Decizia nr. 2178/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L

D. CIVILĂ Nr. 2178/2012

Ședința publică de la 16 M. 2012

PREȘEDINTE M.-I. I.

Judecător G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 3555/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., privind și pe intimat SC E. P. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. C. în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind recurenta.

P. de citare este legal îndeplinită.

Se mai învederează faptul că la data de 12 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, pentru argumentele expuse prin întâmpinare, pe care le reiterează oral, cu cheltuieli de judecată conform documentelor justificative pe care le depune la dosar.

Cutea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 3555 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. P. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. și în consecință:

S-a anulat în parte D. nr. 239/2009, Raportul de inspecție fiscală nr.

26629/(...) si D. de impunere nr. 1046/(...) până la concurența sumei de

45.609 Ron cu titlu de accesorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin D. nr. 239/(...) (f.13-18) emisă de pârâta D. a jud.C. s-a dispus: admiterea contestației formulată de reclamanta S. E. P. S. pentru suma totală de 1311 lei stabilită prin D. de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1046/(...), reprezentând debit la sursa impozit pe venitul microîntreprinderilor; respingerea ca neîntemeiată pentru suma de 38.652 lei stabilită suplimentar prin D. de impunere nr. 1046/(...) reprezentând accesorii aferente debitului suplimentar la sursa impozit pe profit.

Așa cum rezultă din conținutul actului administrativ fiscal cu nr. de mai sus, urmare a analizei perioadei verificate (...)-(...), s-a constatat că organele de inspecție fiscală nu au avut în vedere la stabilirea obligațiilor declarate faptul că reclamanta a declarat în plus față de obligația inițială aferentă trimestrului IV 2005 suma de 660 lei iar aferent perioadei (...)-(...) a rezultat o sumă declarată de societate mai mare de 651 lei față de cea preluată din declarațiile puse la dispoziția organelor de control, astfel încât s-a constatat că se confirmă existența unei diferențe de impozit în sumă de

1311 lei declarată de societate.

Referitor la modul de calcul al accesoriilor, s-a reținut în esență că la data efectuării inspecției fiscale s-a impus luarea în considerare a situației de fapt de la data controlului, respectiv a faptului că suma a cărei compensare a fost invocată de contestatoare nu era exigibilă și ca o consecință, compensarea nu are temei legal.

În cauză s-a încuviințat cererea în probațiune formulată de reclamantă privind efectuarea unei expertize fiscale judiciare urmare a practicii consacrate de Curtea de A. C. iar prin raportul întocmit (f.196-206) s-a concluzionat că sumele datorate ca impozit pe profit stabilite pe termene de plată de către organul fiscal trebuie diminuate inițial cu sumele achitate de către contribuabili - la aceleași termene de plată - în contul impozitului pe venitul microîntreprinderilor, majorările de întârziere urmând a fi calculate numai pe diferența de sume.

Prin același raport s-a statuat că suma de plată către bugetul de stat reprezentând majorări de întârziere este 45.609 Ron.

Din moment ce impozitul pe profit stabilit suplimentar la control a fost considerat a fi exigibil si lichid, conform termenelor de scadență stabilite de lege în perioada verificată, generând majorări de întârziere, se impunea ca si impozitul pe veniturile microîntreprinderilor achitat eronat de reclamantă să fie considerat ca fiind lichid si exigibil, ca plată în plus la termenele la care a fost achitat efectiv si nu la o dată ulterioară. In susținerea opiniei este invocată si jurisprudență care impune compensarea dintre impozite si creanțele contribuabilului, compensarea de drept fiind operantă si în materia creanțelor fiscale.

Împotriva acestui raport pârâta a formulat obiecțiuni (f.222) iar prin răspunsul la obiecțiuni (f.219-228) se arată că reclamanta nu se află în situația prevăzută de art. 122 din OG nr. 92/2003 privind Codul de P. F. modificat si completat deoarece nu a depus la organul fiscal competent nicio cerere de compensare, compensarea datoriilor si creanțelor contribuabilului nu s-a efectuat din oficiu, menținându-se concluziile raportului în sensul că suma de plată către bugetul de stat cu titlu de majorări de întârziere este de

45.609 Ron.

Față de cele expuse, instanța a apreciat că este lipsit de interes dar si neîntemeiat capătul de cerere referitor la suma de 1311 lei întrucât așa cum rezultă din D. nr. 239/(...) contestația a fost admisă pentru această sumă, apreciate ca reale susținerile contestatoarei în baza ordinelor de plată prin care aceasta a făcut dovada achitării sumei menționate.

Cu privire la capătul de cerere privind diminuarea accesoriilor acesta a fost admis ca fondat urmare a concluziilor raportului de expertiză fiscală - judiciară prin care s-a statuat, așa cum am expuse mai sus, că suma de plată cu acest titlu către bugetul de stat este de 45.609 Ron,

Din aceste considerente s-a dispus diminuarea cuantumului accesoriilor cu suma de 45.609 Ron si a se anula parțial D. nr. 239/2009, Raportul de inspecție fiscală nr. 26629/(...) si D. de impunere nr. 1046/(...) până la concurența acestei sume.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului C. solicitând admiterea recursului și modificarea sentintei atacate in sensul respingerii in intregime a cererii de chemare in judecata.

În motivare s-a arătat că:

Prin sentinta atacata a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata, si au fost anulate in parte D. nr. 239/2009, raportul de inspectie fiscala nr. 26629/(...) si D. de impunere nr. 1046/(...), pana la concurenta sumei de 45.609 lei, cu titlu de accesorii.

In primul rand, critică hotararea mentionata pentru faptul ca in dispozitiv nu s-a precizat care capitol din actele atacate a fost avut in vedere cand s-a dispus anularea in parte. Invederează instantei de recurs faptul ca decizia de impunere 1046/(...) cuprinde capitole privind impozitul pe profit, impozitul de veniturile microintreprinderilor si TVA. Din modul de redactare a dispozitivului rezulta faptul ca sunt anulate toate sumele stabilite cu ocazia controlului, mai putin suma de 45.609 lei, accesorii. Or, prin cererea de chemare in judecata au fost puse in discutie doar capitolele privind impozit pe profit si impozit pe veniturile microintreprinderilor, nu si cel de TVA, la care au fost stabilite debite suplimentare de 5730 lei, cu accesorii de

579 lei, pe de o parte, iar, pe de alta parte, in ce priveste capatul de cerere privind impozit pe veniturile microintreprinderilor, potrivit considerentelor, acesta a fost apreciat ca fiind lipsit de interes, impunandu-se respingerea sa in cuprinsul dispozitivului.

Capatul de cerere privind accesoriile impozitului pe profit a fost admis, dispunandu-se diminuarea cuantumului acestora. Pentru a dispune astfel, instanta a apreciat, la fel ca expertul contabil desemnat in cauza, faptul ca, inainte de a proceda la stabilirea cuantumului acestor accesorii, organul fiscal ar fi trebuit sa ajusteze impozitul pe profit prin compensarea cu sumele achitate in plus de reclamanta.

Aceasta interpretare data de instanta contravine insa dispozitiilor legale in vigoare.

Dupa cum a mai aratat, situatia de fapt din speta este urmatoarea:

Cu ocazia controlului efectuat la SC E. A P. S., s-a constatat faptul ca aceasta a declarat si virat in mod eronat impozit pe veniturile microintreprinderilor, in conditiile in care aceasta s-ar fi incadrat in categoria platitorilor de impozit pe profit. A fost stabilit impozit pe profit suplimentar, cu accesorii aferente.

Fara a contesta obligatia de plata a impozitului pe profit, reclamanta a invederat instantei faptul ca in mod incorect nu au fost luate in considerare platile facute eronat la impozitul pe veniturile microintreprinderilor si nu s-a procedat la compensarea cu obligatiile de plata, fapt ce a condus la cresterea nejustificata a cuantumului accesoriilor.

Solicită instanței de recurs sa aiba in vedere faptul ca majorarile de intarziere in cuantum de 85.821 lei, stabilite pentru impozitul pe profit suplimentar, sunt calculate corect de catre organul de inspectie fiscala, deoarece, doar in urma inspectiei fiscale, si stabilirii obligatiei de plata a impozitului pe profit si nu a celui pe veniturile microintreprinderilor, respectiv cu data emiterii deciziei de impunere, sumele declarate sub forma de impozit pe venitul microintreprinderilor devin nedatorate si, in consecinta, sumele virate devin plati in avans si pot fi compensate cu alte obligatii datorate de catre societate (in speta impozit pe profit), compensarea urmand a se efectua conform prevederilor art.116 alin.(l), (3) si (4) din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa cum s-a aratat si in punctul de vedere al organului de control fata de raspunsul la obiectiuni, pe care îl anexează prezentului.

Compensarea creantelor administrate de catre M. F. P. (impozit pe profit stabilit suplimentar in urma inspectiei fiscale) cu creantele debitorului SC E. A P. S. (impozit pe venitul microintreprinderilor nedatorat in urma inspectiei fiscale, dar achitat) nu putea fi efectuata in timpul inspectiei fiscale, deoarece, doar in urma emiterii deciziei de impunere, care este titlul de creanta potrivit art. 110 alin 3 lit. a) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, creanta a carei compensare este invocata de catre reclamanta, era exigibila si, ca urmare, potrivit prevederilor art.1144 Cod civil, compensarea avea temei legal.

Organul de inspectie fiscala nu avea competenta sa efectueze compensarea la care se face referire, iar organul fiscal de executare competent (AFP C. Turzii) putea efectua compensarea numai dupa ce obligatiile stabilite prin decizia de impunere erau preluate in evidenta fiscala, iar sumele achitate de catre reclamanta in contul impozitului pe venitul microîntreprinderilor au devenit plati in avans si au putut fi compensate cu alte obligatii datorate de catre reclamanta, in cazul nostru impozit pe profit stabilit in urma inspectiei fiscale.

Reclamanta, SC E. A P. S., se incadreaza la situatia prevazuta la art.l22 lit.b) din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv pentru compensările din oficiu, data stingerii este data Înregistrării operației de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare Î. de către organul competent, astfel, creanta in cuantum de 35.594 lei (36.905 lei) a devenit exigibila numai in urma inspectiei fiscale si a emiterii deciziei de impunere, respectiv la data de (...), data la care a fost efectuata compensarea din oficiu de catre A. F. P. C. T.

De altfel, reclamanta nu a contestat compensarea efectuata de catre organul fiscal competent, iar consultantul fiscal prin raspunsul la obiectiuni nu a invocat un temei de drept care sa sustina cele invocate, limitandu-se la formularea "logic si in mod normal".

Pentru aceste considerente, aprecia ca instanta de fond a dispus in mod gresit diminuarea cuantumului acesoriilor impozitului pe profit si solicitam admiterea recursului cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata.

În apărare, reclamanta intimată SC E. P. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu plata cheltuielilor de judecată - fila 14.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

1. Prin D. nr. 239/(...) (f.13-18 dos fond) emisă de pârâta D. C. s-a dispus: admiterea contestației formulată de reclamanta S. E. P. S. pentru suma totală de 1311 lei stabilită prin D. de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1046/(...), reprezentând debit la sursa impozit pe venitul microîntreprinderilor; respingerea ca neîntemeiată pentru suma de 38.652 lei stabilită suplimentar prin D. de impunere nr. 1046/(...) reprezentând accesorii aferente debitului suplimentar la sursa impozit pe profit.

2. Prin actiunea formulata reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.

239/(...), anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 26629/(...) si a Deciziei de impunere nr. 1046/(...) în sesnul stabilirii corecte a impozitului pe veniturile microintreprinderilor la suma dfe 36.905 ron și a diminuării până la concurența sumei de 45.609 Ron a creanței datorate cu titlu de accesorii.

3. Prin sentința civilă nr. 3555 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. P. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. și în consecință:

S-a anulat în parte D. nr. 239/2009, Raportul de inspecție fiscală nr.

26629/(...) si D. de impunere nr. 1046/(...) până la concurența sumei de

45.609 Ron cu titlu de accesorii.

4. În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru a stabili întinderea obligațiilor fiscale ale reclamantei, iar prin raportul întocmit (f.196-206 dos fond) s-a concluzionat că sumele datorate ca impozit pe profit stabilite pe termene de plată de către organul fiscal trebuie diminuate inițial cu sumele achitate de către contribuabil - la aceleași termene de plată - în contul impozitului pe venitul microîntreprinderilor, majorările de întârziere urmând a fi calculate numai pe diferența de sume. Prin același raport s-a statuat că suma de plată către bugetul de stat reprezentând majorări de întârziere este 45.609 Ron. Situația accesoriilor datorate este redată în anexa nr 2 la raportul de expertiză - fila 205, 206 dos fond

5. Curtea apreciază ca fiind corectă statuarea instanței de fond în sensul că organul de control înainte de a stabili majorări de întârziere putea în conformitate cu prev.art. 116 alin.4 si alin.5 Cod P. F. să inițieze din oficiu compensarea cu sumele achitate si să calculeze majorări de întârziere pentru sumele rămase, opinie argumentată si prin O. nr. 2. , OG nr. 7., OG nr. 7. si L. nr. 6.. Chiar dacă în urma controlului s-a stabilit în mod corect că reclamanta datora la bugetul de stat impozit pe profit si nu impozit pe veniturile microîntreprinderilor - împrejurare confirmată de reclamantă, aceasta a achitat suma la bugetul de stat iar statul le-a folosit în această perioadă.

6. Este corectă și susținerea că sumele plătite în plus de către reclamantă reprezintă o plată nedatorată, pot fi compensate si din oficiu din momentul în care au fost datorate, calculate sau plătite, compensare care trebuie să aibă loc în momentul în care cele două părți dobândesc reciproc atât calitatea de debitor cât si cea de creditor, astfel cum rezultă din prevederile art. 116 alin.1 din OG 92/2003 si nu la momentul finalizării inspecției fiscale. Reclamanta a dobândit calitatea de creditor al statului pe măsură ce achita eronat impozitul pe venitul microîntreprinderilor deși nu îl datora și acele termene de plată la care l-a achitat dar, pe de altă parte, devenea debitor la fiecare termen la care trebuia să achite impozitul pe profit stabilit suplimentar la control. Din moment ce impozitul pe profit stabilit suplimentar la control a fost considerat a fi exigibil si lichid, conform termenelor de scadență stabilite de lege în perioada verificată, generând majorări de întârziere, se impunea ca si impozitul pe veniturile microîntreprinderilor achitat eronat de reclamantă să fie considerat ca fiind lichid si exigibil, ca plată în plus la termenele la care a fost achitat efectiv si nu la o dată ulterioară.

7. Potrivit Ordinului ANAF nr. 1.801 din 22 decembrie 2008 pentru aprobarea Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr. 3/2008 - în aplicarea art. 12, art. 111, art. 114, art. 119 și art. 120 din O. Guvernului nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007: "În situația în care contribuabilul, cu bună-credință, efectuează o plată mai mare decât cuantumul creanței fiscale înscrise eronat într-o declarație fiscală care a fost corectată ulterior de către contribuabil sau au fost stabilite de către organul fiscal diferențe datorate în plus față de creanța fiscală inițială, în condițiile legii, data stingerii, în limita sumei plătite suplimentar, este data plății astfel cum aceasta este definită de lege, dacă suma plătită suplimentar nu a fost stinsă până la data corectării de către contribuabil sau până la data stabilirii de către organul fiscal a diferenței datorate în plus."

8. Nu pot fi reținute reținute susținerile referitoare la data la care ar fi avut loc compensarea din oficiu prin raportare la prev art 122 lit b din cod pr fisc (data înregistrării compensării) - întrucât aceste prevederi nu sunt incidente, nefiind în prezența unei compensări din oficiu în modalitatea indicată de lege. De asemenea nu există nicio cerere de compensare a intimatei pentru a atrage incidența art 122 al 1 lit a sau c cod pr fisc.

Momentul la care s-a realizat compensarea a fost contestat și nu modalitatea de compensare.

9. Față de cele ce preced raportat la art 312 cod pr civ si art 274 cod pr civ curtea va respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 3555/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui

C., pe care o va menține în întregime.

10. De asemenea va obliga recurenta D. C. să plătească intimatei S. E.

P. S. suma de 2700 lei reprezentand cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 3555/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte,

M.-I. I.

Judecător,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: G. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 2178/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal