Decizia nr. 2420/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2420/2012
Ședința 23 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Sălaj, privind și pe CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, intimat C. S. PRIN P., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Se constată că la data de 23 martie 2012 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de recurentă.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 martie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2302 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S. s- a admis în parte contestația reclamantei C. S. PRIN P., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI SĂLAJ.
S-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 21/(...) emisă de C. de C. S., fiind înlăturat din cuprinsul acesteia punctul b)4.2, cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv. T. s-au anulat măsurile dispuse la punctul b)1.2 din actul administrativ atacat fiind menținute doar dispozițiile privitoare la indemnizațiile de ședință acordate nelegal în luna septembrie 2009 consilierului local N. Estera, și în luna aprilie 2009 consilierului local Marchiș L.,. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei.Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut organul de control nu a prezentat argumentele concrete pentru care a apreciat că s-au încasat necuvenit sumele menționate în anexe, ori că aceste sume sunt mai mari decât cele legale, în condițiile în care, după cum rezultă din anexa evocată, prevederile art. 34 din Legea nr. 393/2004 au fost respectate;conform acestei anexe, doar consilierii locali N. Estera și Marchiș L. au încasat necuvenit indemnizațiile, însă numai pentru luna septembrie 2009 (N. Estera) și luna aprilie 2009 (Marchiș L.) - (filele 28-33).S-a mai relvat că decizia Camerei de C. nu poate modifica o hotărâre judecătorească, nu o poate suspenda și nu o poate interpreta într-un sens care să producă efecte juridice contrare ei. Drept urmare prima instanță a statuat că sumele achitate în cursul anului 2009 cu titlu de indemnizație de dispozitiv în baza Sentinței civile nr. 1092/(...) aveau caracter datorat prin achitarea acestor drepturi nefiind încălcate dispozițiile Legii nr. 188/1999, O. nr. 6. și O. nr. 9/2008 .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României solicitând în principal, admiterea recursului, rejudecarea pe fond a cauzei și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul menținerii ca fiind temeinică și legală în integralitatea sa, Decizia nr.21/21 iunie 2010 emisă de C. de C. S.
În motivele de recurs se arată că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată atunci când a considerat că angajații reclamantei se bucură în mod legal de sporul de dispozitiv în cotă de
25% din salariul de bază. ;în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 1. mai 2008 pronunțată de T. S., drepturile bănești câștigate în instanță nu puteau fi aplicate și altor angajați, deoarece hotărârile judecătorești au autoritate de lucru judecat numai cu privire la raportul juridic dedus judecății și pentru părțile care au fost parte la acel litigiu. Mai mult reclamanta nu a întreprins diligențe legale minime în vederea apărării și protejării fondurilor publice pe care la are în - nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri nefavorabile și nu a supus analizei și dezbaterii Consiliului local al Comunei S. aspectele sesizate de D. S. referitoare la clauzele nule din contractul încheiat. Prin această sentință a fost acordat sporul de dispozitiv chiar și bibliotecarului comunei, în ale cărui atribuții de serviciu nu sunt prevăzute sarcini care să presupună a fi disponibil pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu urgente în afara orelor de program. În speță sunt incidente dispozițiile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, stabilindu-se numai prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative. Contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă încheiate pentru angajații instituțiilor buget are nu pot conține clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aspect ce rezultă din prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, cu modificările și completările ulterioare. La momentul la care angajații reclamantului au beneficiat de sporurile salariale acordate fără bază legală, drepturile salariale și alte drepturi ale personalului contractual erau reglementate în dispozițiile O. nr. 10/2008, iar salarizarea funcționarilor publici era reglementată de dispozițiile O. nr. 6.. În aceste condiții, având în vedere faptul că acordarea drepturilor salariale se stabilește numai prin lege, sporul de dispozitiv, nu ar fi trebuit să facă obiectul unor negocieri pentru încheierea acordului/contractului colectiv de muncă, raportat la dispozițiile art.12 din Legea nr. 130/1996 coroborate cu cele ale art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003. Prima instanță, ar fi trebuit să constate că au fost eludate dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, raportat la cele ale art. 157 alin. 2 din Codul muncii. Recurenta a mai relevat că măsurile dispuse la punctul b)1.2 din actul administrativ atacat trebuiau validate întrucât în cursul anul 2009 s-au achitat consilierilor locali mai multe îndemnizații de ședință decât numărul ședințelor ordinare / ședințelor comisiilor de specialitate care au avut loc în realitate, sau, la care consilierii au participat efectiv.
Deliberând asupra cererii de recurs C. reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 94/1992, C. de C. exercită controlul asupra modului de formare și administrare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile C. de C. se exercită prin camerele de conturi județene.
În concret, conform cu prevederile art. 32 din lege, auditorii C. de C. întocmesc rapoarte care prezintă concluziile controlului și formulează recomandări cu privire la măsurile necesar a fi luate.În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică entității controlate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acesteia fiind o obligație a conducerii entității auditate. Prin urmare, decizia nr. 21/2010 s-a emis în baza acestor texte legale. Această decizie evocă abaterile constatate de către auditori fiind comunicată entității controlate, conform cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.
Asupra cauzei pe fond, răspunzând punctual criticilor adresate de către reclamantă, unor dispoziții ale deciziei, C. âa reținut următoarele:
Potrivit pct. B 4.1 din decizia contestată, în anul 2009 Primăria comunei S. în baza art. 24 din Acordul/Contractul colectiv de muncă înregistrat la D. S. sub nr. 23/17042009 a acordat funcționarilor publici, persoanelor cu funcții de demnitate publică (primar și viceprimar) și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă din cadrul instituției „drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii";, drepturi ce nu sunt prevăzute în actele normative în vigoare privind salarizarea personalului din administrația publică locală. D. S. prin adresa nr. 1105/(...) (anexa nr. B4/3 la PVC) a sesizat primarul comunei S. și reprezentanții salariaților că drepturile înscrise la art. 24 din contract „nu pot face obiectul unor negocieri";.
P.ul și secretarul comunei S. nu au supus dezbaterii în Consiliul Local cele sesizate de D. S., nu au procedat la reanalizarea clauzelor ce contravin prevederilor legale și care conform Legii nr. 130/1996 sunt lovite de nulitate (fila
48).
Această constatare a auditorilor financiari este temeinică și legală deoarece negocierea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pregătirea și perfecționarea profesională exclud acordarea de drepturi salariale. Drepturile salariale au fost acordate exclusiv în baza contractului colectiv de muncă, ceea ce legea interzice.
În acest sens, toate reglementările care vizează statutul funcționarului public sau ale personalului contractual (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2004, Codul muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă) prevăd pe de o parte natura legală a drepturilor salariale iar pe de altă parte interdicția ca prin contracte și acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt atributul legiuitorului.
Cu alte cuvinte chiar dacă în contractul colectiv de muncă și acordul colectiv încheiat de către funcționarii din cadrul Primăriei Comunei S., au fost negociate și înserate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, acestea nu pot fi luate în considerare atâta timp cât așa cum s-a arătat mai sus, ele izvorăsc din lege și sunt stabilite exclusiv de legiuitor.
În baza Sentinței civile nr. 1092/(...) a T. S., Primăria comunei S. s-a achitat în cursul anului 2009 suma de 19.380 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv de 25 % din salariul de bază al funcționarilor și personalului contractual al primăriei și bibliotecarului.
P.ul comunei nu a declarat recurs la C. de A. C. împotriva Sentinței civile de mai sus, aceasta rămânând definitivă prin nerecurare.
C. de conturi a reținut că prin acordarea acestei sume s-au încălcat prevederi ale Legii nr. 188/1999, ale O. nr. 6. și ale O. nr. 9/2008.
O asemenea constatare a Camerei de C. contravine legii, având semnificația anulării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Decizia Camerei de C. nu poate modifica o hotărâre judecătorească, nu o poate suspenda și nu o poate interpreta într-un sens care să producă efecte juridice contrare ei. Ea se impune a fi validată însă în privința acelor funcționari (Zoicaș V. , Dancou A.)care au încasat indemnizația de dispozitiv (a se vedea adresa nr. 38/2012 - f.103 )fără ca acest drept să le fi fost recunoscut printr-un act jurisdicțional care se bucură de virtutea imutabilității.
Potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 indemnizația de ședință se acordă pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate, într-un cuantum de până la 5 % din indemnizația lunară a primarului. Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația de ședință este o ședință de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate pe lună.
Măsurile dispuse la punctul b)1.2 din actul administrativ atacat se impun a fi validate, întrucât în cursul anul 2009 s-au achitat consilierilor locali mai multe îndemnizații de ședință decât numărul ședințelor ordinare ori ședințelor în comisiile de specialitate care au avut loc în realitate, sau, la care consilierii au participat efectiv. În anexa care evidențiază situația prezența consilierilor locali la ședințele ordinare ale Consiliului Local S. și activitatea acestora în cadrul comisiilor de specialitate s-a consemnat în mod corect că au fost acordate cu titlu necuvenit indemnizațiile de ședință în condițiile în care consilierii locali nu au participat deloc sau au fost prezență doar la o singură ședință ordinară lunară, la o singură ședință în comisiile de specialitate și au fost totuși remunerați fără a se ține cont de această realitate.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 C.proc. civ C. va admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.2302 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o va modifica în sensul că va admite în parte contestația, va anula în parte Decizia nr. 21/(...) emisă de C. de C. S., în sensul că va înlătura din cuprinsul acesteia punctul B 4.2 cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv doar în privința funcționarilor publici menționați în dispozitivul sentinței civile nr. 1092/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj. T. vor fi menținute restul dispozițiilor Deciziei nr. 21/2010 emisă de C. de C. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.2302 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația, anulează în parte Decizia nr.
21/(...) emisă de C. de C. S., în sensul că înlătură din cuprinsul acesteia punctul B 4.2 cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv în privința funcționarilor publici menționați în dispozitivul sentinței civile nr. 1092/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Menține restul dispozițiilor Deciziei nr. 21/2010 emisă de C. de C. S.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
M. I. I. G. A. N. S. AL H. A. B. red.S.Al H./A.C.
3 ex. -(...)
