Decizia nr. 2797/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2797/R/2012
Ședința din 05 Aprilie 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M. D. JUDECĂTOR F. T. GREFIER V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. B. N. și A. F. P. B., privind și pe A. F. PENTRU M., în contradictoriu cu reclamantul P. M., împotriva sentinței civile nr. 921/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 921/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B.-N., ca neîntemeiată.
S-au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtele
A. F. P. B., D. G. a F. P. B.-N. și chemata în garanție A. F. pentru M., ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul P. M., împotriva pârâtelor A. F. P. B. și D. G. A F. P. B.-N. și, în consecință:
- a fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de
2170 lei achitată la data de (...) cu titlu de taxă poluare, constatând nelegalitatea refuzului pârâtei D. B.-N. exprimat prin adresa nr. 22177 din data de (...) privind restituirea sumei menționate.
A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., fiind obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate mai sus, taxa de poluare și cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a
F. P. B.-N., ca neîntemeiată.
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.pr.civ., instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.-N., tribunalul a respins-o, întrucât adresa nr.22177/(...) prin care s- a exprimat refuzul de restituire a taxei de poluare a fost emisă de această pârâtă, iar reclamantul a precizat acțiunea în sensul constatării nelegalității refuzului restituirii taxei de poluare exprimat de D. G. a F. P. B.-N., cu obligarea doar a pârâtei A. F. P. a municipiului B. la restituirea sumei de
2170 lei, achitată în data de (...) la T. B., care într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 33 alin.1 din O. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, dat fiind că domiciliul reclamantului este în localitatea B., este organul fiscal competent în administrarea taxei de poluare.
În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității, mai precis a lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtele AFP B., D. B.-N. și chemata în garanție pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003 cu raportare la prev. A. nr. 3 din Ordinul nr.986/2008, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate, respingându-le ca atare, un prim aspect fiind acela că în actul din (...), intitulat de altfel referat de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, nu se preciza posibilitatea contestării în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei de calcul, sub sancțiunea decăderii, conform art.207 alin.1 OG 92/2003, situație deloc de neglijat în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. nr. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. nr. 5., taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60
C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursuri pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. B., prin care se solicită admiterea acestora, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursurilor, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâtele au susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâtele consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurentele au reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurentele că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurentele critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurentele că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Au mai apreciat pârâtele că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
În cauză, a depus întâmpinare intimatul reclamant, prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ.,
Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților
S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M.
M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. B. N. și A. F. P. B., împotriva sentinței civile nr. 921 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. M. D. F. T.
GREFIER V. D.
Red.DM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: D.E.L.
