Decizia nr. 4872/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4872/2012
Ședința data de 30 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR A. A. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 2625 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A R. având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimata-pârâtă prin consilier juridic O. C. M., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 43806 din (...), lipsind recurenta-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în patru exemplare.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 14, 15 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2625 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj apreciind că în privința primului petit nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din L. nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea Deciziei nr. 20 din (...) emisă de C. de C. C., respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, motiv pentru care solicită a fi respinsă această solicitare.
În privința petitului privind anularea actelor administrative, respectiv a încheierii nr. 23/XII/(...) a C. de C. cât și a Deciziei nr. 20/(...) a Camerei de C.
C., se arată de către apărătorul intimatei că solicitarea concediului de odihnă și plata primei de concediu până la data de (...), fără efectuarea efectivă a acestuia a determinat nediminuarea drepturilor salariale cu 25% începând cu luna iulie
2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, situație în care se află 8 persoane, care au fost menționate în cuprinsul întâmpinării.
Prin abaterile constate au fost încălcate prevederile mai multor acte normative, respectiv L. nr. 1., L. nr. 5. și art. 24 OUG 2..
Pentru motivele expuse oral cât și pentru apărările din cuprinsul întâmpinării solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
C., având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C.
Prin sentința civilă nr. 2625 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. de pe lângă Tribunalul Cluj în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect anularea încheierii nr.23/(...) emisă de pârâtă.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării deciziei nr.20/(...) emise de C. de C. a jud.C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma unui control al Camerei de C. C., s-a încheiat un raport înregistrat sub nr.2798/X/24 din (...) prin care au fost constatate diverse deficiențe în ce privește plata primei de concediu aferentă anului 2010, în sensul că prima de concediu nu a fost diminuată cu 25% conform prev.art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Astfel, așa cum rezultă din situația drepturilor de personal reprezentând prima de concediu acordată necuvenit în anul 2010 și a cererilor de concediu de odihnă, un număr de 8 persoane au încasat prima de concediu nediminuată cu suma totală de
11.540 lei. Pentru înlăturarea consecințelor a fost emisă decizia nr.20/(...), iar contestația formulată împotriva acesteia a fost respinsă prin Î. nr.23/(...) a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul C. de C. a R.
Din decizia nr.20/(...) reiese că au fost identificate opt cazuri în care unele drepturi de natură salarială acordate procurorilor și personalului auxiliar în anul
2010, respectiv prima acordată la plecarea în concediu de odihnă, nu a fost diminuată cu 25%-potrivit prev.art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 11.560 lei. Prin aceeași decizie s-a dispus față de conducerea entității auditate obligația de a stabili la întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin acordarea primei de concediu nediminuată cu 25% în anul 2010, pentru toate cazurile care se încadrează în această situație și de a dispune măsuri legale pentru recuperarea acestuia.
Ceea ce contestă reclamantul este faptul că prima de concediu în anul 2010, efectiv plătită în 12 iulie 2010, anterior ca legea nr.1. să-și producă efectele, nu trebuia diminuată cu 25 %.
Potrivit art.24 ind.1 din OUG nr.27/(...) privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Îndemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și îndemnizația de concediu se acordă o singură dată.
În cazul a trei dintre angajați, concediul de odihnă aferent anului 2010 a fost efectuat în lunile august și septembrie 2010, iar plata primei de concediu s-a făcut în data de (...), fiind cuprinsă în statul de plată aferent lunii iunie
2010.Pentru alți cinci dintre angajați, li s-a plătit prima de concediu tot la data de (...) fiind cuprinsă în statul de plată aferent lunii iunie 2010, fără ca persoana în cauză să efectueze concediu de odihnă aferent anului 2010, până la această dată.
Potrivit art.1 al.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau valută, stabilite în conformitate cu prevederile legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a intrat în vigoare la data de (...), astfel că prima de concediu achitată la data de (...), fără a fi diminuată cu 25 %, încalcă prev.art.1 din acest act normativ, fiind fără temei legal.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Î. nr.23/(...) a C. de C. a R. prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei Camerei de C. C. nr.20/(...).
Asupra cererii de suspendare a executării deciziei 20/(...), s-au reținut următoarele:
În considerarea principiilor legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în tem. art. 15 al.1 raportat la art.14 al.1 din L. nr.554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și prevenirea unei pagube iminente , a unui prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Analizând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art.14 al.1 din L. nr.554/2004, motiv pentru care a fost respinsă cererea de suspendare a executării decizie nr.20/(...) emisă de C. de C. a jud.C..
Măsurile dispuse prin decizie nr.20/(...) au suport legal, deci se bucură de o aparență de legalitate, astfel că nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
Recomandarea făcută prin decizia emisă de C. de C. a jud.C. privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului entității verificate, care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat, ci dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului, deja cauzat aceste instituții. În aceste condiții, nu se poate vorbi de o sărăcire a patrimoniului reclamantului, ci prin recuperarea sumelor de bani de la salariați, rezultă o mărire a patrimoniului entității verificate.
În speță, nu se poate vorbi despre o pagubă și cu atât mai puțin iminentă, care ar putea să afecteze instituția reclamantului, întrucât decizia nr.20/(...) C. de C. a jud.C. se referă la recuperarea unor sume de bani încasate ilegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. DE PE L.
TRIBUNALUL CLUJ solicitând întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9, coroborate cu prevederile art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Pentru a respinge acțiunea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, instanța a dat o interpretare greșită actelor normative ce-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Art. 6 alin. 4 din HG 3. cu modificările și completările ulterioare, prevede în mod expres dreptul procurorilor de a beneficia de prima de concediu: „. de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată ".
Prin urmare, acordarea primei de concediu este condiționată doar de aprobarea concediului de odihnă aferent anului în curs, textul de lege precizând că aceasta se poate acorda cu cel puțin 5 zile înainte de plecarea în concediu, fără a indica cu cel mult câte zile înainte de plecarea în concediu poate fi acordată, fapt pentru care sunt îndreptățiți a susține că primele de concediu au fost plătite în condițiile legii către toți beneficiarii.
Textul de lege nu conține nicio „localizare în timp" a calculării și acordării primei de concediu. A. redat anterior prevede că prima de concediu se plătește" cu cel puțin 5 zile inaintea datei plecării in concediu" , fără a stabili în același timp cu maxim câte zile înainte de plecarea în concediu se poate plăti prima de concediu.
Aceste argumente inserate în cuprinsul contestatiei nu au fost contrazise prin încheierea C. de C. În cuprinsul acesteia se precizează doar, că potrivit Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, "obligațiile către bugetele publice sunt datorate la data plății drepturilor de natură salarială, indiferent de data la care s-a constituit dreptul." Pentru a argumenta astfel teoria potrivit căreia prima de concediu se datora doar cu 5 zile înainte de plecarea în concediu, C. de C. nu indică cu exactitate temeiurile de drept, făcând o trimitere mult prea generală la un act normativ foarte vast.
Dreptul procurorilor de a beneficia de concediu de odihnă este reglementat de art. 79 din L. nr. 303/2004 privind statul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și de HG 3. pentru aprobarea Regulamentului privind concediile de odihnă ale judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 79 din L. nr. 303/2004 privind statul judecătorilor și procurorilor, ,,(. .. ) procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare. "
Art. 2 din Regulamentul privind concediile de odihnă ale judecătorilor și procurorilor aprobat prin HG 3. cu modificările și completările ulterioare, stipulează în mod expres:
,,(1) Judecătorii și procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de
35 de zile lucrătoare, plătit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunțări sau limitări.
(2) Durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activității desfășurate timp de un an calendaristic. "
Potrivit art. 24 ind. 1 din Ordonanța de urgență nr. 2. privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție, "la plecarea in concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, in condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării in concediu. "
Dreptul personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de concedii de odihnă este reglementat de art. 65 și 66 din L. nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile din Hotărârea. 186 din 29 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea:
"Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex prevăzut la alin. (1) beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activității desfășurate timp de un an calendaristic.
Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex efectuează concediul anual de odihnă, de regulă, în perioada vacanței judecătorești. Pentru motive temeinic justificate conducerea instanței sau a parchetului poate aproba efectuarea concediului de odihnă în altă perioadă decât cea a vacanței judecătorești. "
Potrivit art. 23 din Ordonanța 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției: "La plecarea în concediul de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. "
L. 1. a fost adoptată în data de 29 iunie 2010 și publicată în Monitorul
Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010. Potrivit art. 4 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar "Prevederile art. 1-3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi. "
Prin urmare, legea își produce efectele începând cu data publicării, având influență asupra diminuării cuantumului drepturilor salariale începând cu drepturile cuvenite pentru luna iulie.
A interpreta că primele de concediu aprobate în primul semestru al anului
2010 și acordate efectiv în data de 12 iulie 2010 trebuiau diminuate, ar însemna a susține că legea se poate aplica retroactiv întrucât în luna iulie se achită drepturile de natură salarială aferente lunii iunie. Această aserțiune nu a fost combătură de către Tribunalul Cluj ca urmare a soluționării acțiunii pe care a formulat-o.
În drept s-au invocat prevederile: art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
În fapt, o echipă de auditori publici externi ai C. de C. - C. de C. C., a desfășurat, în perioada 03 mai 2011 - 31 mai 2011, misiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, la P. de pe lângă Tribunalul Cluj-N., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 836 din 31 mai
2011 la C. de C. C. și sub nr. 2798/X/24 din 26 mai 2011 la entitatea verificată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu bugetului entității verificate.
În cuprinsul raportului, auditorii financiari externi au consemnat deficiențe în ceea ce privește plata primei de concediu aferentă anului 2010, considerând că:
"În anul 2010, la entitatea verificată prima de concediu nu a fost diminuată cu 25%, conform prevederilor art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, astfel, așa cum rezultă din "Situația drepturilor de personal reprezentând prima de concediu acordate necuvenit in anul 2010" (anexa 2) și a cererilor de concediu de odihnă (anexa 3), un număr de
8 persoane au încasat prima de concediu nediminuată cu suma totală de 11.540 lei."
P. de pe lângă Tribunalul Cluj a formulat obiecțiuni la R. de audit financiar. Analizând obiecțiunile, C. de C. a J. C. le-a considerat parțial întemeiate, fapt ce reiese din studiul Deciziei nr. 20/(...).
In cuprinsul deciziei se reține: "față de cele prezentate, suma de 11.560 lei, determinată în Procesul verbal de constatare ca prejudiciu adus bugetului de stat prin calcularea eronată a primelor de concediu, după însușirea argumentelor prezentate în obiecțiuni, se reține ca prejudiciu suma de 6.853 lei, pentru cele cinci persoane care au plecat în concediu în luna august 2010. "
Ca atare, prin această decizie s-a dispus, în sarcina conducerii P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj, să stabilească, în temeiul art. 33 alin. 3 din L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C. a R., republicată, întinderea prejudiciului cauzat prin plata primei de concediu de odihnă nediminuată cu
25% în anul 2010, pentru toate cazurile care se încadrează în această situație și să dispună măsuri legale pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii. Totodată, s-a prevăzut obligativitatea calculării, a înregistrării în evidența contabilă și a regularizării cu bugetele publice a contribuțiilor aferente drepturilor acordate necuvenit.
Termenul de realizare a acestor măsuri a fost fixat pentru data de 30 septembrie 2011.
Împotriva Deciziei nr. 20 din (...) a Camerei de C. a județului C. a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Cluj, considerând că în toate situațiile primele de concediu au fost acordate cu respectarea actelor normative în vigoare, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 1. privind unele - măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, HG 3. pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor.
Prin încheierea nr. 23 din (...), Curtea de Conturi a României a respins contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Deciziei nr. 20 din (...).
Prin prezenta acțiune reclamantul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, a solicitat, în temeiul art. 15 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ suspendarea executării Deciziei nr. 2. iunie 2011 a C. de C. a R. - C. de C. a județului C., până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, precum și anularea atât a Î. nr. 23/XII/24 august 2011 a C. de C. a R., cât și a Deciziei 2. iunie 2011 a Camerei de C. C., în temeiul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ și a prevederilor Hotărârii nr. 130/2010 a Plenului C. de C. a R. prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 832/13 decembrie
2010.
Investită cu soluționarea în primă instanță a pricinii, C. de A. C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că nu este competentă material să dezlege litigiu, astfel că declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, declarându-se competent, a soluționat fondul litigiului, respingând ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, pronunțând astfel Sentinta civilă nr. 2. martie 2012.
Reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a anulării actelor atacate.
C. constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat, motiv pentru care se va dispune respingerea lui.
Înainte însă de a trece la analiza efectivă a motivelor de nelegalitate, o primă observație este legată de împrejurarea că, din conținutul motivelor de recurs, nu reiese că reclamantul ar fi înțeles să arate și considerentele pentru care apreciază că ar fi greșită și soluția dată asupra petitului privind suspendarea executării deciziei nr. 20/2011 a Camerei de C. a jud. C..
Ca atare, din această perspectivă, soluția de la fond a intrat în puterea lucrului judecat. Chiar dacă nu ar fi așa, având în vedere soluția dată cu privire la motivele de recurs care privesc solicitarea de anulare a actelor, precum și faptul că efectele unei eventuale suspendări s-ar putea întinde numai până la momentul soluționării irevocabile a cauzei, reclamantul nu poate invoca existența unui obiect posibil și nici a unui interes actual pentru repunerea în discuție a acestor aspecte.
În ceea ce privește petitul privind anularea Deciziei nr. 20/2011 a C. de C. -
C. de C. C., analiza pe fond impune arătarea următoarelor argumente:
Din auditarea categoriei de operațiuni "cheltuieli de personal", înregistrate
și raportate în situațiile financiare ale anului 2010, s-a constatat că în anul supus auditării, respectiv în lunile iunie și iulie, au fost calculate și plătite prime de concediu aferente anului 2010, fără efectuarea în natură a concediului de odihnă, obligație instituită de art. 144 din L. 53/2003 - Codul Muncii.
Intimata a apreciat că solicitarea concediului de odihnă și plata primei de concediu până la data de 30 iunie 2010, fără efectuarea efectivă a acestuia, a determinat nediminuarea drepturilor salariale cu 25%, începând cu luna iulie
2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
De asemenea, s-a constatat că în cursul anului 2010, în unele situații, au rămas zile de concediu de odihnă neefectuate din anul 2009, aferent cărora s-a plătit în anul 2009 prima de concediu, iar aferent anului 2010, acest drept se cuvenea doar în momentul efectuării concediului pentru anul 2010, după lichidarea zilelor rămase neefectuate din anul precedent.
Din cuprinsul raportului de audit rezultă că au fost identificate un număr de opt astfel de situații, estimându-se că prejudiciul astfel cauzat este de 11.540 lei.
Urmare a obiecțiunilor formulate de către entitatea auditată, considerate parțial întemeiate, a fost emisă, de către C. de C. a J. C., D. nr. 20/(...).
In cuprinsul deciziei se reține ca prejudiciu suma de 6.853 lei, pentru cele cinci persoane care au plecat în concediu în luna august 2010. Ca atare, argumentele aduse de către reclamantă, referitoare la ordinea efectuării zilelor de concediu, în situația în care au existat restanțe din anii precedenți, au fost însușite de către auditorii publici externi, în contextul în care nu există nicio prevedere legală în acest sens.
Drept consecință, obiectul învestirii instanței este reprezentat de situația acelor persoane, procurori și personal auxiliar, care au plecat în concediu în luna august 2010.
În acest context, sunt pertinente apărările intimatei legate de incidența în cauză a prev. art. 24 ind. 1 din O.U.G. nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, confoirm cărora „la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit ordonanței are dreptul, în condițiile legii, pe lângă îndemnizația de concediu aferentă acestei perioade și la o primă de concediu egală cu îndemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel mult 5 (cinci) zile înaintea datei plecării în concediu.";
Din analiza acestui text legal rezultă fără echivoc că persoanele în discuție aveau dreptul la indemnizația de concediu calculată în funcție de indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, respectiv din luna iulie 2010, când L. nr. 1. își producea pe deplin efectele, astfel încât este evident că indemnizația acordată trebuia redusă cu 25%.
Ca atare, intimatele arată în mod corect că au fost încălcate prev. art. 14 alin. 3 din L. nr. 500/2002, art. 1 alin. 1 L. nr. 1., art. 24 ind. 1 din O.U.G. nr.
2., consecințele economico-financiare ale abaterilor de la legalitate și regularitate constând în plata necuvenită a unor drepturi salariale, reprezentând prima de concediu de odihnă, în utilizarea creditelor bugetare pentru plata fără temei legal a unor drepturi de natură salarială precum și în angajarea unor cheltuieli suplimentare pentru instituție, reprezentând plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor sume.
Ceea ce contestă recurentul-reclamant este faptul că prima de concediu de odihnă în anul 2010, efectiv plătită la data de 12 iulie 2010, anterior ca L. nr. 1. să-și producă efectele, nu ar fi trebuit să fie diminuată cu 25%, iar pentru a aprecia astfel, s-a indicat că nu există instituit prin lege un termen maximal pentru plata primei de concediu.
În acest sens, au fost evocate prev. art. art. 6 alin. 4 din HC. nr. 3., însă intimații au replicat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1. și a O.U.G. nr.
1/2010, în ceea ce privește achitarea îndemnizației de concediu, nu sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 3. pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, fiind incidente dispozițiile acestor două acte normative de rang superior.
Chiar lăsând la o parte această controversă, se constată că sediul principal al materiei este reprezentat de prev. art. 24 indice 1 din OUG nr. 2., al cărui conținut a fost redat mai sus și care prevalează ca ordine de prioritate în ierarhia actelor normative.
Pe de altă parte, independent de împrejurarea că termenul de 5 zile este unul minimal sau maximal, ceea ce se impută reclamantei este legat de faptul că, pentru persoanele care au plecat în concediu în luna august, nu a fost redusă prima de concediu cu 25%, deși ea trebuia calculată în funcție de indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, respectiv din luna iulie 2010, în această modalitate neputând fi pusă în discuție încălcarea principiului neretroactivității legii. În plus, C. constată că această apărare nu a fost combătută în mod pertinent prin demersul recurentului.
Așa fiind, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din LCA, recursul declarat va fi respins, constatându-se și că intimatele nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2625 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
