Decizia nr. 1667/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1667/2012
Ședința de la 02 M. 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul M. B. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 1108 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta C. A. L., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - diminuare salariu cu 25%.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C.pr. civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105,
106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1136 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. B.-N. s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a M. B., invocată de acest pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. A. L., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin P., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând reformarea actului jurisdicțional în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pretinse de partea care a câștigat procesul în primul ciclu procesual.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prev.art.274 din C., atunci când a redus cheltuielile judiciare reprez.onorariul avocațial pe care pârâta l-a pretins la judecata în primă instanță.
S-a relevat că onorariul s-a stabilit inter partes conform art.132 din statutul profesiei de avocat și că legea nu permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților atunci când constată că acestea sunt nepotrivite față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Recurenta susține că prin reducerea onorariului plătit avocatului, pârâta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocat cu un onorariu exagerat.
În speță, onorariul apărătorului pârâtului a fost în total de 620 lei, iar instanța l-a redus considerându-l drept nepotrivit fără să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat.
Intimata deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea va reține următoarele:
Pârâta, ale cărei apărări au fost admise în întregime avea dreptul doar la restituirea tuturor cheltuielilor dovedite ca efectiv făcute. În speță însă, în dovedirea acestor pretenții pârâta s-a prevalat doar de factura fiscală cu seria DNMF nr.910 emisă la (...) fără a proba că a achitat mandatarului său contravaloarea serviciilor de asistență juridică.
Din această perspectivă, pârâta nu avea dreptul la restituirea cheltuielilor pe care nu a dovedit că le-a făcut. Cu toate acestea, prima instanță a admis cererea sa și a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 250 lei.
Ținând cont de principiul neagravării situației părții în propria sa cale de atac, și reținând să sensul exercitării controlului este unul unilateral, Curtea trebuie să se limiteze doar la identificarea unor eventuale împrejurări de fapt și de drept favorabile și numai favorabile titularului căii de atac.
Neidentificând aspecte de natura celor anterior evocate, Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prev.art.274 C.
Reparația pretinsă de pârâtă este indiscutabil disproporționată față de valoarea și importanța prezentului litigiu.
Este adevărat că, cheltuielile de judecată trebuie să acopere, pentru cel care a câștigat în totul și în exclusivitate procesul, toate sumele avansate în vederea realizării judecății. Nu intră însă în această categorie și cheltuielile frustratoare. Prin urmare, este just și echitabil ca partea care cade în pretenții să poată fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns și necesar cu judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă exigențelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală.
Curtea apreciază că suma de 250 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată. Onorariul avocațial pretins de intimată este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat și durata efectivă a procedurii.
Se poate observa că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată iar munca depusă de avocat trebuie apreciată prin raportare la existența mai multor dosare similare ce s-au aflat pe rolul T. B.-N. și în care apărările formulate de pârâtă au fost identice. În raport de această stare de fapt, pretenția pârâtei de a i se plăti în fiecare dintre aceste dosare un onorariu distinct în sumă de 620 lei deși în speță era vorba de cauze repetitive, este disproporționată față de valoarea
și importanța litigiului și munca depusă de mandatar pentru asigurarea apărării, cheltuiala pretinsă fiind una frustratoare cu totul nejustificată.
Prin reducerea onorariului nu se poate pretinde că s-ar fi intervenit în contractul de asistență juridică întrucât în raporturile dintre părțile contractante această convenție continuă să-și producă efectele. Partea care a pierdut procesul va fi însă obligat doar la plata cheltuielilor de judecată care se află în relație directă și justificată cu procesul pe care l-a început, fiind exonerat de imputarea acelor sume care nu se află în raport strâns și necesar cu judecata.
Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispoz.art.312 C., Curtea va respinge recursul promovat de pârâtă și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1136 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. M. I. I. D. C.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)
jud.fond.L. D.
