Decizia nr. 2560/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2560/2012
Ședința 9 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile formulate de reclamanta S. L. D. și intimata C. DE A. ȘI S. M., împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), având ca obiect anulare act administrativ anulare decizie de impunere pentru stabilirea contribuției datorată la F.
La data de (...) s-a înregistrat, un nou exemplar, trimis pe fax, din întâmpinarea formulată de către recurenta reclamantă la recursul pârâtei însoțit de o serie de înscrisuri( f. 58 -70) , iar în data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise trimise prin fax de către recurenta reclamantă ( f.71).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5524 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamanta S. L. D. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. și, în consecință: s-a anulat în parte decizia nr. 78 din 28.X.2009 emisă de pârâtă și s-a dispus înlăturarea din decizia de impunere din oficiu nr. 5606 din 9.X.2009, a obligației de plată a reclamantei cu privire la sumele de 4.614,91 lei majorări și 25,62 lei penalități de întârziere. Au fost menținute deciziile privind obligația de plată a debitului în cuantum de 5087,28 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 78 din
28.X.2009, pârâta C. de A. de S. M. a respins contestația formulată de S. L. D. împotriva actului administrativ fiscal intitulat Decizia de impunere din oficiu nr. 5606/1160 din (...).
În considentele deciziei s-a reținut că referatul nr. 6056 din 26.X.2009 întocmit de C. J., C. și A. A. I. privind propunerea de respingere a contestației face parte integrantă din prezenta decizie (f.14), în referat menționându-se că nu are relevanță faptul că nu există încheiat contract de asigurare de sănătate cu contestatoarea, fiind exclusă posibilitatea de a nu plăti contribuția din veniturile realizate în contul fondului unic.
Față de această situație, nu a putut fi primită apărarea reclamantei conform căreia atâta vreme cât este angajat ca avocat nu ar datora contribuții la F. pentru veniturile realizate din exercitarea activității respective, având în vedere normele cuprinse în art. 257, al. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 referitoare la obligațiile de plată a contribuției sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor obținute din activitatea liberă desfășurată.
Dispozițiile art. 257 al. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, consacră principiul obligativității tuturor cetățenilor de a contribui la asigurările de sănătate iar conform normei cuprinse la lit. b, contribuția lunară se stabilește la nivelul unei cote procentuale care se aplică veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, dacă acesta este singurul asupra căruia se calculează contribuția.
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de sănătate veniturile realizate, obligația subzistând indiferent de încheierea unui contract cu C. de asigurări de sănătate iar împrejurarea că reclamanta este avocat și plătește contribuția la casa de asigurări a avocaților este lipsită de relevanță.
Este incontestabil faptul că reclamanta a realizat venituri pe teritoriul județului M., având aici domiciliul fiscal și bunurile urmăribile însă acesta nu a comunicat veniturile realizate și nu a achitat contribuția datorată, fiind nerelevant faptul că a contestat decizia de impunere atâta vreme cât aceasta nu a fost suspendată de instanță.
Cât privește majorările și penalitățile de întârziere, acestea au fost greșit calculate ținând seama că potrivit dispozițiilor art. 120 din O. G. nr.
92/2003 republicată, majorările și penalitățile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, care este de 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere, aspect reglementat de art. 90 pct. 6 din H.G. nr. 44/2004.
De asemenea, conform art. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii.
Față de normele legale imperative enunțate și având în vedere că decizia de impunere a fost comunicată reclamantei în ziua de 21.XII.2008, calculul majorărilor și a penalităților de întârziere pentru o perioadă anterioară este nelegal.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept descrise, tribunalul a constatat că acțiunea este parțial întemeiată și a admis-o ca atare, în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S. L. D. și pârâta C. de A. de S. M..
Reclamanta S.-L. D. prin recursul formulat, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată arătând că are calitatea de asigurat în sistemul propriu al avocaților dând expresie principiului alegerii în mod libere a caselor de asigurări, nu a depus vreo declarație în sensul art.215 alin.2 din Legea 95/2006, astfel că în sarcina sa nu există obligații față de CAS M. atât timp cât nue xistă încheiat un contract de asigurări sociale de sănătate. Pe de altă parte, arată că neplata contribuției de asigurări sociale de sănătate, duce la suspendarea contractului.
C. de A. de S. M. declarat recurs solicitând modificarea sentinței îns ensul respingerii în întregime a acțiunii pe motivul că conform art.119 și 120 din OG 92/2003 pentru neachitarea la scadență debitorii datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. N. obligației legale de plată și a eventualelor sancțiuni nu poate fi luată în considerare, astfel că în mod greșit reclamanta a fost exonerată de la plata majorărilor și a penalităților de întârziere.
Prin întâmpinare, C. de A. de S. M. a susținut respingerea recursului declarat de reclamanta S. L. D. având în vedere că aceasta realiza venituri impozabile din activitate independentă, astfel că avea obligația să declare contribuția la F. în conformitate cu art.215 din Legea 95/2006 și să achite contribuția în conformitate cu art.257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006. În ce privește termenele de plată a contribuției se arată că potrivit art.257 alin.5 din Legea 95/2006 coroborat cu normele metodologice aprobate prin O. 6. a P. C., plata contribuției curente se efectuează trimestrial, iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală pentru aceasta se calculează și se achită accesorii numai din cea de 61 zi de la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de impunere anuale.
Se mai susține și faptul că decizia de impunere 5. reprezintă un titlu de creanță iar în aplicarea art.XI din OG 30/2011 și a O.ui P. C. nr.894/2011, reclamanta adepus cererea cu nr.10876/2011 pentru acordarea unor facilități fiscale la care a anexat deciziile de impunere pentru plăți anticipate și deciziile de impunere anuale pentru perioada (...) - (...) la care intimata i-a comunicat situația obligațiilor de plată exigibile nr.10876/2011 în baza căreia achitând suma de 11.319 lei a fost scutită de plata sumei de 2836 lei.
Prin întâmpinarea formulată, S. L. D. a solicitat respingerea recursului formulat de C. de A. de S. M. ca neîntemeiat și fără de obiect, deoarece ulterior recurării hotărârii, s-a emis decizia de anulare 2. și decizia (...) privind încetarea executării silite, fiind stinse integral obligațiile de plată. De asemenea, în ce privește anularea deciziei de impunere 7. și a deciziei 5. cu privire la suma de 4614,91 lei această sentință este legală pentru că penalitățile și majorările de întârziere nu puteau fi stabilite și calculate pentru o perioadă anterioară emiterii deciziei.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
În ce privește recursul reclamantei S. L. D., Curtea va aprecia că acesta este neîntemeiat întrucât nu are relevanță faptul că nu a beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate și că aceasta are calitatea de asigurat în sistemul propriu al avocaților, precum și faptul că nu a depus o declarțaie în sensul art.215 alin.2 din Legea 95/2006 și neexistând contract de asigurări sociale de sănătate cu pârâta-recurentă. Aceasta deoarece Legea
95/2006 consacră obligativitatea tuturor persoanelor de a contribui la fondul N. de A. de S. instituind principiul solidarității chiar dacă aceștia nu doresc să acceseze sistemul public de sănătate. Cum, reclamanta a realizat venituri impozabile din exercitarea profesiei de avocat sunt incidente prevederile art.215 și 257 alin.2 lit.b din Legea 95/2006 în privința reclamantei, care stabilesc obligativitatea declarării contribuției la F. și achitarea acesteia. Stabilirea contribuției poate fi efectuată atât prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4 cât și prin decizie emisă de organul abilitat potrivit art.85 alin.1 lit.b din Codul de procedură fiscală. Această decizie reprezintă titlu de creanță ce poate fi contestat în condițiile art.205 C.proc.fiscală.
Ca atare, în privința recursului reclamantei nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art.304 alin.1 pct.8 și 9 C.proc.civ.
În ceea ce privește recursul Casei de A. S. de S. M., Curtea va aprecia că acesta este fondat pentru următoarele aspecte:
Astfel, termenele de plată a contribuției către F. sunt reglementate de prev.art.257 alin.5 din Legea 95/2006 coroborate cu art.8 din Normele metodologice ale acestei legi stabilite prin ordinul C. nr.6. conform căreia plata contribuției curente se efectuează trimestrial, iar plata contribuției prin regularizare anuală se poate efectua până în cea de-a 61 zi de la comunicarea deciziei de impunere anuale, dată de la care se achită accesoriu.
Prin urmare, neplata contribuției de asigurări de sănătate la termenele de scadență de către reclamantă duce la stabilirea de majorări și penalități de întârziere în conformitate cu art.119 și 120 din Codul de proc.fiscală.
Având în vedere acest aspect, urmează a fi admis recursul declarat de
C. de A. de S. M. în conformitate cu prev.art.312 rap.la art.304 pct.9
C.proc.civ.întrucât instanța de fond nu a aplicat normele legale incidente și a dispus înlăturarea majorărilor și penalităților de întârziere. Pe de altă parte, obiectul recursului este hotărârea primei instanțe și nu are importanță faptul că pârâta a încetat executarea silită împotriva reclamantei pentru sumele datorate către F.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S. L. D. M. împotriva sentinței civile nr.5524 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. și admite recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în sensul că respinge în întregime cererea reclamantei S. L. D. M.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |
R. R. D. | L. U. M. D. | V. D. |
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
