Decizia nr. 1681/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR.1681/2012
Ședința data de 05 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr.4532 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. C. F. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 28 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F. P. A J. C..
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei copia deciziei civilă nr.
590 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C. și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 și art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței.
În susținere se arată că pe lângă viciul nemotivării, că hotărârea atacată nu atinge chestiunile esențiale, că nu a răspuns la toate argumentele invocate de părți, sentința atacată prezintă și unele particularități ce țin de modul de analizare a dispozițiilor legale, în sensul că nu s-au analizat toate elementele cauzei, a dispozițiilor legale referitoare la dreptul de deducere și cota redusă de 5% pentru TVA, dacă dispozițiile legale erau aplicabile de la data de 1 ianuarie 2008, sens în care invocă o decizie a Curții de A. B., pe care se obligă să o depună până la închiderea dezbaterilor, în care se discută faptul că dacă incoerență a organelor fiscale poate genera obligația declarării ca plătitor de TVA, dacă ar putea genera o insecuritate fiscală.
La finalul dezbaterilor reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei decizia nr.4349 a Î.C.C.J.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.4532 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a jud.C., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin D. de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere nr.7545/(...), au fost reținute în sarcina reclamantului ca obligații fiscale suplimentare suma totală de 27.688 lei, reprezentând debit suplimentar - 23.721 lei și majorări de întârziere -3.967 lei la sursa TVA, stabilite în urma încheierii Raportului de inspecție fiscală întocmit la data de (...).
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală suplimentară s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale care a avut ca obiectiv verificarea modului de înregistrare în evidența fiscală și contabilă a activității desfășurate de reclamantă, precum și modul de determinare, declarare și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru perioada (...)-(...).
Astfel, s-a constatat că reclamantul împreună cu Bondor D. I., Salomie R. F.,O. N. V., O. V. și Salomie B. A. au efectuat începând cu anul 2007 activități economice cu caracter de continuitate prin angajarea unor costuri pentru construirea a patru imobile cu câte 33 de apartamente.
După finalizarea lucrărilor de construire și luarea în folosință au fost înstrăinate către terțe persoane un număr de 122 de apartamente din cele 132 construite, în valoare totală de 10.902.275 lei.
Din autorizațiile și contractele de vânzare-cumpărare prezentate organului de inspecție fiscală, a reieșit că reclamanta este coproprietar în cotă de 7 % al imobilelor construite și înstrăinate, rezultând o valoare a tranzacțiilor efectuate de către acesta în sumă de 763.159 lei.
Pe lângă apartamentele menționate mai sus, au fost înstrăinate în cursul anilor 2008 și 2009 un număr de 23 de locuri de parcare și 2 terenuri.
Tranzacțiile efectuate în lunile august și septembrie 2008 (92 apartamente și
17 locuri de parcare) sunt în sumă totală de 9.562.291 lei, din care cota parte de 7
% ce revine reclamantului este în sumă de 669.340 lei.
Tranzacțiile efectuate în anul 2009 (24 apartamente și 5 locuri de parcare ) sunt în sumă totală de 2.365.396 lei, din care cota parte de 7 % ce revine reclamantului este în sumă de 165.578 lei.
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate de către reclamantă și faptul că a fost depășit plafonul de 35.000 euro prev. de art.152 al.1 și al.6 din Legea nr.571/2003, organul de inspecție fiscală a stabilit că activitatea desfășurată are caracter de continuitate, fiind o operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, confor aart.126 al.1, art.127 al.1,2 din Legea nr.571/2003 și a dispozițiilor HG nr.44/2001 privind normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003.
Împotriva deciziei de impunere nr.7545/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr.7545/(...) reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.124/(...) emisă de pârâtă.
Contrar susținerilor reclamantului inspecția fiscală a fost efectuată în perioada
(...)-(...) cu respectarea termenului de 3 luni prev. de art.104 al.1 din OG nr.92/2003. Totodată acest motiv de nulitate nu este enumerat expres printre motivele prev. la art.46 din OG nr.92/2003, care atrag nulitatea actului administrativ fiscal.
Având în vedere numărul mare de tranzacții efectuate și perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților de înstrăinare de imobile, instanța apreciază că activitatea reclamantului are caracter de continuitate și a fost efectuată în scopul obținerii de venituri, motiv pentru care reclamanta este persoană impozabilă potrivit legii fiscale, operațiunile desfășurate fiind supuse taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, conform art.127 Cod fiscal este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prev. la al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. S. în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile.
Art.125 ind.1 al.1 pct.18 din același act normativ, persoana impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.
Prin urmare, o persoană fizică reprezintă persoană impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din codul fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prev la art.127 al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități
La pct.2 al.1 titlu VI din HG nr.44/2004 se arată că nu are caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea în scopurin personale.
Ulterior modificării, la pct.3 al.1 titlul VI din același act normativ se arată că, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 cod fiscal.
Apoi, art.126 cod fiscal prevede că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată și operațiunile care îndeplinesc condițiile de la art.127 al.2.
Referitor la majorările de întârziere, acestea sunt datorate de către reclamantă în baza prev.art.119 al.1, art.120 al.1,7 din OG nr.92/2003 pentru neplata la scadență a obligațiilor de plată și sunt corect calculate la nivelul de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În ce privește invocarea de către reclamant a aplicării greșite a dispozițiilor codului fiscal privind cota redusă de TVA de 5%, instanța reține că, în mod corect nu a fost acordată decât pentru 4 tranzacții în valoare de 24.220 lei, deoarece potrivit art.23 al.1,7,10,11 din HG nr.44/2004, în vederea îndeplinirii condiției prev. la art.140 al.2 ind.1 lit.c pct.1,2 cod fiscal cumpărătorul trebuie să pună la dispoziția vânzătorului, înainte sau în momentul livrării bunului imobil, o declarație pe proprie răspundere autentificată de un notar, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.În speță, numai pentru acestea reclamantul a prezentat documentele legale necesare.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
S-a respins și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. D. solicitând admiterea recursului în temeiul art.312 rap.la art.304 pct.7 și 9 c.proc.civ., modificarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., iar în subsidiar, cu ocazia rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivele de recurs se arată în principiu, că hotărârea T. este nemotivată.
Se arată că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul altor două exigențe ce decurg din art.6 parf.1 al C.i E. a Drepturilor Omului așa cum este aceasta interpretată de C. pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței; pe de altă parte, impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta". Așa cum decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul". A. exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților .
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C.". Curtea, în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale C.i în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărâri lor judecătorești".
În principiu, motivarea inadecvată a unei hotărâri judecătorești nu face obiectul controlului Curții, întrucât rolul acesteia nu este acela de a substitui propria apreciere a faptelor și a probelor prezentate celei a instanței naționale". În schimb, lipsa motivării hotărârii judecătorești intră sub incidența controlului Curții. Astfel, dacă un justițiabil invocă în scris un argument suficient de clar și de precis, pe deasupra susținut de probe și de natură să aibă o incidență asupra soluției ce urmează să fie pronunțată în respectivul litigiu, este necesar ca instanța să analizeze acest argument și să formuleze un răspuns explicit și specific". A fortiori, cerința motivării hotărârii judecătorești prezintă o importanță particulară dacă argumentul invocat poate avea o incidență decisivă asupra obiectului litigiului" sau dacă sensul dispoziției legale sau reglementare care trebuie aplicată este ambiguu sau imprecis".
Din moment ce orice argument merită un răspuns și în condițiile în care hotărârea litigioasă nu conține niciun răspuns, Curtea caută să afle dacă tăcerea poate fi în mod rezonabil interpretată ca o respingere implicită. Dacă respectivul argument face parte dintr-o categorie juridică distinctă de cea din care fac parte celelalte argumente invocate, un răspuns specific și explicit se impune.
În lipsa unei asemenea motivații, este imposibil să se determine dacă respectivul argument a fost doar neglijat sau dacă, dimpotrivă, el a făcut obiectul unei respingeri implicite și, în această din urma ipoteza, pentru ce motive.
Se poate de asemenea întâmpla ca o anumită cerere să rămână fără răspuns
(de pildă, o cerere de strămutare a unei cauze). În absența unei luări de poziție clare și precise asupra temeiniciei unei cereri, este de asemenea imposibil pentru Curte să determine dacă jurisdicția națională a neglijat să se pronunțe sau dacă ea a respins cererea, fără a se obosi însă să precizeze motivele pentru care a făcut acest lucru.
Curtea a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor C.i. Atunci însă când o instanță de recurs oferă o altă soluție decât cea a instanțelor inferioare, instanța de control judiciar are obligația de a oferi o motivare detaliată a soluției și a motivelor pentru care au fost respinse argumentele contrare ale părților.
Prin hotărârea pronunțată în cauza Albina c. României , Curtea a sancționat lipsa motivării unei hotărâri judecătorești în materie civilă, pronunțată în recurs de Curtea de A. G.
În materie penală, lipsa motivării soluției pronunțate de instanța de recurs a fost sancționată de judecătorii europeni în cauza Boldea c. României.
În prezenta cauză, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident. Astfel, nu se poate discuta nici măcar despre vreo motivare sumară a hotărârii judecătorești, pentru că judecătorul fondului a refuzat să analizeze toate argumentele invocate în scris prin acțiunea introductivă: imposibilitatea aplicării retroactive a dispozițiile legale aflate în vigoare de la data de (...); încălcarea principiului securității juridice; nepublicarea Directivei a șasea în materie de TVA, lipsa traducerii jurisprudenței Curții de Justiție a U. E. in limba română și consecințele acestei stări de lucruri; lipsa normelor juridice interpretative în materie de TVA anterior datei de (...); impozitarea transferurilor de bunuri imobile din patrimoniul personal și efectele acestei calificări asupra regimului TVA.
De altfel, lipsa motivării sau motivarea necorespunzătoare este o constantă în toate hotărâri le pronunțate de doamna judecător.
Raportat la acest element, recursul trebuie admis prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., fiind absolut necesar ca aceste argumente să fie în mod serios analizate, cu ocazia rejudecării cauzei.
Se susține, de asemenea, că hotărârea T. C. este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.).
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) DGFP C. solicită respingerea recursului.
Analizând recursul declarat de către reclamantul O. D. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții E. a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din C., înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005,
§30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că
"deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, §
34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. A. obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate, nefiind analizate toate argumentele invocate prin acțiunea introductivă: imposibilitatea aplicării retroactive a dispozițiile legale aflate în vigoare de la data de (...), încălcarea principiului securității juridice, nepublicarea Directivei a șasea în materie de TVA, lipsa traducerii jurisprudenței Curții de Justiție a U. E. in limba română și consecințele acestei stări de lucruri, lipsa normelor juridice interpretative în materie de TVA anterior datei de (...), impozitarea transferurilor de bunuri imobile din patrimoniul personal și efectele acestei calificări asupra regimului TVA.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 raportat la art.304 pct.7, art.261 pct.5 și art. 312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din C., va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr.4532 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.C. A.
