Decizia nr. 1420/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1420/2012
Ședința publică de la 23 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. B. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta M. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diminuare salariu cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1020 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui B.-N. s-a respins excepția lipsei claității procesuale pasive a pârâtei P. mun.B. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. R. împotriva pârâtei P. municipiului B. obligând reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei.
T. a apreciat că acțiunea este neîntemeiată dat fiind prevederile legale care nu sunt contrare prevederilor CEDO însă a apreciat că se impune diminuarea cheltuielilor de judecată având în vedere criteriile prev.de art.274 alin.3 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. B. - prin P. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului și a redus cuantumul cheltuielilor de judecată în mod nejustificat.
Recurenta a apreciat că instanța de fond, pe buna dreptate a respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de reclamant însă nu era îndreptățita sa reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistentei juridice, iar pe de alta parte plata onorariului si, eventual, a altor cheltuieli, întrucât acestea nu pot fi stânjenite sau controlate, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Prin urmare, în mod greșit, instanta de fond a facut în cauza aplicarea dispozitiilor art. 274 pct. 1 și 3 din Codul de procedura civila și a redus, prin apreciere, cheltuielile judiciare privind onorariul convenit de avocat cu clientul sau.
Conform dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar în conformitate cu art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere, fiind totodată exclusa obligația avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul sau.
De asemenea, în art. 95 din statut s-a stabilit ca reclamațiile și contestațiile privind onorariile și cheltuielile facute în interesul clientului se soluționează potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adica de consiliul baroului, deciziile acesteia putând fi atacate prin plângere la C. permanenta, a cărei soluție este definitiva.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie sa aiba în vedere atat valoarea pricinii, cat și proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea apărării in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, nu este justificata reducerea onorariului achitat de parte avocatului sau, mai ales ca acțiunea a fost respinsa în întregime.
Faptul ca avocatul a determinat, exclusiv în limitele prerogativelor legale și statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea cererii "la numai doua termene" nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocațial, diligenta profesionala a apărătorului paratei conducând la soluționarea cererii intr-un timp foarte scurt.
Onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanta intereselor în cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta împrejurare poate fi constatata de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în munca, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusa de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiara a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei sa acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
T. de lege menționat permite instanței sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat. T. face referire și la "tabloul onorariilor minimale", care nu mai exista în prezent, trimiterea fiind astfel superflua.
Art.274 alin.3 C. pr. civ. este menit sa împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justițiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului parata ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecata, deși nu se afla în culpa procesuala și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
În speță onorariul apărătorului pârâtului, recurent de față, a fost de
500 lei, plus TVA 120 lei, în total 620 lei conform dovezilor de puse la dosar, iar instanța l-a redus considerându-l ca nepotrivit și fără ca instanța să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat și fără a lua în calcul munca avocatului.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii ataca te în sensul obligării paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.274 alin. (3) Cod procedură civilă, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României).
În același sens se statuează și în Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a
Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor recurentei, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu s-au încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În realitate, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Astfel fiind, dacă nu ar fi existat dispozițiile art. 274 C.pr.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său ar fi produs efecte juridice numai între părțile contractante, ca orice alt act juridic convențional, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces.
Curtea reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu avocațial, îl reprezintă culpa procesuală, denotă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, căci aceasta din urmă se vede a fi obligată în temeiul voinței persoanelor care au semnat și negociat onorariul în contractul de asistență juridică, deși se poate constata cu forța evidenței că această persoană nu a participat, personal ori prin reprezentant, la încheierea acelui contract.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală, practic prin suportarea unei părți din onorariu cu titlu de cheltuieli de judecată nefăcându-se altceva decât sancționarea abuzivă a conduitei cocontractanților din contractul de asistență juridică.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
În ceea ce privește Decizia nr. 367/2008 a Curții Constituționale, aceasta nu consacră o revenire a instanței de contencios constituțional asupra propriei jurisprudențe, ci privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă.
Referitor la jurisprudența C., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta P. M. B. împotriva sentinței civile nr.
1020 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul M. B. - prin P., împotriva sentinței civile nr. 1020 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
M. D. L. U. R. R. D. | M. T. |
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
