Decizia nr. 1685/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D.ZIA CIVILĂ NR. 1685/2012
Ședința din data de 05 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. V. in calitate de primar al C. C. împotriva sentinței civile nr.5901 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata C. DE C. A R. - C. DE C. A J. C., având ca obiect litigii C. de C. (L. Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic O. M. pentru pârâtă, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 28 februarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei
CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
În data de 01 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei delegația de reprezentare dată de intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI d-nei consilier juridic O. M.
C. procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
C., în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.5901 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. V., primar al com.C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin C. de C. a jud.C. având ca obiect anulare act administrativ, ca neîntemeiată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la P. com.C. s-a efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2009, în urma căruia s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul-verbal de constatare nr.1746/(...).
A fost emisă de către Curtea de Conturi a României - C. de C. a jud.C.
- D.zia nr.28/(...) prin care s-a constatat la punctul 9 că au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani, în sumă brută totală de 172.826 lei, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Totodată s-a decis stabilirea de către conducerea P. com.C. a întinderii prejudiciului urmare a plății unor indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare, și luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii.
Aceste drepturi au fost acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă nr.83/(...), respectiv nr.520/(...) înregistrat la D. C. sub nr.68/(...) și se referă la spor de fidelitate și loialitate față de instituție, indemnizație de hrană, indemnizație de ținută, primă de P., primă de C., primă de vacanță.
Angajații P. com.C. sunt funcționari publici și în acest context le sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
Urmează deci să analizăm dacă sporurile acordate reclamanților și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă.
S-a apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, a rezultat că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Pentru anul 2009, drepturile salariale ale personalului contractual din sectorul bugetar au fost reglementate prin OUG nr.10/2008.
Prin urmare, atât funcționarii publici cât și personalul contractual din sectorul bugetar sunt salarizați potrivit, exclusiv, dispozițiilor legale, iar acordarea altor sporuri și prime nereglementate în dispozițiile legale, este nelegală.
În desfășurarea acestui control, C. de C. are la bază legislația în vigoare și nu contractele colective de muncă sau hotărârile adoptate de entitatea verificată prin care aceasta a înțeles, peste prevederile legale, să reglementeze alte drepturi.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva aceste sentințe, a declarat recurs P. comunei C. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei , iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Recurentul arată că art.41 alin.5 din Constituția R. statuează și consacră dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective care sunt garantate.
În consens cu aceste dispoziții constituționale și potrivit art.243 din L.
53/2003 C.muncii, art.30 alin.1 și L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă și a C. O. I. a M. nr.131/1970, respective nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, Uniunea Națională a Sindicatelor din România au eliberat normele cadru și modelul cadru al contractului colectiv de muncă unde se specifică împrejurarea că drepturile menționate mai sus de fidelitate și loialitate față de instituție, de hrană, de ținută, prima de P., C. și de vacanță pot fi acordate.
În baza acestor reglementări, la nivel de județ, inclusiv în comuna C., s-a încheiat contractul/acord colectiv de muncă cu angajații primăriei nr.83/(...) și respectiv 520/(...) prin care s-au acordat aceste drepturi personalului primăriei, contractul fiind înregistrat la D. de muncă și protecție socială C. sub nr.68/(...), acceptat ca fiind ca legal de această instituție, după ce în prealabil toate aceste drepturi au fost aprobate și prin hotărârea C. local al comunei C., HCL nr.15/(...), care în final a aprobat și contractul colectiv de muncă, această din urmă hotărâre fiind aprobată sub aspectul legalității și de P. jud.C..
Mai mult chiar, acest contract colectiv de muncă a fost încheiat în conformitate cu contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2007-2010 înregistrat la M. M. S. S. și F. sub nr.2895/(...), publicat în
M.Of.partea V nr.5/(...).
Arată că potrivit art.24 alin.2 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă republicată „nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă la cererea părții interesate"; D., pentru anularea drepturilor bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă, pârâta intimată trebuia să sesizeze instanța competentă și nu să desființeze clauzele contractuale prin actul de control, contractul colectiv producându-și în continuare efectele până la anularea clauzelor acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) Curtea de Conturi a
României a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul declarat de către reclamanți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C. l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporurile prevăzute în acordul colectiv și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporurilor prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG
833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.
Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporurile în litigiu nu erau prevăzute pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.
C. constată că în mod corect instanța a reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.
Prin urmare, sporul prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2009.
C. observă că aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de fidelitate, a indemnizației de hrană și ținută precum și pentru prima de vacanță și cea de P. și C.
Rezultă, prin urmare, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D.DE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. comunei C., P. V. împotriva sentinței civile nr. 5901 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
D.zia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFI ER
C. P. A. M. CHICHICȘAN M. S. L. F. red.MS/AC
2 ex. - (...)
Jud. fond CA C.
