Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2/2012
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 3063 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimata SC G. 4 I. SA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 06 ianuarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC G. 4 I.
SA.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3063 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G. 4 I. SA în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și s-a anulat decizia nr. 6/(...) emisă de A. C.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamantă, în calitate de angajator și pârâtă, în calitate de autoritate cu atribuții privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la acordarea stimulentelor financiare prevăzute de L. nr. 7., s-a încheiat convenția nr. 6/(...) prin care reclamanta a fost autorizată să încadreze în muncă o persoană având statutul de elev pentru perioada de vacanță cuprinsă între (...) și (...), recunoscându-i-se dreptul de a beneficia de stimulentul prevăzut de art. 1 din L. nr. 7. - f.6-7.
Potrivit statului de plată de la fila 11, foii colective de prezență de la fila 12, tabelelor de la filele 8 și 13, reclamanta a pus în executare convenția nr. 6/(...) și l-a încadrat în muncă pe elevul L. O.- V., astfel că pârâta era obligată să îi acorde subvenția prevăzută de art. 1 din L. nr. 7..
Potrivit art. 1 din L. nr. 7., „Angajatorul care încadrează în muncă elevi și studenți pe perioada vacanțelor beneficiază de un stimulent financiar lunar egal cu 50% din salariul minim brut pe țară garantat în plată, pentru fiecare elev și student"; iar pentru executarea acestor dispoziții au fost adoptate Normele metodologice din 4 iulie 2007.
Reclamanta a solicitat pârâtei acordarea subvenției prevăzute de art. 1 din
L. nr. 7. iar pârâta a emis decizia nr. 6/(...) prin care a respins solicitarea reclamantei cu motivarea că a atins limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă.
Instanța a constatat că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat acordarea către reclamantă a subvenției prevăzute de art. 1 din L. nr. 7., în condițiile în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, iar dispozițiile Legii nr. 7. nu condiționează acordarea subvenției de plasarea acesteia în cadrul anumitor limite maxime de credite bugetare având acest obiect, fiind de competența pârâtei să facă demersurile contabile necesare solicitării și alocării sumelor necesare plății acestor subvenții.
Prin urmare, încălcând dreptul reclamantei de a beneficia de subvenția prevăzuta de art. 1 din L. nr. 7., pârâta a emis decizia nr. 6/(...) cu exces de putere, prejudiciind-o pe reclamantă, motiv pentru care, în baza art. 1 din L. nr.
7., art. 1 al. 1 din L. nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea formulată și a anulat Decizia nr. 6/(...) emisă de A. C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. pentru O. F. de M. C. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamanta SC grup 4 I. SA.
În motivele de recurs se arată că la data de (...) A. C. a emis Decizia nr.6, prin care a respins solicitarea reclamantei S. G. 4 I. S. C.-N. solicitare enuntata in cererea inregistrata cu nr.8603 din data de (...) cu privire la acordarea subventiei prevazuta de art.l din L.7. privind stimularea incadrarii in munca a elevilor si studentilor.
Arată că asa cum reiese din continutul art.1 al Deciziei nr.6/(...), A. C. a motivat respingerea solicitarii in temeiul L.500/2002 actualizata, privind finantele publice.
La art.l alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat.
Intrucat legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.l alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art.4, alin.2.
Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materielizat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa.
Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte preverile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui preg maxim al fondurilor cu destinatie precisa.
Totodata, in conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale.
De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Invederează faptul că recurenta, la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.l din L.500/2002.
Cu privire la sumele de bani acordate in temeiul art.l din L.7., angajatorii beneficiaza de aceste sume de bani cu titlu de subventii dar doar in urma incheierii unor conventii cu agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca.
Conventia reprezinta, in cazul de fata, acordul bilateral de vointa necesar in vederea materializarii acesteia dar conventiei nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentru ca se afla in imposibilitatea legala a onorarii obligatiei fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma si dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa si a carui continut financiar aprobat a fost epuizat.
Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar consideram ca nici paratei, avand in vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite si in consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand in vedere prevederile stricte si imperative ale L.500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala.
Recurenta susține că cu privire la situatia faptica, care a creat contextul în care a fost emisă decizia de respingere nr.6/(...), pentru anul bugetar 2009, la C.
80.04/57/02/01 - Ajutoare sociale (destinate mobilitatii si subventionarii locurilor de munca), am solicitat AN.O.F.M., prin adresa de fundamentare a bugetului, transmisa sub nr.1372/(...) suma de 12.028.000 lei reprezentand estimarea nevoilor de cheltuieli pentru acest segment.
De asemenea, bugetul initial aprobat pentru anul 2009, la acest capitol, a fost in cuantum de 2.926.000 lei, rectificat ulterior la 4.565.000 lei, iar angajamentele legale aferente conventiilor incheiate in anul 2008 cu angajatorii si cu derulare pe parcursul anului 2009 au fost in cuantum de 5.644.000 lei.
Mentionează faptul ca pe parcursul anului 2009 s-a solicitat in repetate randuri suplimentarea bugetului la nivelul nevoilor, însă, sumele nu au fost acordate.
Se susține că bugetul initial pentru anul 2010 la acest capitol a fost in cuantum de 4.291.000 lei, rectificat ulterior la suma de 4.488.000 lei. Din acest buget s-au achitat conventiile restante anului 2008 precum si conventiile depuse in anul 2009 si aprobate in anul 2010, iar suma ramasa nealocata s-a folosit in vederea aprobarii solicitarilor in ordine cronologica de pe parcursul anului 2010, pana la atingerea nivelului maxim al bugetului aprobat si alocat. Arată că și pe parcursul anului 2010 a solicitat aprobarea AN.O.F.M. de a plati conventiile depuse in 2009, dar neaprobate tocmai din lipsa de credite bugetare.
Din situația prezentata mai sus rezulta în mod clar diferențele de sume alocate pe acest tip de capitol bugetar, iar insuficienta creditelor bugetare aprobate si alocate pentru anii 2009 - 2010 au pus in dificultate instituția, aceasta neputându-si onora in totalitate obligatiile ce-i reveneau fata de angajatori si in consecinta au dus la emiterea de decizii de respingere pentru solicitanti, acte motivate conform prevederilor L.500/2002.
Totodata invederează faptul ca A. C. a depus toate diligentele si a uzat de toate caile legale in vederea depasirii situatiei generate de bugetele insuficiente, aprobate si alocate pentru anii bugetari 2009 si 2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta SC G. 4 I. SA a solicitat respingerea recursului formulat ca netemeinic, nefondat și nelegal, considerând că instanța de fond în mod corect a statuat că intimata a solicitat A. C. acordarea subvenției prevăzute de art.1 din L. nr.7. însă aceasta din urmă a emis Decizia nr.6/(...) prin care i-a respins solicitarea motivând că a atins limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă.
Consideră că aceste disfuncționalități generale de ordin financiar, nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege, care, în speța sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a anumitor categorii sociale.
Analizând recursul declarat de către recurenta A. C. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Între reclamantă, în calitate de angajator și pârâtă, în calitate de autoritate cu atribuții privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la acordarea stimulentelor financiare prevăzute de L. nr. 7., s-a încheiat convenția nr. 6/(...) prin care reclamanta a fost autorizată să încadreze în muncă o persoană având statutul de elev pentru perioada de vacanță cuprinsă între (...) și (...), recunoscându-i-se dreptul de a beneficia de stimulentul prevăzut de art. 1 din L. nr. 7. - f.6-7.
Probele administrate în cauză respectiv statul de plată, foaia colectivă de prezență, evidențiază împrejurarea că reclamanta a pus în executare convenția nr. 6/(...) și l-a încadrat în muncă pe elevul L. O.- V., astfel că pârâta era obligată să îi acorde subvenția prevăzută de art. 1 din L. nr. 7..
Potrivit art. 1 din L. nr. 7., „Angajatorul care încadrează în muncă elevi și studenți pe perioada vacanțelor beneficiază de un stimulent financiar lunar egal cu 50% din salariul minim brut pe țară garantat în plată, pentru fiecare elev și student"; iar pentru executarea acestor dispoziții au fost adoptate Normele metodologice din 4 iulie 2007.
Curtea observă că prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile conform cărora pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta apreciind că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției , care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță.
Aserțiunile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii .
Recurentele mai susțin că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor.
Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala , iar Curtea apreciază că textul Legii nr. 76/2002 constituie în mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamantă și negate de recurentă.
Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii .
Recurenta a mai susținut că a solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .
O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal.
Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa, norma prin care s-a instituit fiind lipsită de efecte, ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta.
Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul la o bună administrație, nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege.
În exercitarea funcțiilor sale, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește elaborează, actualizează și monitorizează S. națională pentru ocuparea forței de muncă și S. pentru formare profesională continuă și analizează, propune modificări și aprobă anual Programul național de ocupare a forței de muncă și P. național de formare profesională, inițiate de A. N. pentru O. F. de M.. Potrivit art 3 din HG 11/2009 ,astfel că obligația îndeplinirii tuturor demersurilor pentru resoectarea legiicare guverneazădrepturileinvocatede reclamant este în sarcina recurentei .
Argumentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefundat, prima instanță realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9
C.pr.civ. sau un alt motiv de recurs și în consecință Curtea va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.3063 din 17 iunie 2011, pronunțată de T. C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.3063 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. C. P. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.P. I.
