Sentința nr. 616/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 616/2012
Ședința ata de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. C. T. PRIN P.AR în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - suspendare executare act administrativ OUG nr.1. - cerere de suspendare și excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosarul cauzei completare la întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Instanța, raportat la împrejurarea că prin întâmpinare pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat excepția necompetenței materiale a C. de A. C., în urma deliberării, urmează a o respinge constatând că, raportat la dispozițiile art. 1591 al. 4 C.pr.civ., art. 10 din L. nr. 554/2004 coroborate cu reglementările cuprinse în OUG 1., este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina.
De asemenea Curtea înțelege să invoce din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea prezentului demers dat fiind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii prin care prevederile contestate au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate și rămâne în pronunțare pe excepția invocată, iar în măsura în care aceasta va fi respinsă vor fi avute în vedere și celelalte incidente procedurale invocate în cauză.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal reclamantul M. C. T. PRIN P.AR în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare În domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1512012, precum și toate actele subsecvente acestora; obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., respectiv pentru obligarea la restituirea sumei de 245.000 lei din cei 697.000 lei încasați până în prezent , dintr-un total de 900.000 lei repartizați inițial prin H., obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1.; obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1..
De asemenea a invocat excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. în baza art. 146 Iit. d) și 115 alin. (4) și urm. din Constituție Și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din L. nr. 47/1992. Ca urmare a acestei excepții, O. nr. 1. este neconstituțională.
Consideră reclamantul că având în vedere faptul că O. nr. 1512012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ. Invocă, totodată, și prevederi din L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
De asemenea, legalitatea art. V din O. nr. 1. este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea G., în prima ședința de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin H. nr.
2..
Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocate unităților administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din F. de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizează în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv subscrisa, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finanțărilor nerambursabile datorită imposibilității cofinanțării proiectelor.
Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității O. nr. 1. și pentru prevenirea prejudiciului material datorat imposibilității plății cheltuielilor curente precum și a imposibilității cofinanțării proiectelor cu finanțare externă ce poate duce la respingerea cererii de finanțare pentru astfel de proiecte ajungându-se chiar la suspendarea sau oprirea executării proiectului de finanțare sau retragerea finanțării, sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de suspendare a executării O. nr. 1..
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării arte
V din O. nr. 1. și a actelor subsecvente acestora, a obligării M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a arte V din O. nr. 1. Și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1. se solicită dispunerea în sensul admiterii tuturor solicitărilor având în vedere următoarele:
Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 1. având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțare din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din normativul susmenționat "legea are drept scop: a) să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; c) să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice".
Or, în cazul de față, Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în "Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Astfel, în conformitate cu art. 6 alin. (l) din L. 52/2003 "în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune in site-ul propriu, să-i afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-i transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații" .
Mai mult, acest anunț trebuie să fie publicat cu cel puțin 30 de zile supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice și trebuie să aibă atașat o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus.
Or, în cazul de față adoptarea ordonanței de urgență a fost privată de orice transparență, iar acest lucru se răsfrânge atât asupra unităților administrativ teritoriale care erau mentionate în H. nr. 2., cât și asupra cetățenilor de rând.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din L. nr.
52/2003 "în toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție". Prin urmare, autoritățile emitente au obligația de a analiza recomandările referitoare la proiectul de act normativ și nu pot deroga de la asigurarea transparenței decizionale.
Având în vedere că O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea atât a Constituției cât și a transparenței decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ sunt nule, și prin urmare solicităm anularea tuturor actelor emise în baza arte V. din ordonanță, precum și a actelor subsecvente acestora, obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M.ui F.
P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1., și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1..
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. consideră că aceasta este admisibilă și întemeiată pentru următoarele motive:
Se solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile art. 29 pct. 1) din L. nr. 47/1992, că această excepție are legătură cu soluționarea cauzei având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește acordarea despăgubiri lor pentru prejudiciile cauzate prin O. nr. 1., anularea unor acte emise în temeiul acestui act normativ, obligarea restabilirii situației anterioare intrării în vigoare a ordonanței și obligarea la stoparea emiterii unor acte normative care să pună în aplicare ordonanța și care să aducă o nouă vătămare.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul de judecată din (...), reclamantul a indicat actele a căror anulare o solicită respectiv nr.
19847/(...) și 21772/(...) emise de MFP - D. C. Prin întâmpinarea formulată
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare se arată că în fapt, reclamanta, solicita: suspendarea prevederilor art.V din OUG nr.1. privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice; anularea actelor emise in vederea aplicarii art. V din OUG nr. 1. ; obligarea M.ui F. P. la plata despagubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozitiilor art. V din OUG nr. 1. , obligarea G. R. si a M.ui F. P. sa emita acte administrative care sa conduca la restabilirea situatiei anteriore intrarii in vigoare a art. V din OUG nr. 1.; obligarea G. R. si a M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care sa puna in aplicare prevederile art. V din OUG nr. 1..
Pe cale de exceptie, invocă lipsa calitatii procesuale pasive a M.ui F. P., motivat de imprejurarea ca acesta, nu este nici emitentul OUG 1. (raportat si la exceptia de neconstitutionalitate ridicata) Astfel, conform principiului constitutional instituit la art. 108, in exercitarea atributiilor sale, G. R. adopta hotarari si Ordonante. In cazuri exceptionale, cum este si cel din speta, guvernul R. emite in virtutea principiului constitutional al delegarii, conform legii speciale de abilitare a guvernului de catre parlamentul R. si ordonante de urgenta precum este cazul OUG 1..
Ministerele, prin urmare, si cel al finantelor publice, sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.
Printre atributiile M.ui F. P. prevazute de HG nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P. nu se enumera si aceea de legiferare in cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emita ordonante de genul celei din speta.
Inadmisibilitatea actiunii potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din L. nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Constată ca reclamanta nu a indicat actele administrative pe care le contesta si nici nu a indicat demersul sau pentru anularea acestora astfel ca acțiunea este inadmisibila.
Aprecierea reclamantei ca potrivit art. 7 alin (5) din L. nr. 554/2004 nu este obligatorie plangerea prealabila, nu reprezinta un argument legal atata vreme cat reclamantul este obligat prin regulile de procedura sa precizeze in primul rand obiectul actiunii in contencios administrativ, ceea ce in speta nu s-a realizat.
Avand in vedere imprejurare ca O. de urgenta nr. 15 din 8 mai 2012 priveste stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin urmare, aceasta a fost emisa cu respectarea art. 115 alin. (4), art. 120 alin (1) din Constitutia R.
Fiind vorba despre o suma alocata de la bugetul de stat, aceasta, trebuia utilizata de catre ordonatorul principal de credite al autoritatii locale doar in scopul pentru care a fost alocata, respectiv, pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. I., pana la data retragerii sumei alocate de la bugetul de stat, reclamanta nu a dat destinatia legala sumei primite, aceasta, a fost retrasa, fara incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.
In ceea ce priveste suspendarea executarii art. V din OUG nr. 1. si exceptia de neconstitutionalitate a art. V din OUG nr. 1., se solicită să se constate ca aceste petite sunt neintemeiate, aceasta intrucat pe de o parte, reclamanta nu indica niciun temei juridic al acestor petite, iar pe de a alta parte in exceptia invocata nu aduce niciun argument care sa determine neconstitutionalitatea fata de art. 115 alin (4) , (6) art. 120 alin (1) din Constitutia
R. .
Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a solicitat respingerea acesteia cereri.
În motivare a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare a O. nr.1. într- adevăr, art.14 și art.15 din L. nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanta a G. Astfel art.14 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de rec1amant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, L. nr.554/2004 prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin.CI) lit.c) din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgentă adoptate de Guvernul României.
Potrivit art.115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul României poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), L. contenciosului administrativ nr.554/2004 prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Faptul că unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este
Curtea C., iar Constituția și L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, precizează că nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G.
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din L. nr.554/2004, care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Drept urmare, consideră capătul de cerere privind suspendarea O. de urgentă a G. nr.1. ca fiind inadmisibi.
În acest sens, cu titlu de exemplu, D. nr.938/(...) a Inaltei Curți de C. și
Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cu privire la cererile formulate subsecvent în actiune, invocă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive.
Prin petitele formulate partea reclamantă solicită anularea actelor emise în vederea aplicării art.V din O. nr.l5/20l2 și obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.15/20l2.
Însă, chiar dacă admitem, prin absurd, că adresa menționată ar corespunde semnificației dată de lege actului administrativ, prin desconsiderarea noțiunilor de autoritate publică și act administrativ prevăzute de art.2 alin.l lit.a și b din L. nr.554/2004, totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna reclamantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia.
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.554/2004 cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G.
R. (art.l 02 și art.l08 din Constituție, republicată și L. nr.90/200 1) reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu aceste capete de cerere.
Prin urmare, observând și faptul că cererea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.15/20
12 este formulată expres, potrivit principiului disponibilității, numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, vă solicităm să admiteți excepția și să respingeți aceste cereri față de Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceste cereri subsecvente partea reclamantă solicită obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.V din O. nr.l5/2012, respectiv obligarea de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare aceste prevederi.
Însă, din coroborarea dispozițiilor art.l08 din Constituție, republicată (Actele G.) cu cele ale art.l și art.2 alin.l lit.c) din L. nr.554/2004, reiese că actele administrative adoptate de G., în realizarea activității, sunt hotărârile de G., în timp ce ordonanțele sunt adoptate de G. în baza delegării legislative astfel reglementată de art.115 din Constitutie, fiind deci acte normative, cu putere de lege, care pot fi validate sau invalidate de P. printr-o lege de aprobare sau respingere a acestuia.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.8 și art.l din L. nr.554/2004, o acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ nu poate fi soluționată fără a fi verificate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, reclamantul solicită, în realitate, obligarea
Executivului la emiterea unei ordonanțe care să conducă la restabilirea situații anterioare, conform principiului simetriei actelor juridice, respectiv obligarea autorităților pârâte să nu emită hotărâri de G. și ordine ministeriale (actele administrative ce pot fi emise pentru organizarea executării legii - art.V din O. nr.1.).
Ori, în afara faptului că niciuna dintre solicitările menționate nu corespunde dispozițiilor Legii nr.554/2004 prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererile fiind inadmisibile, întrucât G. nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, se solicită a se observa că demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art.9 din legea contenciosului în cauza dedusă judecății.
În subsidiar, în situația în care se va admite cererea de sesizare a C. C., precizează că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului-ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin.l din L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C. republicată
La termenul de judecată din (...), Curtea a ridicat din oficiu excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii.
Pentru a o admite, au fost avute în vedere următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Alin. 5 al aceluiași articol prevede expres că această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu se poate prevala de acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 9 din L. nr. 554/2004 decât dacă petitul principal al acesteia este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Î. Codul de proced. civilă nu definește interesul, în doctrină s-a arătat faptul că, prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Prin decizia nr. 558/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.V alin.(1) teza I din O. de urgență a G. nr.1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H. G. nr.2. și neutilizate de către unitățile administrativ- teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O. de urgență a G. nr.1..
S-au stabilit următoarele:
,, Obiectul excepției de neconstituționalitate l-au constituit dispozițiile art.V alin.(1) teza I din O. de urgență a G. nr.1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.306 din 8 mai 2012.
Textul criticat are următorul cuprins: „Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H. G. nr.2. privind alocarea unei sume din F. de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul
2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.
…Veniturile locale ale unităților administrativ-teritoriale se constituie, potrivit art.5 din L. nr.273/2006 privind finanțele publice locale, în principal, din venituri proprii (impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, venituri și cote defalcate din impozitul pe venit) și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel cum acestea au fost prevăzute prin legea bugetului anual.
Potrivit art.6 lit.b) și art.33 din L. nr.273/2006 privind finanțele publice locale, pentru susținerea și finanțarea cheltuielilor publice survenite ca urmare a descentralizării unor competențe, precum și a altor cheltuieli publice noi, pot fi alocate bugetelor locale, tot prin intermediul legilor bugetare anuale, cote și sume defalcate cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unităților administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește F. de rezervă bugetară, modul de constituire, alocare și utilizare al acestui fond este reglementat de L. finanțelor publice nr.500/2002, care la art.30 stipulează:
„(1) În bugetul de stat se includ F. de rezervă bugetară la dispoziția G. și F. de intervenție la dispoziția G.
(2) F. de rezervă bugetară la dispoziția G. se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale G., pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din F. de rezervă bugetară la dispoziția G., pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz.";
Conform prevederilor art.54 alin.(3) din L. finanțelor publice nr.500/2002,
F. de rezervă bugetară la dispoziția G. se majorează/alimentează pe parcursul unui an bugetar cu creditele bugetare anulate la propunerea ordonatorilor principali de credite finanțați din bugetul de stat, ca urmare a amânării sau desființării unor sarcini pentru care au fost prevăzute sume prin legea bugetară anuală și prin rectificările bugetare care au loc pe parcursul unui an.
Din analiza dispozițiilor referitoare la F. de rezervă bugetară la dispoziția
G., Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exercițiu bugetar și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz.
Totodată, Curtea reține că prin art.III din O. de urgență a G. nr.8/2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare se prevede că, prin derogare de la prevederile art.30 alin.(2) din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, din F. de rezervă bugetară la dispoziția G. pot fi alocate sume, prin hotărâri ale G., și pentru plata arieratelor, dar numai până la sfârșitul anului 2012. Prin urmare, O. de urgență a G. nr.8/2012 nu modifică prevederile art.30alin.(2) din L. finanțelor publice nr.500/2002, ci numai derogă de la aceste prevederi, pentru exercițiul bugetar aferent anului 2012.
În continuare, Curtea constată că prin H. G. nr.2. au fost suplimentate sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru a fi alocate bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.
Având în vedere obiectivul final prevăzut în H. G. nr.2., acela al plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și cofinanțării unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, Curtea reține că acestea se încadrează în categoria cheltuielilor pentru care G. poate dispune alocarea de sume din F. de rezervă bugetară unor unități administrativ-teritoriale.
În continuare, Curtea constată că potrivit art.82 din L. nr.273/2006 privind finanțele publice locale, bugetele locale se majorează, respectiv se diminuează, prin dispoziție a autorității executive, potrivit legii, cu sumele alocate prin hotărâre a G., din fondul de rezervă bugetară și fondul de intervenția la dispoziția G., urmând ca, la prima ședință a autorității deliberative în cauză, să se valideze modificările respective.
Deși în cuprinsul legii finanțelor publice locale nu există reglementată modalitatea retragerii de către G. a sumelor alocate bugetelor locale din F. de rezervă bugetară la dispoziția G., din economia dispozițiilor art.30 din L. nr.500/2002 rezultă că din acest fond se pot repartiza unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar (chiar și pentru plata unor arierate potrivit O. de urgență a G. nr.8/2012). În lipsa unor asemenea situații, chiar dacă prin hotărâri ale G. sunt alocate astfel de sume unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale, G., în urma unei analize obiective, este îndreptățit să retragă sumele alocate inițial, altfel ar fi deturnat însuși scopul acordării acestora.
Astfel, Curtea reține că, în ceea ce privește sumele din F. de rezervă bugetară la dispoziția G., acesta poate interveni prin acte normative atât în sensul majorării, cât și în sensul diminuării bugetelor locale fără a exista o condiție referitoare la momentul intervenției acestuia.
Prin urmare, nu se poate reține critica potrivit căreia obligația reglementată prin O. de urgență a G. nr.1. de restituire a unor sume alocate din F. de rezervă al G., chiar dacă nu există o rectificare bugetară făcută de unitatea administrativ- teritorială, ar încălca principiul autonomiei locale. Rectificarea bugetară va fi determinată de apariția actului normativ referitor la restituirea sumelor și se va realiza prin dispoziție a autorității executive (primarul), potrivit legii, urmând ca la prima ședință a autorității deliberative (consiliul local/județean) să se valideze modificările respective.
În ceea ce privește obligația restituirii unor sume acordate prin acte normative bugetelor locale, Curtea constată că prin D. nr.1.401 din 20 octombrie
2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din O. de urgență a G. nr.223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, decizie publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.74 din 30 ianuarie 2012, a statuat că întrebuințarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispozițiilor Legii nr.500/2002 privind finanțele publice și ale Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum și cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuția bugetară. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată (la care face referire O. de urgență a G. nr.223/2008) au fost acordate prin hotărâri ale G., care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziția bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exercițiului bugetar nu dă dreptul autorităților locale să le utilizeze și în exercițiul bugetar viitor; având în vedere că până la sfârșitul exercițiului bugetar aceste fonduri excepționale nu au putut fi cheltuite ele sunt de drept anulate și se întorc la bugetul din care au provenit.
În cazul de față, însă, Curtea a avut de analizat dacă dispozițiile de lege criticate se referă strict la restituirea sumelor neutilizate de autoritățile administrativ-teritoriale care, la momentul alocării sumelor prin H. G. nr.2., nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare, cum de altfel se precizează și în preambulul O. de urgență a G. nr.1.. Ținând seama, însă, de punctul de vedere al G., sub semnătura P.ului-ministru, precum și de prevederile O. de urgență a G. nr.1., Curtea reține că dispozițiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, și pentru alocarea cărora unitățile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare.
Având în vedere cele expuse, precum și precizarea clară din punctul de vedere al G. precum că O. de urgență a G. nr.1. nu se referă la sumele cheltuite
(recunoscând implicit că utilizarea acestora s-a făcut în mod legal), Curtea reține că restituirea sumelor neutilizate de către autoritățile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare este constituțională.,,
Față de soluția care urmează a se pronunța și de împrejurarea soluționării cauzei pe excepția lipsei de interes care primează în soluționare celorlalte excepții și fondului și dispensează instanța de analiza acestora, cererea de chemare în judecată precizată nu mai este actuală.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 9 din L. nr.
554/2004, să respingă acțiunea.
:
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul M. C. T. cu sediul în C. T., str. L. nr. 2, jud. C. împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B., P-ța V. nr. 1, sector 1 și M. finanțelor P., cu sediul În B., S. A. nr. 17, sector 5 ca lipsită de interes.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. H. DANILELA C.
Thred./M.H./ 5 EX./(...)
