Decizia nr. 1939/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1939/2012
Ședința din data de 12 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G. J., B. M., P. I., P. G., L. I., B. V., P. M., P. M., H. T., B. A., C. A., P. R., T. F., I. C., H. M., M. I., B. D., C. E., S. L. AL S. DIN A. L. U. H. împotriva sentinței civile nr.5906 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații O. H. - R. PRIN P. și P. O. H., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 23 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului P. O. H.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.5906 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins cererea de suspendare și acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de S. L. al S. din A. P.ă L. U. pentru reclamanții G. J., B. M., P. I., P. G., L. I., B. V., P. M., P. M., H. T., B. A., C. A., P. R., T. F., I. C., H. M., M. I., B. D., C. E. în contradictoriu cu O. H. prin P. și P. orașului H., ca neîntemeiată și s-a respins cererea privind cheltuielile de judecată
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la baza emiterii dispozițiilor contestate a stat Decizia nr.38/(...) emisă de C. de C. a jud.C. prin care s-a constatat că au fost achitate indemnizații, sporuri și alte drepturi care exced cadrului legal, respectiv contractul colectiv de muncă nu a respectat prev.art.12 al.1 din L. nr.130/1996.
Potrivit art. 10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea L. 3., se arată că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";.
Reclamanții sunt funcționari publici și în acest context le sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
S-a apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect a rezultat și din interpretarea art. 12 din L.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, a rezultat că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul Primăriei orașului H.
În atare situație, instanța a apreciat că dispozițiile contestate sunt legale, fiind justificată măsura recuperării sporurilor constatate nelegale în raport de dispozițiile L. nr.1..
Cu referire la cererea de suspendare a dispozițiilor primarului contestate, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că aceste dispoziții sunt legale și temeinice, este evident că s-a respins cererea de suspendare, neexistând nici un caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acesteia, măsura recuperării sporurilor de către P. orașului H. fiind legală și temeinică. Așa fiind, în temeiul art. 15 din L. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți .
Totodată, în raport de considerentele sus menționate, s-a respins și pe fond cererea de anulare a dispozițiilor contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din sporurile respective .
S-a respins și cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. J., B. M., P. I., P. G., L. I., B. V., P. M., P. M., H. T., B. A., C. A., P. R., T. F., I. C., H. M., M. I., B. D., C. E., S. L. AL S. DIN A. L. U. H. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, respectiv anularea dispozițiilor emise de P. orașului H., plata drepturilor salariale cuvenite așa cum au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă și repunerea funcționarilor publici în situația anterioară date de (...) în raport de drepturile salariale.
În motivele de recurs se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma art.304 pct.9 coroborat cu art.304/1 și art.312 alin.3 C.proc.civ.
Reclamanții-recurenți arată că primarul orașului H., a negociat cu sindicatul reprezentativ al funcționarilor publici un acord prin care a stabilit, pe lângă drepturi salariale de bază, sporurile care priveau îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, securitatea și sănătatea în muncă. În această situație, sporurile salariale trebuiau respectate de către primarul orașului H. și de către Curtea de C. Mai mult, art.30 alin.5 al L. 3. stabilește că, personalul în funcție la data de (...) își va păstra salariul avut, astfel că și funcționarii publici din cadrul Primăriei orașului H. este necesar să beneficieze de aceste prevederi legale. Prin contestarea dispozițiilor, sindicatul a urmărit să protejeze interesele funcționarilor publici, iar sporurile de care aceștia au beneficiat priveau îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, alte măsuri decât cele prevăzute de lege.
Menționează că sporurile menționate au fost inițial acordate potrivit contractului colectiv de muncă, însă, mențiunile cuprinse în acest contract au fost considerate contrare normelor legale, astfel că a fost necesară reanalizarea veniturilor cuvenite acestor salariați. Dispozițiile menționate mai sus au fost emise la (...) pentru toți salariații inclusiv pentru funcționarii publici și comunicate la 7 martie 2011.
Arată că S. L. al S. din A. P.ă L. U. al angajaților din Primăria Huedin a înțeles să atace dispozițiile menționate în numele membrilor săi. Din acest motiv a înțeles să critice în totalitate dispozițiile emise, deoarece încalcă dreptul la o plată echitabilă pentru munca desfășurată de către funcționarii publici. Susțin aceasta, deoarece acești angajați au studii superioare, iar potrivit L. 3. și a reglementărilor din anexa I la această lege, personalul din administrația publică este îndreptățit la un spor pentru condiții vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, în plus față de salariul de bază pentru treapta cea mai de jos.
Având în vedere că funcționarii publici sunt supuși L. 1., conform art.31, salariul este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, la care se pot adăuga și alte drepturi salariale, conform legii. Din moment ce, potrivit contractului colectiv de muncă supus L. 130/1996 s-au negociat clauze clare privind drepturile salariale, este necesar ca acestea să fie respectate. Mai mult, art.30 alin.5 al L. 3., stabilește că, personalul în funcție la data de (...) își va păstra salariul avut, astfel că și personalul din cadrul Primăriei orașului H. este necesar să beneficieze de aceste prevederi legale.
Recurenții consideră că funcționarii publici trebuie să beneficieze de sporurile care au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă și că, în mod nelegal, au fost emise dispozițiile de imputare și recuperare a unor sume aferente anului 2009, care împovărează excesiv situația financiară a acestora.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) P. orașului H. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Învederează faptul că, angajații au obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept, prevăzută de art.256 alin.1,2 din Codul muncii. Apreciază că sunt incidente prev.art.1341 alin.1 și 1345 din Codul civil, astfel că solicitarea ca angajații să restituie sumele încasate în mod necuvenit, este justificată.
Menționează că prin procesul verbal de constatare încheiat de Curtea de
C. din data de (...) se precizează că sporurile în cauză au încălcat prev.art.14 alin.2,3,4 și art.54 alin.5,6 din Lege anr.273/2006, respectiv art.14 alin.1,2,3 din OG nr.10/2008, urmând ca aceste sume să fie recuperate în condițiile legii.
Analizând recursul declarat de către reclamanți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și ignorarea caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare.
Curtea reține ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale:
Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;
Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;
Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie
2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;
Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3..
Analizând aceste dispoziții legale, Curtea reține că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu exced prevederilor legii - cadru.
Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporurile prevăzute în acordul colectiv și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamanților conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG
833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.
Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.
Curtea constată că în mod corect instanța a reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.
Prin urmare, sporurile prevăzute în acordul colectiv menționat sunt lipsite de temei legal și nu pot fi avute în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2009.
Rezultă, prin urmare, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții G. J., B. M., P. I., P. G., L. I., B. V., P. M., P. M., H. T., B. A., C. A., P. R., T. F., I. C., H. M., M. I., B. D., C. E., S. L. AL S. DIN A. L. U. H. împotriva sentinței civile nr.5906 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER AUGUST AM. C. M. S. C. P. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.C. A.
