putând fi aprobat și acordat numai după aprobarea situațiilor financiare anuale, respectiv în anul 2009.
Suma, reprezentând diferență de plată, a fost cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2010 și aprobată de A.
De asemenea se poate constata că acordarea premiului anual a fost corectă, fiind aprobată de A. G. a A. conform Hotărârii nr. 20/(...) după aprobarea situațiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din OUG nr. 79/2008 în vigoare la data acordării, adică 2 X 8700 lei, respectiv suma de 17.400 lei. La baza analizei acordării celor două indemnizații AGA a avut în vedere activitatea desfășurată de directorul general reținând că au fost îndepliniți toți indicatorii de performanță stabiliți pentru anul 2008 ținând cont de situația economic- financiară a societății la sfârșitul anului 2008, înregistrându-se un profit net de 6.194 lei față de anii precedenți (2006-2007) perioadă în care societatea înregistra pierderi de peste 630.000,00 lei anual.
În urma aprobării, societatea a acordat premiul anual în mod eronat, respectiv avându-se în vedere indemnizația directorului general aferentă anului
2009 (4088 lei) și nu așa cum a fost aprobată, respectiv a indemnizației aferente anului 2008 (8700lei). În urma constatării, prin R. nr. 470/(...) societatea a supus atenției Consiliului de A. al societății care, prin D. nr.
15/(...) dispune efectuarea măsurilor corective în sensul plătii diferentei sumei celor două indemnizatii (premiu anual) care se calculează la indemnizatia directorului general aferentă anului 2008, urmând a se plăti diferenta de 9224 lei/brut.
Pentru evitarea interpretării eronate a Hotărârii AGA nr. 201(...), s-a supus atenției acesteia interpretarea dată de C. de C. S., fiind emisă în acest sens H. nr. 9/(...) prin care se explicitează H. AGA nr. 20/(...) prin completarea acesteia cu referirea la nivelul indemnizației acestuia avută in anul 2008.
Privitor la afirmația C. de C. din decizia nr. 2. (...) respectiv că la data acordării premiului a fost abrogat din legislația in vigoare acordarea de premii mandatarilor, dar cu toate aceste afirmații nu au dispus prin D. nr. 2. (...) la pct. B.2. decât recuperarea diferenței acordată pe baza referatului nr. 470/(...) fără a contesta legalitatea acordării premiului anual, precizăm următoarele:
O asemenea clauză exista la contractul de mandat ca urmare a actelor adiționale modificatoare ale acestuia, acte adiționale care fac parte integrantă din contractul de mandat. Cu toate acestea, chiar dacă o asemenea clauză nu ar fi fost stipulată în mod expres în contractul de mandat al directorului general, aceste premii puteau fi acordate în temeiul OUG nr. 79/2008 care a stat la baza încheierii contractului de mandat, ordonanță care nu prevede în mod expres că acest premiu va putea fi acordat numai dacă această clauză se stipulează în mod expres în contractul de mandat, aceasta făcând referire numai la criteriile de performantă stabilite prin contractul de mandat, prin urmare, contractele de mandat se completează în mod natural și obligatoriu cu prevederile legale care au stat la baza întocmirii lor, aspect care este relevat indubitabil și de prevederile art. 5 lit. c) din OUG nr. 79/2008 în vigoare la data aprobării premiului anual.
Concluzionând: - La data acordării premiului anual era obligatoriu a fi luat în considerare nivelul indemnizației anului financiar 2008 aspect confirmat de A. G. a A. prin hotărârile nr. 20/(...) și nr. 9/(...).
Instanța de fond se află în eroare asupra diferenței de premiu anual acordat, considerând că acesta nu se putea acorda, neținând cont că A. a aprobat premiul anual în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din OUG nr.
79/2008 în vigoare la data acordării, diferența acordată fiind doar o corecție datorată diferenței de indemnizații aferente anilor 2008 și 2009. Prin urmare este eronat a se lua în considerare data plății neținând cont că data de referință este data aprobării premiului anual.
Având în vedere cele prezentate consideră că susținerile instanței de fond sunt eronate ținând cont că nu au fost încălcate prevederile legale în materie, aplicabile la data luării deciziei de acordare a premiului anual, complinite de intenția și voința Consiliului de A. și a A. G. a A. aspect care reiese și din ședintele C.A. din (...) și a A.G.A din (...).
Față de motivarea instanței de fond, solicită a se constata că alegațiile transpuse în considerentele hotărârii nu cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. A. reprezintă partea cea mai extinsă a unei hotărâri, în cuprinsul său instanța trebuia să arate fiecare capăt de cerere, apărările părților, probele care au fost administrate, motivele pentru care unele dintre acestea au fost reținute iar altele au fost în înlăturate , textele de lege pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită. Motivarea trebuie să fie clară, exactă și necontradictorie. Față de cele transpuse se poate observa că instanța de fond a divagat de la cadrul procesual instituit de reclamant, aceasta făcând propriul calcul matematic pentru a stabili limita maximă admisă de legiuitor în vederea cuantumului acordării premiului anual al directorului general, conchizând că Hotărâre a AG.A. nr. 20/(...) a stabilit un premiu anual, pentru directorul general al societății, în cuantum de 8.176 lei, respectiv circa două salarii brute la nivelul anului 2009, adică mult sub limita maximă prevăzută de lege. Cu toate acestea, instanța de judecată s-a pronunțat și asupra unor aspecte pentru care reclamantul nu a învestit-o respectiv, a legalității modificării premiului anual inițial acordat directorului general la care aducem următoarele critici:
Instanța de fond s-a pronunțat extra petit aceasta nefiind sesizată cu controlul legalității Hotărârii CA din discuție supra căreia s-a și pronunțat fără a fi investită, motivare care a stat, de altfel și la baza soluției adoptate de instanța de fond. În acest sens punerea în discuție a nulității acestei hotărâri și pronunțarea soluției nulității hotărârii CA de către instanța de judecată excede cadrului procesual stabilit de reclamant iar pentru acțiunea în anulare a hotărârii CA este obligatoriu parcurgere a cadrului legal instituit de L. nr. 3.
(republicată)(actualizată) privind societățile comerciale;
În privința afirmației instanței de fond că nici măcar AGA nu putea să mai revină asupra hotărârii deja adopta te la data de (...), în sensul majorării cuantumului premiului anual acordat directorului general, precizăm că AGA prin hotărârea nr. 9/(...) prin care se explicitează H. AGA nr. 20/(...) prin completarea acesteia cu referirea la nivelul indemnizației acestuia avută În anul 2008, precizăm că A. nu a revenit asupra hotărârii luate de acordare a premiului anual, ci doar s-a explicitat hotărârea inițială, reținând că acordarea premiului anual se putea face doar după aprobarea situațiilor financiare anuale respectiv în anul 2009. De asemenea invocarea modificărilor aduse OUG nr.
79/2008 prin L. nr. 2. nu subzistă, legiuitorul neprecizând că a fost adoptată ca urmare a politicilor de reducere a cheltuielilor bugetare în toate sectoarele de activitate și la toate nivelele. Se poate constata că instanța de fond își fundamentează soluția pe argumente care extrapolează cadrului procesual pentru care a fost investită făcând o confuzie între instituții publice și societăți comerciale care prestează un serviciu subvenționat prestat în baza unui contract.
III. Față de măsura dispusă la punctul B.4. din D. nr. 20/(...), respectiv "stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a abaterilor constatate și prezentate mai sus la punctul B4 și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia"
Prin Î. nr. V1.283/11.1 0.20 1 O Curtea de Conturi a României - D. de coordonare a verificării bugetelor unităților administrative teritoriale - se concluzionează că având în vedere H G. nr. 186012006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării
și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, și faptul că nu au fost atașate documente justificative corespunzătoare pentru numărul de persoane și perioada pentru care s-a aprobat efectuarea deplasării, avansul acordat neputând fi justificat, aspect nefondat pentru următorul argument: -Art. 2 din H.G. nr. 1860/2006 prevede că, ""pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă".
Prin urmare, ținând cont că aceste drepturi de deplasare au fost acordate în conformitate cu C. Colectiv de M. încheiat la nivelul societății, motivația instanței de fond apare ca fiind nefondată.
Instanța de fond era obligată la analiza oportunității deplasării efectuate și nu a modului de întocmire a documentelor care au stat la baza fundamentării deplasări și a modului de decontare fiind ținută a da sens și atribuțiilor directorului general al societății, de la aceea dată, care are în măsură a stabili oportunitatea efectuării deplasărilor în interes de serviciu și nu a reține ca și culpă faptul că fiind vorba, în astfel de cazuri, de o daplasare a angajatului în interes de serviciu, pe baza unui ordin de deplasare, întocmit întotdeauna nominal pe numele angajatului.
Prin recursul declarat de pârâta C. de conturi se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a menține și măsurile dispuse la punctul A.2 din aceași decizie ca temeinice și legale.
În motivare se arată că s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate ce au fost consemnate detaliat în procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr.1083/31.mai 2010 la entitatea verificată.
Procesul-verbal de constatare a fost semnat fără obiecțiuni de reclamantă,
C. de C. - C. de C. a J. S. a dispus măsuri de remediere prin D. nr. 2. iunie
2010 care a fost contestată și ulterior atacată În instanță alături de încheierea prin care a fost respinsă contestația, reclamanta solicitând anularea în tot a încheierii contestate și anularea în parte a deciziei, respectiv punctele A.2, B.1, B.2 și B.4.
Tribunalul Sălaj, investit cu soluționarea cauzei, a admis în parte acțiunea, anulând măsurile dispuse la punctul A.2 din decizia în discuție.
Instanța a reținut, în ceea ce privește măsura dispusă la punctul A.2. din
Dispoziția 20/(...), că motivele invocate de societatea reclamantă sunt corecte și pertinente, astfel că această măsură a fost înlăturată .
În esență, instanța a reținut că societate a reclamantă are ca obiect de activitate un serviciu public local, ea fiind subordonată direct și nemijlocit Consiliului Local al Municipiului Z., care își asigură mijloacele materiale și bănești, necesare desfășurării acestei activități.
Instanța a apreciat deciziile succesive ale autorității publice locale cu privire la terenul concesionat inițial S. T. S., și implicit Cu privire la investițiile pe care le-a făcut societatea reclarnantă pe acel teren precum și cu privire la Î. acestuia către o societate privată, ca fiind absolut norma le și firești și în concordanță cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Referitor la susținerile reclamantei și la cele reținute de instanță despre măsurile stabilite la punctul A.2 din D. nr. 2. iunie 2010, arătă următoarele: Abaterile de la legalitate și regularitate : nu au fost respectate dispozițiile art. 23 din O.M.F.P. nr. 1487/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate În patrimoniul instituțiilor publice și al persoanelor juridice fără scop patrimonial, cu modificările și completările ulterioare, prevăd: ,,(1) Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, În concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu. (2) Amortizarea investițiilor efectuate la activele fixe corporale Închiriate de instituțiile publice se Înregistrează de instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz. (3) La încetarea contractului, valoarea instalațiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează instituției publice care le are în patrimoniu sau agentului economic, după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale. (4) în procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va menționa și valoarea amortizării investiției, pentru ca instituția publică care le are în patrimoniu sau agentul economic să poată Înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare."
Așa cum s-a arătat la pct. A.2.1it. a) din Procesul-verbal de constatare reclamanta a inclus pe costuri și a Î. prin subvenții partea de investiții realizate și neamortizate, aferente unor terenuri închiriate, respectiv concesionate, investiții ce au ajuns în patrimoniul unor firme private. Acest lucru a fost posibil ca urmare a prevederilor Art. 1 din H.C.L. nr. 368/2007 (Anexa nr. A
2/12 a procesului-verbal de constatare): "Începând cu luna ianuarie 2008 valoarea subvenției acordate din bugetul local al municipiului Z., pentru serviciul public de transport local În comun de călători prestat de S. C. T. S. Z. se va stabili lunar ca diferență între cheltuielile Înregistrate lunar pentru realizarea serviciului public de transport urban și veniturile înregistrate lunar prin aplicarea tarifelor practica te pentru transportul urban." Deci, reclamanta nu putea înregistra pierderi.
Reclamanta nu avea dreptul sa includă pe cheltuieli și să încaseze prin subvenție, valoarea neamortizată a investițiilor, realizate la terenurile închiriate sau concesionate întrucât aceste cheltuieli nu au fost făcute pentru rute, ore sau persoane, impuse de către consiliul local, ci au fost cheltuieli aferente unor investiții realizate la bunuri închiriate/concesionate, ce trebuiau valorificate și care puteau fi scoase din evidența contabilă numai cu aprobarea A. În acest sens sunt și dispozițiile art. 4 din O. nr. 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subvenționate de transport rutier intern și de transport pe căile naviga bile interioare: "Prin serviciu public subvenționat de transport se înțelege acel transport public care necesită subvenții bugetare, pe care un operator de transport este obligat sa il efectueze, în condițiile impuse de autoritățile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activității sale, pe perioada efectuării serviciului public subvenționat contractat", precum și prevederile art. 6 alin. 3 și 4 din aceeași ordonanță de guvern: ,,(3) Dacă obligația de exploatare și/sau de transport se referă la una sau la mai multe categorii de persoane ori rute de transport practicate de respectivul operator de transport, efectul economic negativ se va stabili luându- se În considerare numai cheltuielile și veniturile aferente transportului acestor categorii de persoane sau pe rutele de transport respective.
Se consideră că obligația tarifară are efecte economice negative atunci când diferența dintre veniturile și cheltuielile ajerente serviciului public subvenționat de transport este mai mică decât diferența dintre veniturile și cheltuielile oferente aceluiași transport, dacă acesta s-ar fi desfășurat în condiții de concurență, iar tarifele de transport s-ar fi stabilit pe criterii comerciale."
În procesul-verbal de constatare al C. de C. Z. s-a consemnat faptul că
.societatea, deși a efectuat investiții de amenajare parcare la terenul închiriat și la cel primit în comodat la rezilierea contractelor înainte de termenul prevăzut în acestea, nu a luat măsuri de recuperare a investiției neamortizate, ci a trecut pe cheltuieli valoarea neamortizată a investiției și, în consecință, a majorat nejustificat subvenția acordată din bugetul local pentru transport local de călători. S. din evidența contabilă a celor două mijloace fixe „Platforma parcare Brădet și parcare Brădet nr.2 s-a efectuat fără aprobarea consiliului de administrare.
Consecințele acestor abateri au determinat încasarea de la bugetul local de subvenții necuvenite ca urmare a includerii pe cheltuieli a valorii neamortizate a investiției în sumă de 89370,09 lei și totodată scăderea din evidența contabilă a acestor investiții fără aprobările autorităților prevăzute de reglementările în vigoare.
Analizând recursurile declarate C. reține următoarele:
Reclamanta S. T. S. Z. prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), a solicitat în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A
ROMÂNIEI - C. DE C. A J. S., admiterea contestației formulată împotriva Încheierii nr. VI.283/(...) a C. de C. a R.- D. de coordonare și verificare a bugetelor unităților administrativ teritoriale și pe cale de consecință anularea măsurilor dispuse la punctele A2 ; B1; B2 și B4 din D. nr. 20/(...) a C. de C. - C. de C. a J. S., care a făcut obiectul contestației.
În motivarea acțiunii se arată faptul că în perioada 03.05 - (...) a fost efectuat, în cadrul societății, un control al C. de C. S. având ca tematică controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat pentru perioada (...) - (...).
În urma acestui control a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr.
1083 din (...), prin care au fost reținute anumite abateri de la regularitate.
Obiecțiunile formulate împotriva acestui act de control, înregistrate la C. de C. S. sub nr. 291/(...), nu au fost avute în vedere la întocmirea D. nr.
20/(...) a C. de C. S., aceasta nefăcând nici o precizare sau referire la obiecțiunile depuse.
Împotriva D. C. de C. S., nr. 20/(...), reclamanta a formulat Contestația înregistrată sub nr. 1286/(...) și înregistrată la C. de C. al J. S. sub nr. 320/(...) fiind soluționată nefavorabil prin Î. nr. VI.283/(...) a C. de C. a R.- D. de coordonare și verificare a bugetelor unităților administrativ teritoriale, încheiere pe care o contestă în instanță prin prezenta acțiune.
Aserțiunile recurentei reclamante referitoare la împrejurarea că prima instanța face o confuzie asupra faptului că SC T. SA Z. este instituție publică și asimilează societatea comercială cu instituția publică relevând că a fost interpretat în mod greșit actul dedus judecății, societatea fiind doar prestatoare a unui serviciu public, serviciu care nu poate fi asimilat cu instituția publică.
Concluzia potrivit căreia instanța de fond, prin soluția adoptată, a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia asimilând drepturile salariale ale directorului general cu drepturile salariale ale angajaților din instituțiile publice ale statului ca fiind nenegociabile, stabilite prin lege, omițând a face vreo referire la prevederile
O. nr. 79 / 2008 este lipsită de fundament .
Prima instanță a analizat în mod corect categoria în care poate fi încadrată reclamanta întrucât potrivit regulilor dreptului constituțional și ale dreptului administrativ, conceptul de „. publică"; are o valoare care dublează, dar și excede sfera autorităților publice.
Instituția publică poate fi definită ca o alternativă la autoritatea publică în măsura în care aceasta este înzestrată cu atribuții bugetare și financiare. În principiu, orice autoritate publică dispune de mijloace financiare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale fiind, ca atare, ordonator de credite și instituție publică.
O problemă distinctă este cea care vizează componentele economice ale statului, respectiv organizațiile care administrează averea privată sau publică a acestuia.
În rândul acestor organizații intră societățile comerciale cu capital privat de stat, regiile autonome, societățile și companiile naționale etc., care, într-o formă sau alta, gestionează bunuri care aparțin proprietății publice sau private a statului sau a unităților administrativ-teritoriale. Desigur, aceste organizații pot fi considerate instituții publice, fără ca prin aceasta să le fie conferite, implicit, și atribuții de autoritate publică.
Acele regii autonome care au ca obiect de activitate administrarea de bunuri publice, implicit prestarea de servicii publice legate de punerea în valoare a acestor bunuri, dobândesc calitatea de persoane juridice de drept public, acționând în numele statului sau a unității administrativ-teritoriale.
Noțiunea de instituție publică trebuie folosită și înțeleasă în sensul restrâns al sintagmei, iar în încercarea de a-l defini, se relevă că distincția dintre întreprinderi și instituții pe criteriul finanțării integrale de la buget nu mai poate fi reținută, deoarece unele instituții sunt finanțate numai parțial de la buget, altele fiind finanțate din surse extrabugetare, nici natura activității pe care o desfășoară nemaifiind un criteriu sigur deoarece unele instituții s-au transformat în regii autonome sau, ulterior, chiar în societăți comerciale.
Domenialitatea publică atribuită obiectului de activitate al reclamantei, dincolo de regulile comerciale cărora trebuie să se supună, îi conferă statutul care presupune aplicarea regulilor invocate prin actul contestat și care în mod judicios au fost apreciate de prima instanță ca fiind corecte .
Cu privire la statuările ce vizeză legalitatea măsurilor luate la punctul B.2. din D. nr. 20/(...), respectiv "stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a abaterilor constatate recurenta prin evidențierea faptului că prin D. C. 15/(...) s-au efectuat măsuri corective la hotărâre a AGA de acordare a premiilor, CA. nefăcând altceva decât corectarea acestei erori confirmă existența inadvertențelor în ceea ce privește efectele primei acordate .
Chiar dacă își fundamentează demersul pe susținerea că o asemenea clauză exista la contractul de mandat ca urmare a actelor adiționale modificatoare ale acestuia, acte adiționale care fac parte integrantă din contractul de mandat admite că maniera în care clauza devenea efectivă presupunea existența unei hotărâri AGA .
Concluzionând: la data acordării premiului anual era obligatoriu a fi luat în considerare nivelul indemnizației anului financiar 2008 aspect confirmat de A.
G. a A. prin hotărârile nr. 20/(...) și nr. 9/(...).
Instanța de fond nu s-a aflat în eroare asupra diferenței de premiu anual acordat, în mod corect că acesta nu se putea acorda în raport de documentele prezentate .
Considerentele hotărârii cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța de fond nu s-a pronunțat extra petit aceasta referindu-se la organul îndreptățit să emită o astfel de dispoziție aspect care nu excede cadrului procesual stabilit de reclamant .
Efectele urmărite prin actul analizat relevă că susținerile recurentei potrivit cărora doar s-a explicitat hotărârea inițială, reținând că acordarea premiului anual se putea face doar după aprobarea situațiilor financiare anuale respectiv în anul 2009 sunt lipsite de fundament .
Prin Î. nr. V1.283/(...) Curtea de Conturi a României - D. de coordonare a verificării bugetelor unităților administrative teritoriale - se concluzionează că având în vedere H G. nr. 186012006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, și faptul că nu au fost atașate documente justificative corespunzătoare pentru numărul de persoane și perioada pentru care s-a aprobat efectuarea deplasării, avansul acordat neputând fi justificat.
Recurenta reclamantă învederează că art. 2 din H.G. nr. 1860/2006 prevede că, ""pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă",prin urmare, ținând cont că aceste drepturi de deplasare au fost acordate în conformitate cu C. Colectiv de M. încheiat la nivelul societății, motivația instanței de fond apare ca fiind nefondată.
Prima instanță a reținut în mod corect În legătură cu decontarea cheltuielilor că s-au constatat mai multe nereguli în sensul că deplasarea efectivă s-a realizat în perioada 18-(...), decontarea cheltuielilor de cazare și taxa de parcare s-a făcut pentru două persoane, în condițiile în care deplasarea s-a aprobat pentru o singură persoană și pentru o altă perioadă decât cea în care s-a realizat efectiv cazarea iar în perioada 17-(...); conform foilor de parcurs, autoturismele societății nu au efectuat deplasări la B. în respectiva perioadă..
În concluzie în mod corect s-a constatat nu au fost respectate prevederile H.G nr.1860/2006, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului și totodată nu au fost atașate documente justificative corespunzătoare, astfel că avansul acordat nu se poate considera justificat contrar susținerii recurentei cu privire la incidența doar a prevederilor referitoare la drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă .
Recursul recurentei reclamante apare ca fiind nefondat în raport de considerentele evidențiate prima instanță realizând sub aspectele evidențiate o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente astfel că recursul în baza art 312 C pr civ va fi respins .
Recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4235 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. a fost apreciat ca fondat pentru următoarele considerente :
Instanța a reținut, în ceea ce privește măsura dispusă la punctul A.2. din Dispoziția 20/(...), că motivele invocate de societatea reclamantă sunt corecte și pertinente, astfel că această măsură a fost înlăturată .
Prima instanța a reținut în mod corect că societatea reclamantă are ca obiect de activitate un serviciu public local, ea fiind subordonată direct și nemijlocit Consiliului Local al Municipiului Z., care își asigură mijloacele materiale și bănești, necesare desfășurării acestei activități.
Aserțiunile recurentei referitoare la faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 23 din O.M.F.P. nr. 1487/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate În patrimoniul instituțiilor publice și al persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt corecte .
Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, În concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu.
Amortizarea investițiilor efectuate la activele fixe corporale Închiriate de instituțiile publice se Înregistrează de instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz.
La încetarea contractului, valoarea instalațiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează instituției publice care le are în patrimoniu sau agentului economic, după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.
În procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va menționa și valoarea amortizării investiției, pentru ca instituția publică care le are în patrimoniu sau agentul economic să poată Înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare potrivit art. 23 din O.M.F.P. nr.
1487/2003.
Textul legal apreciat incident relevă că legiuitorul a stabilit că amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, În concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu.
Prima instanță a reținut contrar textului legal incident că atâta vreme cât consiliul local a înțeles să i-a anumite decizii cu privire la un teren pe care i l-a atribuit în concesiune, și implicit asupra investițiilor pe care le-a făcut societatea reclamantă pe acel teren, înstrăinându-l către o societate privată, este absolut normal și firesc ca acele investiții să fie trecute pe cheltuieli, ce trebuie acoperite de consiliul local, prin subvenții, omițând faptul că nu a fost respectată procedura instituită de art. 23 din O.M.F.P. nr. 1487/2003.
Reclamanta nu putea să includă pe cheltuieli și să încaseze prin subvenție, valoarea neamortizată a investițiilor, realizate la terenurile închiriate sau concesionate , acest drept revenind proprietarului așa cum se evidențiază în art. 23 din O.M.F.P. nr. 1487/2003.
Recurenta a susținut în mod temeinic că includerea în sumele subvenționate este eronată întrucât aceste cheltuieli nu au fost făcute pentru îndeplinirea serviciului delegat , ci au fost cheltuieli aferente unor investiții realizate la bunuri închiriate/concesionate, ce trebuiau valorificate și care puteau fi scoase din evidența contabilă numai cu aprobarea A.
Teza recurentei este susținută și de dispozițiile art. 4 din O. nr. 97/1999 care statuează că prin serviciu public subvenționat de transport se înțelege acel transport public care necesită subvenții bugetare, pe care un operator de transport este obligat să îl efectueze, în condițiile impuse de autoritățile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activității sale, pe perioada efectuării serviciului public subvenționat contractat.
S. din evidența contabilă a celor două active fixe corporale s-a realizat cu ignorarea prevederilor referitoare la atribuțiile organelor de conducere ale unei societăți comerciale , respectiv fără aprobarea consiliului de administrare.
Încasarea de la bugetul local de subvenții necuvenite ca urmare a includerii pe cheltuieli a valorii neamortizate a investiției în sumă de 89370,09 lei și totodată scăderea din evidența contabilă a acestor investiții fără aprobările autorităților prevăzute de reglementările în vigoare apare ca fiind nelegală așa cum corect s-a reținut prin actul contestat .
Aserțiunile recurentei reclamante referitoare la dihotomia activelor fixe și excluderea terenurilor din dispozițiile legale apreciate ca incidente de organul de control nu pot primi valențele dorite de aceasta întrucât excluderea imobilelor teren din categoria de active pentru care amortizarea se realizează în conformitate cu prevederile art 23 nu poate fi fundamentată în această manieră textul legal incluzând toate activele fixe deci și terenurile .
Recursul apare ca fiind fondat sub acest aspect fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și ca atare în baza art 312 C pr civ , C. admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4235 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S. pe care o va modifica în sensul că va respinge contestația formulată de reclamanta S. SA împotriva încheierii nr. VI 283/(...) a C. de C. a R.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC. T. S.
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4235 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S. pe care o modifică în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta
S. SA împotriva încheierii nr. VI 283/(...) a C. de C. a R.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
V. D.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. S.
