Decizia nr. 1804/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1804/2012
Ședința ta de 07 M. 2012
Instanța constituită din:
P. F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 5588 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu pârâta D. S. V. ȘI PENTRU S. A. S., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) anulare decizie eliberare din funcție.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin S.l Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din L. nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5588 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost respinsă excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă, admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta D. S. V. și pentru S. A. S. și în consecință a fost dispusă anularea articolelor
2 și 3 din decizia nr.4/(...), menținând dispoziția cuprinsă în art.1 al aceleiași decizii; respinsă cererea formulată pentru reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei nr.4/(...), respectiv șef al S. I. E., I. și Î. a A. și pentru obligarea pârâtei la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor neachitate ca urmare a emiterii deciziei nr.4/2010; respinsă cererea reclamantului formulată pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că până la data de 13 ianuarie 2011, data emiterii deciziei contestate, reclamantul C. G. a avut funcția publică de conducere de șef al S. de I. E., I. și Î. a A.
Prin O. nr. 70296/(...) emis de A. N. S. V. și pentru S. A., s-a aprobat, începând cu data de 4 ianuarie 2010, statul de funcții și organigrama
Direcției S.e V. și pentru S. A. S., prevăzute în anexele nr. 1-3 care fac parte integrantă din acest ordin (f.11 dosar nr. 666/2010 atașat).
În baza acestui ordin, S. de I. E., I. și Î. a A. și-a schimbat structura și denumirea, devenind, conform susținerilor din întâmpinare, Compartimentul I.a A. și Î.a Exploatațiilor în cadrul Compartimentului de monitorizare și S. S.- V..
Prin decizia nr. 4/(...) contestată în prezenta cauză, pârâta a dispus la art. 1 că începând cu data de 13 ianuarie 2010, reclamantul să fie eliberat din funcția publică de conducere de șef S. de I. E., I. și Î. a A. Se menționează în decizie că S.l al cărui șef a fost reclamantul se transformă în Compartimentul de monitorizare și S. S.-V..
Articolul 2 al aceleași decizii prevede că începând cu data de 13 ianuarie 2010, reclamantul este numit în funcția publică de execuție de consilier I S., treapta 1 de salarizare din cadrul compartimentului de M. și S.
S.-V., iar la art. 3 prevede că drepturile salariale cuvenite se acordă în condițiile legii pentru funcția publică de execuție de consilier I superior, treapta 1 de salarizare.
Prin cererea nr. 534/(...), reclamantul a solicitat pârâtei trecerea pe una din funcțiile publice de conducere vacante, una temporar vacantă și una nou înființată, având aceeași categorie, șef serviciu (f.23).
Prin adresa nr. 1412/(...), pârâta a comunicat reclamantului soluția de respingere a cererii ale, arătând în esență că solicitarea sa ar fi fost admisă dacă funcțiile publice de conducere vacante de șef serviciu(I. și Control, S. A.) ar fi avut atribuții identice cu funcția publică de conducere de șef serviciu I. E., I. și Î. a A. ( f. 40 dosar atașat).
Reclamantul a solicitat prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 10 februarie 2010, suspendarea executării deciziei nr. 4/2010, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 2355/(...), Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamantului, reținând existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Reclamantul însă nu a contestat în temeiul Legii nr. 554/2004 O. nr.
70296/(...) emis de A. N. S. V. și pentru S. A., motiv pentru care, în baza prezumției de legalitatea de care acesta beneficiază, instanța va aprecia ca nedovedite argumentele din acțiune privind criteriile avute în vedere la aprobarea noii organigrame și a statului de funcții.
În urma pronunțării sentinței civile 2., pârâta a emis decizia nr.
101/(...) prin care s-a dispus repunerea reclamantului în funcția de șef serviciu, până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, s-a decis ca începând cu data de 13 ianuarie 2010, reclamantului să i se acorde indemnizația de conducere în procent de 30%.(f.
19)
S-a făcut dovada achitării acestor drepturi salariale în luna mai a anului 2010, la salariile aferente lunii aprilie.(f. 20-22)
Pârâta a comunicat instanței situația posturilor de conducere din cadrul D. S. în conformitate cu Statul de funcții nominal aprobat de A., constituit în baza O. nr. 70296/(...). Conform acestei situații, după data emiterii acestui Ordin, există următoarele funcții similare cu cea deținută de reclamant anterior emiteri deciziei nr. 4/2010: șef serviciu S. și Bunăstarea A.-vacant temporar-ocupat temporar; șef serviciu I. și Control-vacant la (...)- ocupat temporar din (...) de către persoana care a ocupat funcția publică de conducere anterior - Șef birou Inspecții și Control; șef Laborator-ocupat; șef serviciu Igiena-ocupat.
Prin decizia nr. 1. pârâta a decis că începând cu data de 29 aprilie
2011 reclamantul își va desfășura activitatea în calitate de șef serviciu în cadrul serviciului S. și Bunăstarea A., M. B.-titular în statul de funcții pe funcția publică de execuție de consilier, grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradația 5 la compartimentul S. A., M. B. și P. V. C. C.
Prin urmare, la data pronunțării prezentei horărâri, reclamantul ocupa o funcție similară cu cea deținută anterior emiterii deciziei contestate.
Cu toate acestea, acțiunea reclamantului nu rămâne fără obiect, în condițiile în care, prin decizia contestată reclamantul a fost numit în funcție de execuție, iar prin decizia nr. 1. nu s-a revocat această dispoziție, reclamantul rămânând titular în statul de funcții pe funcția publică de execuție de consilier.
Pentru acest motiv, excepția lipsei de obiect urmează a fi respinsă.
Cu privire la motivul de nelegalitate a deciziei care se referă la calitatea reclamantului de lider sindical, instanța reține următoarele:
Reclamantul invocă în acțiunea formulată dispozițiile art. 10 alin.1 din
L. nr. 54/2003, conform cărora, in timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
Pe de altă parte, articolul 223 C. Muncii nu condiționează modificarea contractului sau desfacerea acestuia de acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
Ținând seama că intrarea în vigoare a Codului Muncii s-a produs la 1 martie 2003, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/2003(5 februarie
2003), instanța apreciază că de la 1 martie 2003, art. 10 alin.1 din L. nr.
54/2003 a fost abrogat implicit. Prin urmare, modificarea sau desfacerea contractului de muncă pentru persoanele prevăzute de art. 223 alin.2 C.
Muncii, se poate dispune fără acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației sindicale.
Cu privire la emiterea deciziei de către un organ necompetent, instanța apreciază că, decizia a fost emisă de pârâta D. sanitară V. și pentru S. A. S., care a pus în aplicare dispozițiile cuprinse în O. nr. 7. de forul superior.
Legalitatea ordinului nu a fost contestată, iar decizia prin care se pune în aplicare acest ordin, semnată de directorul coordonator, Ț. Marcel V. nu este infirmată sub aspectul legalității de pârâtă, în prezenta cauză, reprezentată la nivel,de conducere de către directorul executiv, Martin Mircea A..
Singurul motiv de nelegalitate admis de pârâtă în fața instanței îl reprezintă acela al nerespectării obligației de a-l trece pe reclamant pe una din funcțiile publice de conducere vacante, una temporar vacantă și una nou înființată, având aceeași categorie, șef serviciu.
Se arată în întâmpinare că „la acea dată, directorul coordonator, dr. Ț. Marcel V., a respins solicitarea reclamantului și a promovat în funcțiile vacante funcționari publici de execuție, eludând în acest sens prevederile legale.";
Cu privire la acest aspect, instanța reține că art. 99 alin. 5 din L. nr.
188/1999, obliga pârâta ca în perioada de preaviz dacă în cadrul instituției existau funcții publice vacante corespunzătoare, să le pună la dispoziția reclamantului.
Conform susținerilor părților, astfel de funcții vacante au existat și trebuiau puse la dispoziția reclamantului, neimpunându-se numirea sa în funcția publică de execuție.
În urma emiterii deciziei nr. 101/2010, și consecutiv, a deciziei nr. 1., reclamantul a fost repus în funcția de conducere șef serviciu, funcția fiind vacantă, însă, în statul de funcții reclamantul a figurează pe funcție publică de execuție, cu ignorarea prevederilor legale sus enunțate.
În concluzie, instanța a reținut legalitatea deciziei nr. 4/2010 cu privire la dispozițiile cuprinse în art. 1, respectiv la eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de Șef S. I. E. I. Și înregistrare a A. și la transformarea acestui serviciu confirm O. nr. 7..
Rezumând, prin dispozițiile acestui articol s-a pus în aplicare dispozițile unui ordin al forului superior, a cărui pezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
Pe de altă parte, anularea deciziei nr. 4/2010 în întregime ar însemna repunerea părților în situația anterioară, ori o astfel de soluție nu se poate pune în executare în condițiile în care, prin O. sus menționat, serviciul condus de reclamant a fost transformat în compartiment. Mai mult, o astfel de soluție ar intra în contradicție cu decizia nr. 1., necontestată de reclamant.
Este reținută însă, nelegalitatea deciziei nr. 4/2011 cu privire la numirea reclamantului în funcția publică de execuție, rămânând ca în urma anulării, reclamantul să fie titular al unei funcții publice de conducere, individualizată, la momentul judecării prezentei cauzei prin decizia nr. 1..
Cu privire la drepturile salariale, instanța a reținut că reclamantul a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției de conducere, aspect afirmat și dovedit de pârâtă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii În susținerea celor solicitate se arată că soluția cu privire la respingerea cererii de reintegrare în funcția publică de șef al S. I. E., I. și Î. a A., din cadrul D. S. este nelegala având în vedere că potrivit dispozițiilor art.106 alin.2 din L. nr.188/1999 la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Rațiunea instituirii acestei dispoziții legale constă în aceea că fără reintegrarea în funcția deținută legal înaintea emiterii actului administrativ nelegal dacă reclamantul o solicită instanței de judecată admiterea acțiunii în anularea acestui act nelegal nu ar avea nicio finalitate juridică fiind contrar astfel scopului contenciosului administrativ Textul art.106 alin.2 din L. nr.188/1999 conține astfel o normă imperativă presupunând numai două aspecte: exigența unei solicitări în acest sens a reclamantului și constatarea situației care conduce la anularea actului administrativ atacat.
De asemenea, în mod eronat prima instanță a reținut că o astfel de soluție ar contraveni și Deciziei nr.1., emisă tot de D. S. având în vedere că această decizie s-a emis de către pârâtă ca urmare a admiterii cereri de suspendare a executării actului administrativ până al soluționarea cauzei pe fond, în dosarul nr.(...).
Cu privire la decizie arată recurentul că menține criticile vizând nelegalitatea. La data emiterii deciziei nr.4/(...) avea calitatea de P. al S. L. al P. din Rețeaua V. a Județului S.. Ori potrivit art.10 alin.1 din L. nr.54/2003 în timpul mandatului și în termen de doi ani de la încetarea mandatului reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicate nu li se poate modifica sau desface contractul individual pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează decât cu acordul sens al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale. Potrivit art.10 alin.4 al aceleiași Legi nr.54/2003 dispozițiile alin.1 referitoare la interdicția modificărilor raporturilor de muncă ale reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale se aplică în mod corespunzător și raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata D. S. a arătat că recursul a fost înregistrat peste termenul de 15 zile de la comunicare și este tardiv. Pe fond arată intimata că nu pot fi reținute criticile aduse întrucât nu sunt incidente prevederile art.106 alin.2 din L. nr.188/199. Mai mult efectele deciziei contestate au fost anulate implicit prin decizia nr.101/2010 și ulterior decizia la baza căreia sta o nouă reorganizare a instituției iar aceste decizii nu au fost contestate. Totodată arată intimata că s-au acordat toate drepturile salariale recurentului inclusiv sporul de conducere și prin urmare nu se poate reține nici prejudiciu din punct de vedere financiar.
Examinând mai întâi excepția tardivității Curtea reține că nu este întemeiată. În acest sens se reține că potrivit art301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare daca legea nu dispune altfel.
Conform legii speciale respectiv L. nr.554/2004 aplicabilă art 20 hotararea data in prima instanta poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare.
Din normele enunțate reiese că recursul se declară în termen de 15 zile de la comunicare. V. actele dosarului respectiv dovada comunicării sentinței reiese că aceasta a fost comunicată la (...).
Recursul conform înregistrării fax a fost promovat la (...). Se poate așadar observa că recursul a fost declarat în termenul calculat conform normelor procedurale.Prin urmare excepția se vădește nefondată și va fi respinsă.
Trecând așadar la analiza argumentelor aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente, a art.304
C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sentinței recurate.
În acest sens se reține că argumentele aduse de recurent vizează greșita reținere a instanței cu privire la reintegrarea. Sub acest aspect se reține că prin ordinul nr.1209 din (...) s-a aprobat structura organizatorică cadru și regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor sanitar veterinare pentru siguranța alimentelor județene.
Dat fiind noua structură prin decizia nr.1. s-a stabilit că începând cu data de (...) recurentul să își desfășoare activitatea în calitate de șef serviciu în cadrul S. S. și Bunăstarea A., M. B.. Legalitatea acestor acte nu a fost contestate nici pe calea excepției de nelegalitate nici pe calea acțiunii în anulare. În atare circumstanțe ale reorganizării respectiv desființării prin reorganizare a funcției anterioare, a creării de funcții raportat la noile servicii, a necontestării actelor de reorganizare și încadrare ,a acceptării și ocupării funcției susținerile recurentului cu privire la reintegrare sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Susține recurentul că în condițiile art.106 din L. nr.188/1999 se dispune reintegrarea dacă există solicitare în acest sens a reclamantului și constatarea situației care duce la anularea actului. Norma menționată într- adevăr prevede posibilitatea reintegrării pentru aspectele enunțate dar această normă trebuie corelată cu celelalte norme ce vizează reorganizarea avându-se astfel în vedere cazul reorganizării ce poate interveni ulterior când se poate asigura -dacă actul de reorganizare nu este contestat declarat nelegal prin una din situațiile arătate mai sus,- un post similar/apropiat celui din care este înlăturată persoana ce a obținut anularea actului care l- a afectat. Actele dosarului atestă existența reorganizării necontestate
/neanulate și încadrarea pe un post similar „șef serviciu";. Prin urmare în condițiile oferirii și acceptării postului similar - existent nu se poate susține că intimata nu ar fi procedat în sensul reintegrării.
Legat de această susținere însă recurentul arată că decizia încadrării pe postul arătat este temporară. Susținerea nu poate fi primită întrucât din cuprinsul actului nu reiese că efectele acestuia se produc temporar așa cum reiese din decizia anterioară nr.101/2010. În lipsa unei consemnări în sensul temporalității și a necontestării deciziei aspectul invocat nu poate conduce la concluzia reținută de recurent.
Mai susține recurentul că postul pe care a funcționat trebuia menținut în condițiile în care legea sindicatelor prevede că organelor de conducere sindicale nu li se pot modifica raporturile de muncă/serviciu pe timpul mandatului și timp de doi ani de la încetarea mandatului.
La dosar nu s-au depus acte care să ateste că la data emiterii deciziei nr.4/2010 mandatul său nu a încetat. Ca atare susținerea nefiind validată prin probele administrate se vădește nefondată și va fi respinsă.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.304
C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul declarat de C. G. împotriva sentinței civile nr. 5588 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
P. | JUDECĂTORI | |
F. T. | M. H. | M. B. |
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. R.
