Decizia nr. 3089/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3089/2012
Ședința din data de 11 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 219 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. M., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 1048 din (...), aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.219 pronunțată la data de (...) în dosar nr.7779/10072011 al T.ui M. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârât, respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de procesul verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare formulată de reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al J. M. S. R.
Pentru a dispune astfel cu privire la excepție instanța a reținut că potrivit art.14 persoana care se adreseaza instantei de contencios cu o cerere de supendare are posibilitatea introducerii actiunii in anularea actului respectiv in termen de 60 zile iar reclamantul are aceast posibilitate,in acest sens depunand dovada.
Pe fond retine instanta ca potrivit art 14 din L. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea contestației împotriva acestuia se cer a fi îndeplinite două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, susținerile reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ respectiv a procesului verbal de contravenție nu pot fi primate întrucât până la eventualitatea anulare a acestuia de către instanță se bucură de o prezumție de legalitate care nu a fost combătută în vreun fel întrucât reclamantul nu a argumentat o stare de îndoială care să determine suspiciuni vizând legalitatea actului.
Cât privește cerința pagubei iminente reclamantul nu a făcut în concret vreo probă ci a făcut doar referire la o pagubă ce poate fi presupusă ca urmare a neexercitării unui drept.
Mai reține instanța că reclamantul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria CC nr.9157374/(...) ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale respective nerespectarea prevederilor art.55 pct.3 din L. nr.338/2008.Reclamantul a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție în conformitate cu art. 32 din OG2/2001.
Măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare dispusă prin procesul verbal de reținere din (...) este o măsură dispusă de prevederile art.58 ind.1 alin.2 din L. nr.38/2008 fiind o sancțiune complementară ce are ca scop înlăturarea unei stări de penal și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte sancționate de lege.
Această măsură a reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare este luată în aplicarea dispozițiilor legale, incidente fiind justificată și în raport de situația concretă a reclamantului cu privire la care există pe rolul instanței mai multe litigii în dosare indicate de pârât respectiv (...),dosarul (...); (...), (...) respectiv (...), în toate acestea atacându-se procese verbale de contravenție încheiate reclamantului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea este criticabilă din perspectiva că în cauză sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art.14 din L. nr.554/2004 iar existența unor alte procese pe rolul instanțelor de judecată prin care petentul a solicitat anularea actelor de contravenție nu poate constitui impediment în soluționarea și aprecierea asupra cerințelor ori condițiilor de admisibilitate precum și din perspectiva că în analizarea sa instanța a omis prevederile art.32 din OG nr.2/2001.
Astfel, în dezvoltare se arată că măsura ridicării plăcuțelor și certificatului de înmatriculare este o sancțiune complementară care s-a aplicat alături de sancțiunea principală a amenzii pentru contravenția prevăzută de art.55 pct.3 din L. nr.38/2003.
În ce privește această sancțiune complementară există în materie de suspendare dispozițiile art.32 alin.3 din OG nr.2/2011 care constituie dreptul comun în materie contravențională și potrivit cărora formularea plângerii contravenționale are ca efect suspendarea tuturor sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de constatare deci inclusiv a sancțiunii reținerii plăcuțelor și certificatului de înmatriculare.
Prin concluziile depuse intimatul I. P. J. M. a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile instanței sunt corecte iar faptul că a fost formulată plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nu este de natură a admite acțiunea deoarece nu este îndeplinită condiția prevăzută la art.V din OUG nr.34/2010.
Cât privește invocarea de recurent a incidenței art.32 din OG nr.2/2001 arată intimatul că trebuie observat că legiuitorul a statuat în legea specială respectiv L. nr.38/2003 că sancțiunea contravențională a amenzii aplicate poate fi atacată în condițiile OG nr.2/2001 iar pentru măsura complementară de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reținerea certificatului și plăcuțelor se poate formula plângere la instanța de contencios în condițiile legii.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurentul în contradictoriu cu I. M. a solicitat instanței suspendarea măsurii reținerii plăcuțelor cu nr. de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare emise pentru autoturismul proprietatea recurentului dispuse prin procesul verbal din (...).
În susținerea celor solicitate se arată că sunt întrunite cerințele art.14 din L. nr.554/2004 respectiv caz bine justificat și paguba iminentă. Sub aspectul cazului bine justificat se arată că acesta rezultă din aceea că formularea plângerii contravenționale are ca efect suspendarea tuturor sancțiunilor aplicate și deci inclusiv a măsurii complementare de ridicare a plăcuțelor și certificatului de înmatriculare. În privința pagubei se arată că acesta rezidă din lipsa de folosință a bunului supus măsurilor ce fac obiectul actului administrativ.
L. contenciosului administrativ prin dispozițiile art.14 prevede că prevede că
„în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.";
Același act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 lit. s o definește ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art. 2 lit. t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
Din prevederile enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte suspendarea se poate dispune în situația în care sunt întrunite cumulativ cerința îndoielii asupra legalității actului, o aparență care atestă un „caz bine justificat"; și un prejudiciu material viitor, previzibil ce relevă o „pagubă iminentă";.
În speță s-a arătat că a fost formulată plângere prealabilă împotriva actului respectiv procesului verbal ce a statuat măsura complementară invocată prin acțiune a fi suspendată iar acest aspect nu a fost contestat.
Formularea plângerii în condițiile actului normativ ce a stat la baza emiterii procesului verbal art.32 alin.3 din OG nr.2/2001 suspendă executarea în ceea ce privește despăgubirea sau măsura confiscării. Sub acest aspect aparent suspendarea vizează și efectele celorlalte măsuri în condițiile constatării unei contravenții. Or, în acest context susținerile recurentului cu privire la îndoiala caz bine justificat se vădesc întemeiate. În plus lipsa utilizării bunului ca urmare a luarii măsurii complementare se evidențiază a crea un prejudiciu prin diminuarea veniturile ce s-ar realiza cu aceasta , respectiv se evidentiaza paguba iminentă.
Așadar fiind întrunite condițiile cerute de art.14 din L. nr.554/2004 în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare.
Cu toate acestea nu poate fi greșită reținerea instanței în privința inadmisibilității deoarece au fost dovedite aspectele iniținerii demersului în contextul dispozițiilor legii la dosar existând dovada înregistrări plângeri. Nici restul sustinerilor recurentului nu poat fi reținute deoarece se omit efectele suspendarii.
Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 și art.14 din L. nr.554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea în sensul admiterii cererii de suspendare și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 219 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de suspendare formulată de reclamantul M. F. în contradictoriu cu I. DE P. AL J. M..
Dispune suspendarea executării actului reprezentat de procesul verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare datat (...) până la pronunțarea instanței de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
