Decizia nr. 2492/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2492/2012
Ședința ta de 27 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. A. M. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : D. S.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M., A. F. PENTRU M.-M. M. și reclamanta SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 4258 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului rap. la art.30 C..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4258 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității cererii.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta SC M. S. B. M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. pentru M., A. finanțelor publice a municipiului B. M. și D. generală a finanțelor publice M..
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 25244 / (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. și decizia nr. 921/ (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. fondului pentru mediu au fost obligate să restituie reclamantei suma de 3.105 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de
(...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 19.647 /(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. și decizia nr. 957 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu au fost obligate să restituie reclamantei suma de 6.981 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 28812 /(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. și decizia nr. 928 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu au fost obligate să restituie reclamantei suma de 3093 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 22432 /(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. și decizia nr. 932 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M. .
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu au fost obligate să restituie reclamantei suma de 4.025 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...)până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 16.499/(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. și decizia nr. 953/(...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu au fost obligate să restituie reclamantei suma de 9.405 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
Pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu au fost obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de
218 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, conform contractelor de cesiune de creanță nr.43 /(...); nr. 45/ (...); nr.44/(...) ; nr.86 / (...) și nr. 88/ (...) încheiate între reclamantă, în calitate de creditor cesionar și cedenții Fazekaș V. I., P.uța V. D., Sabo Reka Zsuzsanna, Stan B. C., Kovacs Florin aceștia din urmă au transmis dreptul de creanță având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în R. a unui număr de cinci vehicule care provin din spațiul U. E..
Prin cererile înregistrate la data de 28 iulie 2010 la A. F. P. B. M. reclamanta a notificat fiecare cesiune de creanță care a devenit astfel opozabilă debitorului notificat .Cererea de restituire a creanțelor cesionate pe care reclamantul a formulat-o a fost înregistrată la aceeași dată .
Sumele achitate cu titlu de taxă de poluare a căror restituire face obiectul cesiunii și al prezentului litigiu au fost stabilite prin deciziile de calcul a taxei de poluare atacate ,respectiv achitate prin chitanțele emise de către pârâta A. finanțelor publice B. M. depuse la filele 9, 24, 40, 52 și 67 .
Certificatele de înmatriculare și facturile depuse la dosar fac dovada înmatriculării anterioare a vehiculelor în state membre ale U. E..
Pârâta D. generală a finanțelor publice M. a soluționat prin deciziile atacate cererile reclamantului nu cu titlu de cereri de restituire, ci de contestații administrative a legalității deciziilor de calcul a taxei de poluare și le-a respins ca tardive, fără ale analiza pe fond .
Validitatea actului juridic de cesiune se impune a fi analizată prin prisma excepțiilor și a apărărilor de fond pe care le-au invocat pârâtele. Din acest punct de vedere instanța reține că dreptul de creanță transmis se materializează în restituirea taxei de poluare prevăzută de OUG nr.5. ,taxă care era obligatorie la înmatricularea în R. a vehiculelor de import, inclusiv a celor care provin din spațiul comunitar.
Potrivit art.30 alin.1 Cod pr. fiscală creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii . Această ultimă sintagmă a fost
asimilată de către pârâte cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească dreptul cedentului la restituirea taxei și care să condiționeze admisibilitatea cererii, concluzie pe care instanța a înlăturat -o pentru următoarele argumente :
Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E. (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E. (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE), ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță , nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci și autorităților administrative potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA).
Nu în ultimul rând se impune a fi avută în vedere hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României , hotărâre prin care Curtea a stabilit pe cale de interpretare că „. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Conform acestei decizii ale cărei efecte nu sunt limitate doar pentru viitor, întregul fundament al obligației de plată a taxei de poluare pentru vehiculele ce provin din spațiul comunitar este lipsit de temei legal și afectează valabilitatea deciziei de calcul a taxei de poluare.
În acest context, față de poziția de negare a efectelor acestei decizii în dreptul intern pe care pârâtele o manifestă, instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, concepută de către legiuitor ca un mijloc procedural eficient, care să permită revocarea actului administrativ fiscal atacat,nu ar constitui decât o barieră în exercitarea dreptului de liber acces la justiție care ar bloca restituirea taxei nelegale .
În consecință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active .
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a mai reținut următoarele:
Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile dreptului comunitar în concret art. 110 TFUE , incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. ca fiind este contrară art. 1., se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă ci și obligată în temeiul art.148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE( art.110 TFUE) și a dispus anularea, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării.
Obligația de plată a fost stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F.
P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate în soluționarea prezentei cauze. Întrucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică, fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H.G. nr. 109/2009, nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului.
Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii, este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită, fără a putea fi obligate însă la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat, prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din
Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A
J. M. prin A. F. P. A MUN.B. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate și lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Instanța nu a apreciat efectele cesiunii de creanță și prin prisma disp.art.30 alin.1 C., conform cărora sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
Dreptul la restituirea taxei pe poluare nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 C., dreptul la restituirea taxei pe poluare trebuie mai întâi constatat de instanța de judecată și ulterior poate face obiectul unei cesiuni de creanță.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, solicită a se avea în vedere disp. art.1088 alin.2 C.civ. potrivit cărora dobânda legală ar putea fi acordată cel mult de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului
110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
În cauză a declarat recurs și reclamanta SC M. S. B. M. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii cu admiterea în tot a acțiunii, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat în ceea ce privește obligarea la restituirea taxelor de poluare doar a pârâtei D., apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică în condițiile în care sumele în litigiu au fost încasate de A. B. M., această pârâtă având calitate procesuală pasivă principală și obligația restituirii efective a acestora.
Analizind recursurile declarate Curtea retine urmatoarele :
In analiza recursurilor declarate in cauza Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discutie din oficiu si invocat si de paratele recurente autoritati fiscale vizind calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi intemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
Reclamanta a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor pe care persoanele indicate ca si cedenti in contractele de cesiune depuse la dosarul instantei de fond le-ar avea împotriva S.ui ,creante constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5. ,reglementare nationala apreciata a fi contrară dreptului comunitar
.
După încheierea contractelorde cesiune , reclamantul a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală,respectiv cereri de restituire a taxei de poluare .
Aceste contestații si cereri au fost respinse ca nedepuse in termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală respectiv ca neintemeiate .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creantei prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil
,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi asadar drepturi litigioase sau drepturi al caror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit inca ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al caror caracter cert
,lichid si exigibil este stabilit in modalitatile sus mentionate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rind se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita adica sa aiba un caracter cert si lichid .
In speta dreptul cedentilor la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire ,fie prin hotarare judecatoreasca.Rezulta asadar ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila ,iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal de restituire.Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevazuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare intrucit nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac functioneaza si in cazul exercitarii actiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciaza insa ca in speta exceptia lipsei calitatii procesual active putea fi invocata de catre parate in fata instantei de fond si ca admiterea ei fie de catre instanta de fond sau recurs nu reprezinta o agravare a situatiei reclamantului in propria cale de atac .
Astfel asa cum s-a aratat mai sus contestatiile si cererile formulate de catre reclamant au fost respinse ca neintemeiate sau ca nedepuse in termen
.Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus mentionate pentru reclamant situatia este aceeasi respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar .
Principiul agravarii situatiei in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in functie de interesele urmarite de catre parti in litigiul concret in care se analizeaza .
Din analiza cesiunilor de creanta rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de catre parti ca un mecanism care sa usureze recuperarea taxei de poluare de catre cedenti .Din aceasta perspectiva respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar purtea uza in mod legal de prevederile art. 30
C. in faza unei eventuale executari silite a sumelor stabilite in favoarea cedentilor prin hotarari judecatoresti irevocabile .
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac in cazul in care este vorba de incalcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dindu-se ca exemplu posibilitatea invocarii exceptiei de prescriptie ,a exceptiei autoritatii de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o inrautatire a situatiei in propria cale de atac in situatia unui drept nul din start.Si in speta instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantului un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispozitii legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s- ar recunoaste reclamantei un drept nul de la chiar data incheierii contractului de cesiune de creanta .
Imprejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanta este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala asa cum s-a statuat prin decizia 2. de catre I. nu contrazic cele mai sus expuse .Altfel spus solutia de fata nu incalca principiul prioritatii dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe langa aceste principii o alta trasatura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala nationala in aplicarea acestui drept
.Aplicind si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja intrucit nu este titularul unui drept legal dobandit si pe cale de consecinta nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin incalcarea de catre legislatia interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speta cedentii au si in prezent in limita termenului de prescriptie deschisa calea actiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este asadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodata in ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunele de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor ,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE si neincalcind principiul prioritatii dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C. este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala
,vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință ,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 5. va admite recursurile declarate in cauza si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual active si respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa
.Pentru aceleasi motive se va respinge recursul reclamantei .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Admite recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr.4258 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesual active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge recursul reclamantei împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. C. I. I. M. I.
G.
D. S.
Red.AAM Dact.SzM/3ex.
