Decizia nr. 2534/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2534/2012
Ședința ata de 28 M. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. S. împotriva sentinței civile nr. 6154 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC E. D. T. N. SA - S. Z., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aferente recursului promovat.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din C., art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004, art. 218 din OG 9., și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constatând că până la acest termen recurentul-pârât C. J. S. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citat cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 48 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din L. nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. În subsidiar, în situația în care această obligație va fi îndeplinită până la momentul închiderii dezbaterilor, Curtea va reține cauza în pronunțare și pe fond.
Înainte de închiderea ședinței de judecată în recursuri se prezintă reprezentanții părților litigante care solicită instanței redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză, dat fiind imposibilitatea obiectivă de a ajunge la strigarea cauzei.
Curtea, având în vedere solicitarea reprezentanților părților litigante și raportat la motivele obiective invocate procedează la redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic C. A.-C., care depune la dosar delegație de reprezentare nr.
1690/(...) și intimata-reclamantă prin consilier juridic M. S.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 519507555 din data de (...) și timbru judiciar de 0,15 lei, căruia instanța îi comunică un exemplar la întâmpinării depusă de partea adversă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6154 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Sălaj, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes iar pe fondul cauzei ca nefondată, apreciind că instanța de fond face o aplicare eronată a prevederilor legale, făcând confuzie între existența unei taxe și plata taxei instituită prin hotărârea C. J. A. că hotărârea C. J. apare ca un act administrativ cu caracter normativ prin care se instituie obligația generică de plată a taxelor, iar punerea în executare se asigură conform actului normativ existent și în prezent, respectiv OG 9., inclusiv L. nr. 571/2003, prin acte administrativ fiscale care emană de la autoritățile publice locale și care pun în executare textul de lege prin care stabilesc taxe și impozite și le individualizează, stabilindu-le în sarcina contribuabililor, diferență care a fost ignorată de către instanța de fond, făcând confuzie între scutirea de la plata taxei și inexistența taxei.
În momentul în care se constată eronat de către instanța de fond că aceste taxe au fost stabilite asupra unor bunuri care nu aparțin domeniului public sau privit al unității administrativ teritoriale solicită a se constata că rețeaua de drumuri județene aparține, potrivit L. nr. 2., domeniului public al județului S.
Prin adoptarea Hotărârii C. J. S. nr.138/2010 și a anexei nr. 9 punctul C nu se încalcă un drept subiectiv al intimatei-reclamante din prezentul dosar. Dreptul subiectiv al reclamantei, invocat în fața primei instanțe este acel drept care trebuie analizat în fața instanței de contencios fiscal cu privire la scutirea la plată. În momentul în care se constată existența unui drept de scutire la plată sunt aplicabile dispozițiile OUG 9..
Confuzia instanței de fond persistă și în dispozitivul sentinței, dat fiind faptul că se dispune anularea parțială a hotărârii nr. 138/2010 emisă de pârâtul C. J. S., respectiv anexa 9 punctul C prin care se stabilește în sarcina reclamantei tarife de utilizare a zonei drumurilor pentru anul 2011.
Raportat la aceste susțineri solicită instanței a constata că prin hotărârea contestată nu se stabilesc tarife de utilizare a zonei drumurilor în sarcina reclamantei, ci sunt categorii de taxe cu valorile aplicabile, urmată de etapa punerii în executare a unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv verificarea contribuabililor, existența lor, determinarea debitelor pentru fiecare contribuabil și eventual emiterea deciziilor de impunere.
Mai mult lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii introductive prin prisma faptului că A. nr. 9 punctul C din actul administrativ contestat, stabilește tarife pentru utilizarea zonei drumurilor aflate în proprietate județului S. aplicabile tuturor operatorilor economici care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene, respectiv cablu tv, telefonie, internet, fără a face referire la cablurile electrice.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, fără obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de partea adversă, susține apărătorul intimatei că interesul societății constă în împrejurarea că nu dorește a achita taxele, tarifele de utilizare a zonei drumuri județene, conform art. 16 al. 12 din L. nr. 13/2007, în considerarea activității pe care o desfășoară societatea, respectiv serviciu de utilitate publică - distribuție energie electrică.
Mai mult art. 41 al. 4 dispune ca terenurile pe care este amplasată rețeaua de distribuție a energiei electrice aparțin domeniului public de interes național.
Susține că nu se contestă dreptul C. J. S. de a stabili tarife, taxe și impozite, însă acest drept trebuie exercitat cu respectarea prevederilor legale.
Se relevă de către reprezentantul intimatei-reclamante că în perioada 2008-
2011 au fost emise titluri executorii, pe baza cărora au fost impuse reclamantei sume, cu titlu de tarife de utilizare a zonei publice, inclusiv dobânda.
În replică reprezentantul recurentului arată că în privința reclamantei, în anii anteriori respectiv 1999-2010, au fost demarate proceduri de executare, unele sume fiind restituite, iar altele au fost achitate benevol, deși toate au la bază aceleași prevederi legale.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6154 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei SC E. D. T. N. SA - S. Z. și s-a dispus anularea parțială a hotărârii nr.138 din (...) emisă de pârâtul C. J. S., respectiv A. 9 pct.C, prin care sunt stabilite în sarcina reclamantei tarife de utilizare a zonei drumurilor pentru anul 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 138 din (...) emisă de C. J. S. au fost aprobate taxele și tarifele practicate de pârât în anul fiscal 2011, în conformitate cu anexele nr.1-
13, care fac parte integrantă din hotărâre. În anexa nr.9, pct.C au fost stabilite tarifele pentru amplasări de cabluri și conducte, inclusiv în sarcina reclamantei.
Potrivit art. 16 pct. 12 din L. 13/2007 „Titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului, și a unităților administrativ teritoriale, sunt scutite de plată de taxe și impozite și alte obligații de plată instituire de autoritățile publice centrale și locale.
Acest articol a fost declarat ca fiind constituțional de D. 2. a C. C.
S-a considerat că soluționarea prin lege a obligației de plată a anumitor impozite sau taxe - ca și a eventualelor scutiri de la plata acestora - ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului - cu condiția ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situații egale.
Art. 139 alin. 2 din C. precizează de asemenea că „. și taxele locale se stabilesc de consiliile locale și județene, în limitele și condițiile legii.
Tot printr-o serie de D. ale C. Constituționale s-a reglementat situația
Juridică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție precum și regimul juridic specific al acestuia propriu domeniului public.
De asemenea, L. 2. privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, plasează rețelele de transport a energiei electrice ca făcând parte din domeniul public de interes național (A. pct. 14).
Pârâta nu are posesia și dispoziția asupra bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului - anexa I cap. II menționând bunurile care alcătuiesc domeniul public județean.
Prin urmare, nu putea institui taxe asupra unor bunuri care nu-i aparțin.
În final, instanța a reținut că hotărârea atacată a fost emisă nelegal, instituind obligații față de reclamantă, în condițiile în care aceasta era scutită de la achitarea acestor tarife.
Față de cele ce preced instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. S., solicitând ca prin decizia dată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și admitând excepția lipsei de interes al reclamantei, să se dispună pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes sau pe fond ca fiind nefondată.
În motivare s-a arătat că:
În fapt:
Prin Sentința civilă nr. 6145 din 17.l1.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în DOSAR NR. (...), instanța de fond în mod arbitrar și cu aplicarea eronată a prevederilor legale a admis acțiunea intimatei, dispunând anularea parțială a Hotărârii C. J. S. nr. 138 din (...), respectiv a A. nr. 9 pct.C, prin care sunt stabilite în sarcina reclamantei tarife de utilizare a zonei drumurilor pe anul
2011.
Din motivarea abstractă și lapidară a instanței de fond se desprinde concluzia că aceasta nu a analizat obiectul acțiunii deduse judecății, ci a schimbat natura juridică a acestuia, reținând faptul că prin hotărârea contestată nu se puteau institui taxe asupra unor bunuri care nu aparțin autorității deliberative.
Această eroare de drept și de fapt în care se găsește instanța de fond nu este motivată, și mai mult, nu poate fi susținută cu argumente juridice deoarece, prin actul contestat, autoritatea deliberativă a stabilit taxe pentru utilizarea zonei drumurilor județene, bunuri imobile care se regăsesc în administrarea exclusivă acestei autorități și în proprietatea publică a Județului S., conform prevederilor H.G. nr. 966/2002, cu modificările și completările ulterioare, ale art.7 din O.G. nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale A. nr.I cap.II pct.l din L. nr.2., cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, instanța de fond schimbă în mod inexplicabil natura juridică a actului contestat din act administrativ normativ în act administrativ fiscal, reținând eronat faptul că prin acesta se stabilesc în sarcina intimatei obligații de plată. Prin actul administrativ contestat, respectiv H. C. J. S. nr. 138 din (...), s- au instituit în mod generic tarife pentru utilizarea zonei drumurilor județene, dar raportat la aceasta nu s-au solicitat reclamantei plata tarifelor de utilizare a drumului.
Mai mult, a solicitat instanței să constate lipsa de interes al reclamantei în prezenta cauză, solicitare față de care aceasta nu s-a pronunțat.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta solicită anularea în parte a Hotărârii C. J. S. nr. 138 din (...) privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S. pentru anul 2011, în speță anexa nr. 9 punctul C, prin care sunt stabilite tarife de utilizare a zonei drumurilor aflate în proprietatea județului S. și administrarea C. J. S. pe anul 2011.
Admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamată și anularea anexei nr. 9 punctul C din H. C. J. S. nr. 138 din (...) privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența C. J. S. pentru anul 2011, este inadmisibilă, taxele stabilite au aplicare generală la nivelul persoanelor impozabile care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene și care nu sunt scutite de plata acestora în temeiul unor prevederi legale speciale.
Pentru aceste considerente solicită instanței să reanalizeze excepția invocată și în consecință să admită excepția lipsei de interes al reclamantei S. E.
D. T. N. S. - S. de D. și F. a E. E. Z. și să respingă acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Reamintește faptul că potrivit prevederilor art. 47 alin.( 4) din Ordonanța
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, C. J. S. în calitate de administrator al drumurilor județene are competența deplină și exclusivă de a stabili taxe locale pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, terenurilor prin amplasarea în zona drumurilor a unor construcții, instalații sau panouri publicitare, care se constituie ca venituri la dispoziția administratorului, pentru administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor publice.
Potrivit normelor legale prevăzute de L. nr. 2. și a hotărârii de atestare a dreptului de proprietate publică a județului precum și a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, administrarea drumurilor județene este de competența exclusivă a C. J. S. fiind proprietate publică a județului S.
Prin acțiunea formulată, reclamanta contestă actul administrativ doar prin prisma prevederilor L. energiei electrice nr. 13/2007, actiunea îmbrăcând forma unei contestatii la executare și nu a unei acțiuni în contencios administrativ, fapt inadmisibil în condițiile în care intimatei nu i s-a solicitat vreo plată în temeiul actului administrativ a cărui anulare parțială a fost solicitată.
În urma acestei analize instanța se rezumă la citarea textului pct.12 al art.16 din L. nr. 13/2007, fără să constate faptul că acesta prevede posibilitatea scutirii la plata de taxe instituite de autoritățile locale, altfel spus pentru aplicarea acestor prevederi este esențială existența prealabilă a taxelor, cuantificarea acestora și modul de încasare.
Mai mult, prin anularea parțială a actului administrativ contestat, aceste prevederi legale sunt golite de conținut, fiind în situația inexistenței taxelor a căror scutire la plată se poate solicita.
Așa cum a arătat H. C. J. S. nr. 138 din (...) a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, care nu afectează drepturile conferite de lege ale reclamantei, iar anularea în parte a acesteia creează un prejudiciu C. J. S. ducând la imposibilitatea perceperii tarifelor de utilizare a drumurilor persoanelor impozabile care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene și care nu beneficiază de scutire de la plata acestora în temeiul unor prevederi legale speciale.
Reclamanta intimată S.C E. D. T. N. S.A - S. Z. a formulat întâmpinare la recursul formulat de catre pârât, prin care solicită respingerea acestuia.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea sa, reclamanta SC E. D. T. N. SA - S. Z. a solicitat instanței anularea în parte a Hotărârii nr.138 din (...), respectiv A. 9 pct.C prin care sunt stabilite în sarcina sa tarife de utilizare a zonei drumurilor pentru anul 2011, hotărâre emisă de pârâtul C. J. S.
În motivarea acțiunii se arată că în calitate de beneficiar și titular de licență de distribuție a energiei electrice, reclamanta desfășoară o activitate de interes public și are dreptul conferit prin legea energiei de a utiliza cu titlu gratuit proprietățile statului și ale unităților administrativ teritoriale.
Pârâtul C. J. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantei ca fiind lipsită de interes, motivat de faptul că taxele stabilite de către pârât au aplicare generală asupra persoanelor impozabile care dețin obiective amplasate pe terenuri aparținând drumurilor publice județene.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, tribunalul apreciind că actul atacat este nelegal, din perspectiva reclamantei, în virtutea reglementărilor speciale din domeniul său de activitate, fiind scutită de plata unor taxe de utilizare a bunurilor proprietatea statului sau ale unităților administrativ teritoriale. De asemenea, s-a arătat că L. 2. privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, plasează rețelele de transport a energiei electrice ca făcând parte din domeniul public de interes național.
Recursul pârâtului se axează, în principal, pe ideea conform căreia acțiunea reclamantei este lipsită de interes, deoarece actul atacat este unul cu caracter normativ, intimata nefiind lezată, atâta vreme cât nu există un act de impunere, prin care să fi fost pus efectiv în practică, prin stabilirea unor sume în sarcina acesteia.
De asemenea, se arată că natura juridică a bunurilor la care se face referire în anexa 9 pct. c din hotărâre a fost greșit stabilită de către tribunal.
In ceea ce privește motivul de recurs legat de nelegala soluționare a excepției lipsei de interes, Curtea constată că el nu poate fi reținut, pentru următoarele considerente:
Intimata relevă cu temei că în calitate de titular a licenței de distribuție a energiei electrice realizează un serviciu de utilitate publică, iar actul normativ incident in domeniul de activitate al societatii este L. nr.13/2007 a energiei electrice.
Or, conform art. 16 alin. 12 din lege, societatea reclamantă este scutita de plata de taxe si impozite instituite către autoritatile publice centrale si locale, acest articol fiind declarat constituțional prin D. nr.2. a C. C.
De asemenea, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate, legat de regimul juridic al terenurilor în litigiu, prevederile art. 41 alin. 4 din lege nu lasă loc de interpretări, dispunând în sensul în care terenurile pe care este amplasata rețeaua de distribuție a energiei electrice aparțin domeniului public al statului. Acest articol, la rândul său, a fost declarat constituțional prin mai multe decizii ale C. Constitutionale, si anume 163/(...), (...)/2009.
Este adevărat că se conferă C. J. S., prin dispozițiile L. nr. 2., ale H.G. nr.
966/2002, cu modificările și completările ulterioare și ale O.G. nr. 43/1997, competența de administrare a drumurilor județene, care fac obiectul dreptului de proprietate publică al Județului S.
Însă, așa cum a relevat Curtea Constituțională prin deciziile mai sus amintite, "Încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din C., potrivit cărora «conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege», precum și cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private «în condițiile legii organice», au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de C., în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale."
Drept consecință, actul atacat de către reclamantă, privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența pârâtului, este un act administrativ cu caracter normativ care aduce atingere dreptului legitim al petentei de a fi scutită de plata oricăror taxe, impozite, obligații de plată instituite de autoritățile publice centrale
și locale, drept consacrat legislativ prin textele mai sus relevate, neputând fi admisă teza lipsei de interes.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a contestat împrejurarea că, pe parcursul anilor anteriori, între cele două părți s-au purtat mai multe litigii legate de hotărâri de consiliu județean sau de acte administrativ-fiscale prin care s-au instituit sau impus reclamantei sume cu titlu de tarif de utilizare a zonei drumurilor, inclusiv pentru amplasări de cabluri electrice, așa cum rezultă, contrar susținerilor din recurs, dintr-o simplă lectură a anexei 9, pct. c, anulată de către prima instanță.
Ca atare, din moment ce atitudinea administrației în acest interval nu este de natură să vină în sprijinul apărărilor conform cărora pârâtul recunoaște, în mod efectiv, dreptul reclamantei de a se bucura de prev. art. 16 alin. 12 din L. nr.
13/2007, excepția invocată are caracter pur formal.
Că este așa rezultă și din modul în care pârâtul a reglementat aceeași problemă, prin HCJ nr. 1., abia pentru anul 2012, actul normativ cu același obiect fiind adoptat într-o manieră care este de natură să corespundă, printre altele, regimului special instituit prin lege în favoarea intimatei (f. 16 și urm., dosar recurs), în acord și cu soluțiile pronunțate anterior de către instanțele judecătorești.
În ceea ce privește însă hotărârea ce face obiectul acestui litigiu, prin neoperarea niciunei distincții între subiecții de drept susceptibili de a datora tarif de utilizare a domeniului public i s-a produs reclamantei-intimate o vătămare care atrage, în ceea ce o privește pe aceasta, sancțiunea nulității actului administrativ contestat.
În plus, intimata arată cu temei, referitor la faptul ca se susține ca acțiunea reclamantei ar trebui să îmbrace forma unei acțiuni în contencios fiscal sau a unei contestații la executare, că prin acțiunea formulata a contestat dreptul recurentei de a stabili taxe(tarife) cu incidenta directa asupra activității societății, indicând totodată si dispozițiile egale ce au fost încălcate la emiterea acestui act, interesul său fiind pe deplin justificat, din perspectiva celor expuse anterior.
Totuși, de reținut este că soluția instanței în această cauză nu poate avea ca efect anularea, de plano, în totalitate și în ceea ce privește toate categoriile de posibili contribuabili, a hotărârii pârâtului, dat fiind faptul că o astfel de soluție ar fi în dezacord cu competența acestuia de a institui, de principiu, astfel de taxe și tarife, care, de altfel, nici nu a fost negată prin acțiunea introductivă.
De aceea, Curtea a apreciat că se impune o circumstanțiere și o explicitare a dispozitivului sentinței de fond, în sensul în care se impune a fi anulată hotărârea adoptată de către pârât, numai în măsura în care ea se interpretează, așa cum rezultă din practica de până acum a recurentului, în sensul în care are aplicabilitate și în ceea ce o privește pe reclamantă.
O astfel de măsură a fost considerată suficientă de către Curte, pentru a nu prejudicia, în mod nejustificat, pe niciuna din cele două părți litigante, în contextul în care regimul juridic instituit în favoarea reclamantei este unul cu totul derogatoriu, aspectele sesizate de aceasta neputând avea incidență în ceea ce privește alte categorii de posibili contribuabili.
Așa fiind, în baza prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 20 și 23 din LCA, recursul declarat va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei S. E. D. T. N. S. - S. Z. și se va dispune anularea parțială a hotărârii C. J. S. nr. 138 din (...), respectiv a anexei nr. 9 pct. C, în măsura în care prin aceasta sunt stabilite în sarcina reclamantei tarife de utilizare a zonei drumurilor pentru anul 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de C. J. S. împotriva sentinței civile nr. 6154 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei S. E. D. T. N. S. - S. Z. și dispune anularea parțială a hotărârii C. J. S. nr. 138 din (...), respectiv a anexei nr. 9 pct. C, în măsura în care prin aceasta sunt stabilite în sarcina reclamantei tarife de utilizare a zonei drumurilor pentru anul 2011.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: N. C. C.
