Sentința nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 75/2012
Ședința data de 01 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de petentul C. M. F. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN P. I. - D. M. - S. P. I. AL J. C., având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor.
Soluționarea cauzei s-a făcut cu participarea M.UI P. prin P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul prin avocat H. O.-I., în substituirea d-lui avocat H. O., care depune la dosar delegație de substituire nr. 1/(...) și intimatul prin consilier juridic M. L., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 2706250/(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, achitată cu chitanța nr. 513600293 din (...), aflată la fila
10 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar note de ședință
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației și anularea deciziei de returnare emisă pe numele contestatorului, precum și obligarea pârâtului ORI la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R., prin soluționarea cererii înaintată acestuia, prin emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii.
Susține apărătorul contestatorului că intimatul face confuzie între anii calendaristici și anii universitari, iar în ceea ce privește stabilirea criteriilor de performanță la care se face referire în decizia de returnare, acestea sunt atributul exclusiv al unității de învățământ, nefiind de competența O. Român de I.
Față de aceste considerente solicită admiterea contestației, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, precum și a solicitării de soluționare a cererii contestatorului de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul R. învederând instanței că rezidența pentru scop de studii își găsește reglementarea în art. 58 din OUG
194/2002, iar nu art. 24 care cuprinde dispoziții cu caracter general referitoare la viza de lungă ședere în R..
De asemenea arată că în cuprinsul deciziei de returnare s-au avut în vedere anii universitari, iar nu anii calendaristici, așa cum susține apărătorul contestatorului.
Față de susținerile referitoare la criteriile de performanță, se relevă că această sintagmă reprezintă o sinteză a prevederilor directivei europene.
La întrebarea instanței reprezentantul pârâtei relevă că deși dreptul contestatorului s-a născut anterior, de la data primirii vizei de lungă durată, prevederile directivei sunt aplicabile de la data aderării R. la UE, respectiv (...), iar anterior acesteia vechea legislație prevedea posibilitatea refuzării dreptului de ședere în situația în care străinul repeta cel puțin un an de studii, din motive imputabile lui.
Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare. Reprezentanta M.ui P. apreciază că prezenta contestație este întemeiată astfel încât solicită admiterea acesteia, așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei de returnare emisă de către S. P. I. AL J. C. precum și obligarea acestui serviciu la prelungirea dreptului de ședere, apreciind că în speță este aplicabil principiul neretroactivității legii, textul de lege pe care se întemeiază decizia de returnare nefiind aplicabil în cauză.
Cu privire la susținerile reprezentantului pârâtului potrivit cărora există o imposibilitate tehnică de soluționare al celui de al doilea petit în ipoteza admiterii contestației, solicită a fi respinse aceste apărări, considerând că prezentul proces a fost declanșat ca urmare a emiterii deciziei de returnare, care la rândul său, a fost emisă ca urmare a refuzului soluționării cererii de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul R. Din toate documentele existente în cauză rezultă că petentul a formulat cererea de prelungire a dreptului de ședere în scop de studii în luna octombrie 2011, S. P. I. AL J. C. a refuzat să soluționeze această cerere, așa cum rezultă și din cuprinsul deciziei de returnare contestată, invocându-se prevederile art. 58 al. 11 din OUG 194/2002.
Apreciază că, în condițiile în care există o strânsă interdependență între cererea de prelungire a dreptului de ședere, care a fost refuzată și decizia de returnare, implicând părăsirea teritoriului R. în termenul de 30 de zile, nu se poate pune în discuție imposibilitatea soluționării cererii, în ipoteza admiterii contestației.
Cu privire la petitul privind anularea deciziei de returnare, susține reprezentanta M.ui P. că aceasta este nelegală, întrucât textul de lege invocat de către S. P. I. al J. C. se aplică începând cu data de (...), odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1., ceea ce înseamnă că aceste prevederi se aplică străinilor care au dobândit calitatea de studenți în anul 2011-2012, nefiind aplicabile contestatorului care se află în R. în scop de studii din anul 2005, acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile privind regimul străinilor de la acel moment.
C., având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C.
Constată că prin cererea înregistrată la (...) sub nr.(...) reclamantul C. M. F. în contradictoriu cu O. Român pentru I. - S. pentru I. al județului C. a solicitat instanței anularea deciziei de returnare nr.1550065 din (...) emisă de ORI C. obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară a reclamantului pe teritoriul R. în condițiile legii în scop de studii.
În susținerea celor solicitate reclamantul arată că este student în anul II la UMF C. ,a achitat taxele iar în acest context a solicitat prelungirea dreptului de ședere în R. cu un an. D. înaintate de către pârât cuprind inadvertente raportat la dispozițiile noi ale OUG nr.194/2002 acestea neputând fi aplicate pentru situația și în condițiile în care universitatea nu a procedat la exmatriculare.
Răspunzând celor invocate prin notele depuse pârâtul arata ca actul normativ cât și măsura în sine sunt în deplin acord cu concluziile reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr.291 din 1 iulie 2004. Preocuparea pentru stimularea străinilor de a respecta scopul de studii al șederii în R. a existat dintotdeauna. OUG nr.194/2002 a prevăzut posibilitatea autorității de a refuza prelungirea. Această prevedere a fost abrogată la momentul martie 2007 prin L. nr.56/2007 act prin care a fost transpusă Directiva Consiliului nr.114/2004. Această directivă conține posibilitatea autorităților de a interveni direct în situația străinilor de a limita rezidența acestora în cazul în care nu înregistrează progrese în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale. Această directivă a fost aplicabilă tot timpul mai ales prin prisma art.21 alin.2 din L. nr.554/2004.
Pe de altă parte arată pârâtul măsura luată nu este retroactivă deoarece autoritatea intervine într-un domeniu limitat acordat prin lege în competența sa materială exclusivă respectiv reglementarea dreptului de ședere. În această ordine de idei trebuie remarcat că dreptul anterior al reclamantului de ședere în R. în scop de studii încetase din (...) iar reclamantul a investit autoritatea doar la (...). În consecință la momentul luării deciziei reclamantul nu mai era titularul unui drept deci nu mai exista continuitate între rezidența anterioară și cea solicitată. Tot astfel arată pârâtul chiar dacă legea învățământului este dată din ianuarie 2011 retroactivitatea iese din discuție deoarece perioada de studii așa cum era ea reglementată a cunoscut continuitate fiind preluată de această nouă lege. Astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr.1. actul normativ de resort era L. nr.84/1995 care la art.67 prevedea expres că perioada de studii se întinde între 4 și 6 ani în funcție de domeniu și specialitate, urmând ca prin H. de G. să fie stabilite detalii. În consecință prin HG nr.645/2000 anexa 1 la pct.21 se prevede ca perioada de studii pentru farmacie 5 ani, iar la pct.37 se prevede ca perioada de studii pentru Medicină 6 ani . Toate aceste acte normative și reguli erau emise cu mult înaintea primei înmatriculări a reclamantului în R., erau funcționale și produceau efecte juridice astfel încât în ceea ce privește reperele temporale acestea au rămas neschimbate. În concluzie retroactivitatea este nesustenabilă, măsura administrativă contestată fiind circumscrisă exact concluziilor instanței de contencios constituțional.
Aplicarea actului normativ intern care transpune dispoziții comunitare trebuie să țină seama de realitățile conexe. În acest caz situația de repetenție a reclamantului generează atât depășirea duratei inițiale de studii expres prevăzută prin legea specială, cât și imposibilitatea recuperării timpului pierdut, datorită prohibiției legale. De asemenea, această stare de fapt, constituie prin prisma voinței legiuitorului european o lipsă de performanță care conferă statului dreptul de intervenție și de stopare.
Astfel, nu organul administrativ stabilește în mod arbitrar aceste reguli ci legiuitorul. Autoritatea publică are doar datoria de a interveni și de a aplica legea, ceea ce a și făcut.
Prin această intervenție, prin această măsură luată de un organ de specialitate se transpune în practică voința legiuitorului. Nu este vorba de nici un abuz, nu se anulează și nu se contestă dreptul străinului de a studia în R. în continuarea sau pe viitor ci pur și simplu se realizează funcția statului suveran de control a imigrației.
Prin aplicarea legii, în aceste cazuri se intervine pentru a nu permite străinilor să utilizeze în mod fraudulos scopul de studii pentru o formă mascată de migrațiune. În acest sens, s-a replicat că nimeni nu este atât de inconștient încât să cheltuiască mii de euro pe an, doar ca să stea în R..
Dar acest pseudo argument este și rămâne o fumigenă, deoarece în plan juridic noi trebuie să vedem mai departe decât ne indică avocații: legea nu distinge între cetățenii străini, în funcție de modul în care aceștia plătesc sau nu studiile în R.. Astfel, trebuie să avem în vedere că raportat la acest criteriu, avem tipul cont propriu valuta, cont propriu lei și bursierii statului român și cei asimilați lor. Ei bine dacă ar fi să urmăm raționamentul avocaților, nea-am arunca în cea mai gravă eroare de judecată: discriminarea pe baze exclusiv , în sensul de repere bănești.
Analizând actele dosarului, C. reține următoarele:
Reclamantul este student al facultății de medicină UMF C.-N. și urmând cursurile în condițiile repetării în parte a unor ani de studii s-a adresat autorității pârâte în vederea prelungirii dreptului de ședere pe teritoriu în scop de studii.
În urma analizării documentației pârâtul a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere în considerarea că a repetat anii de studii astfel încât durata necesară absolvirii excede perioadei de studiu acordată inițial și ca atare sunt incidente dispozițiile art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002. Considerând astfel neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere pârâtul emite și decizia de returnare contestată în contextul incidenței și prevederilor art.52 din OUG nr.194/2002.
Cele statuate sunt contestate, reclamantul evocând aspectele mai sus menționate respectiv neaplicabilitatea art.58 din OUG nr.194/2002. Pârâtul sustine insa incidenta dispozitilor actului normativ aratat și a legii educației naționale.
Actul normativ evocat prin decizia contestată respectiv OUG nr.194/2002 prin dispozițiile art.24 alin.1 lit.e și alin 2 statuează că „Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în R. pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii; (2) Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere.
Același act normativ prin art.49 din OUG 194/2002, reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii iar prin art.50 din OUG 194/2002, reglementeaza cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
Tot astfel același act normativ prin art.58 din OUG 194/2002 mai prevede ca- (1) Străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
(1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an. (text introdus prin L. 1.).
Din coroborarea normelor arătate se constată că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, nu sunt aplicabile situației reclamantului și nu subzistă ca fundament al respingerii cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
În acest sens se reține că alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și nu situația ipotetică în care, analizând cazul, serviciul pentru imigrări apreciază, chiar întemeiat pe un mod de calcul prevăzut de L. 1.
(interdicția comasării mai multor ani de studiu în domeniul medical), că străinul nu va absolvi, în viitor, studiile în perioada acordată inițial.
Din actele dosarului reiese că perioada acordată este șase ani nefiind epuizată context în care norma menționată nu este aplicabilă reclamantului și nu poate constitui temei pentru decizia de respingere a prelungirii dreptului de ședere.
Ca atare, nu se impune ca instanța să verifice în ce măsură norma în discuție, în cazul în care i-ar fi aplicabilă situației reclamantului, ar avea caracter retroactiv.
Totodată nu trebuie omis că din acte nu reiese că restul condițiilor cerute pentru acordarea dreptului de ședere temporar nu ar fi fost îndeplinite la data analizării cererii iar decizia contestată relevă ca singur motiv pentru care a fost respinsă cererea incidența normei mai sus enunțate. Prin urmare, referirile cuprinse în întâmpinare sau în concluziile pe fondul cauzei la alte chestiuni care nu au constituit motivarea scrisă și cuprinsă în actul contestat nu pot face obiectul cauzei de față. Obiectul demersului, nu poate fi nici aprecierea asupra situației reclamantului pe termen lung, instanța fiind învestită cu exercitarea controlului de legalitate asupra unui act emis de organul competent în materia regimului străinilor în R..
Așadar față de cele arătate în temeiul art.84 din OUG nr.194/2002 instanța va admite cererea conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată și de reclamantul C. M. F. cu reședința în C.-N. str. M. E. nr.50, ap.12, jud. C. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN P. I. - D. M. - S. P. I. AL J. C., cu sediul în C.-N. str. Alexandru V. V. nr.53-55, jud. C., având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor.
Anulează decizia de returnare nr. 1550065 din (...) emisă de O. ROMÂN P. I. - D. M. - S. P. I. AL J. C.
Obligă pârâtul la prelungirea dreptului de ședere temporară a reclamantului pe teritoriul R. în scop de studii în condițiile legii. Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...).
