Decizia nr. 9162/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9162/2012
Ședința de la 08 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. H.
G. M. V.-G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6973 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat E. A. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.6973 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâte.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul E. A. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a municipiului B. M., D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M..
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.42.773 /(...) emisă de pârâta A. F. P. a municipiului B. M. și decizia nr.313/(...) emisă de pârâta D. G. a
F. P. M..
A fost obligată pârâta A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de
11.285 lei.
Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 343,3 lei .
Examinând cu precădere potrivit art.137 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității întemeiată pe inexistența unui act administrativ și pe neexercitarea procedurii administrative prealabile reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală , instanța a reținut următoarele:
Actul atacat este un act administrativ individual emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. Mai mult decizia de calcul întrunește toate elementele prevăzute de art.43 din Codul de procedură fiscală pentru a fi calificat act administrativ fiscal și care poate fi contestat în acest cadru procesual.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță , nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative.
Nu în ultimul rând se impune a fi avută în vedere hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României , hotărâre prin care Curtea a stabilit pe cale de interpretare că „. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Conform acestei decizii ale cărei efecte nu sunt limitate doar pentru viitor,întregul fundament al obligației de plată a taxei de poluare pentru vehiculele ce provin din spațiul comunitar este lipsit de temei legal și afectează valabilitatea deciziei de calcul a taxei de poluare, indiferent de conținutul temporal al OUG nr. 5. prin prisma modificărilor repetate ce i s-au adus.
În acest context, față de poziția de negare a efectelor acestei decizii în dreptul intern pe care pârâtele o manifestă, instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, concepută de către legiuitor ca un mijloc procedural eficient, care să permită revocarea actului administrativ fiscal atacat,nu ar constitui decât o barieră în exercitarea dreptului de liber acces la justiție care ar bloca restituirea taxei nelegale .
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B.-M. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond trebuia să oblige la suportarea cheltuielilor de judecată exclusiv A. F. pentru M., singura obligată la restituire, aceasta fiind de altfel rațiunea împrocesuării Administrației F. pentru M..
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 277, daca sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecata in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei.
Prima instanță nu a făcut nici o distincție cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată, ceea ce înseamnă că a considerat că toate părțile se găsesc în culpă procesuală, Curtea fiind de acord cu această soluție, cu atât mai mult cu cât au existat acte ale pârâtei recurente care au fost anulate.
Temeiul de drept de ansamblu al cererii reclamantei îl reprezintă dezdăunarea în urma faptei ilicite a statului de încălcare a legislației și obligațiilor sale comunitare; din această perspectivă, aspectele concrete privind mecanismul de încasare și gestionare a taxei nu pot fi opuse reclamantei pentru a se obține o proporționalizare (sau exonerare pentru una dintre părți) a suportării cheltuielilor, care sunt datorate solidar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6973 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 08 N. 2012.
Red.S.L.R./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: M. H.
