Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2/2012
Ședința de la 31 Mai 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător G.-A. N.
Grefier V. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. B., împotriva sentinței civile nr. 1.064/CA din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamantul intimat M. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului M. V.
Curtea, procedând la verificarea competenței, constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1.064/CA din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., s-au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtele A. F. P. B., D. G. A F. P. B.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul M. V., împotriva pârâtelor A. F. P. B. și D. G. A F. P. B.-N. și, în consecință, a fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de 7222 lei achitată la data de (...) cu titlu de taxă poluare, constatând nelegalitatea refuzului pârâtei D. B.-N. exprimat prin adresa nr. 25575 din data de (...) privind restituirea sumei menționate.
A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,6 lei.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B. împotriva A. F. PENTRU M. și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate mai sus, taxa de poluare și cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F.
P. B.-N., ca neîntemeiată.
Referitor la excepțiile inadmisibilității, mai precis a lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtele AFP B., D. B.-N. și chemata în garanție pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003 cu raportare la prev. A. nr. 3 din Ordinul nr.986/2008, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate și le-a respins ca atare, în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție."Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care pârâtele nu au demonstrat că o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Este cazul și în speța de față, prin răspunsul nr.25575/(...) refuzându-se de către D. B.-N. restituirea taxei pe motiv că a fost legal încasată, fără a se face referire la inadmisibilitatea unei astfel de cereri.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a cumpărat dint- un alt stat membru al UE autovehiculul marca Mercedes-Benz, având norma de poluare E. 3, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa pe poluare în sumă totală de 7. la T. B., conform chitanței seria TS5 nr.
0434543/(...), în baza deciziei de calcul din (...) emisă de A. F. P. B.
Prin cererea adresată pârâtei D. G. a F. P. B.-N., înregistrată sub nr.25575/(...), a solicitat restituirea taxei pe poluare, cerere respinsă cum rezultă din adresa nr. 25575/(...), constatându-se că taxa s-a încasat legal.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Sub aspectul cererii de chemare în garanție formulată de pârâta A. B., tribunalul a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
În privința cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta D. G. a
F. P. B.-N., tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că această pârâtă nu a fost obligată la restituirea sumelor arătate mai sus, astfel că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin art.60 alin.1 C.pr.civ. nu este întrunită în speță, ea soluționând doar cerea de restituire a taxei de poluare cu emiterea adresei din data de (...).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. A J. B.- N. și A. F. P. B. prin care se solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâtele aduc aceleași critici hotărârii atacate, susținând că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Pârâtele consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurentele au reiterat excepția lipsei procedurii prealabile, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Au mai arătat recurentele că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurentele critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Au mai apreciat pârâtele că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâtele solicită respingerea acestuia, având în vedere că au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
Reclamantul-intimat M. V. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.18-19)
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011 iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Motivul de recurs referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acordate de către instanța de fond, este nefondat, obligația de plată a cheltuielilor de judecată fiind întemeiată pe culpa procesuală, corect reținută de către instanța de fond în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 1 c.pr.civ. Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. D. contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate de pârâtele D. B.-N. și A. B. se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr.
554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Întrucât recurentele se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274
C.pr.civ. vor fi obligate să plătească intimatului M. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial redus în conformitate cu alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. prin raportare la munca depusă de avocat și valoarea obiectului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 1.064/CA din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească intimatului M. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 31 mai 2012.
Red.S.L.R./ .06.2012
Dact.H.C./2 ex. J.fond: D.E.na L..
