Decizia nr. 3094/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3094/2012
Ședința din data de 11 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC F. C. SA împotriva sentinței civile nr. 6546 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. PRIN D. G. A F. P. C., intimat A. F. P. A M. C.-N., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat C. C.-A., în substituirea d-lui avocat G. T., care depune la dosar delegație de substituire nr. 25/(...), lipsind intimatele-pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 519508929 din (...), aflată la fila 13 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă D. G. a F. P. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, însoțită de înscrisuri, iar la data de (...) intimata A. N. de A. F. a depus întâmpinare, într-un singur exemplar, transmis prin fax.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de D. G. a F. P. C.
Față de comunicarea întâmpinării la acest termen de judecată și raportat la împrejurarea că întâmpinarea formulată de A. N. de A. F. a fost depusă în cursul acestei zile, pentru a lua cunoștință de conținutul apărărilor formulate de intimate reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat C. C.-A., în substituirea d- lui avocat G. T., lipsind intimatele-pârâte.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG
92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material
și teritorial să judece pricina.
În ce privește solicitarea intimatei de a fi verificată legalitatea sesizării din perspectiva termenului de recurs, apărătorul recurentei solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de (...) iar recursul a fost înregistrat la data de (...), fiind respectat termenul legal prevăzut pentru declararea căii de atac.
Curtea, în urma deliberării, raportat la prevederile art. 20 al. 1 din Legea nr. 554/2004 constată că recursul a fost declarat în termenul legal, raportat la data comunicării hotărârii recurate și la data înregistrării căii de atac.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6546 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, așa cum acesta a fost formulat și precizat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și desființarea, ca nelegală a deciziei nr. 138/(...) emisă de D. G. a F. P. C. și rejudecând contestația împotriva deciziei de impunere nr. 578/(...) să fie admisă contestația și anulată decizia contestată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, fără obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6545 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de A. F. și A. F. P. C. și în consecință a fost respinsă acțiunea în contridictoriu cu acestea, respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. F. C. S.A împotriva pârâtei D. G. a F. P. C. având ca obiect anularea deciziei nr.138/(...).
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate este nefondată deoarece ANAF nu are calitate în raportul juridic, iar A. F. P. nu este emitentul actului contestat.
Cu privire la fond se reține că potrivit prev.art. 145 ind.1 din Legea nr.
571/2003 „în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3500 kg si care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând si scaunul șoferului, nu se deduce TVA aferentă achizițiilor acestor vehicule si nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile cu excepția vehiculelor care se înscriu în oricare din categoriile prevăzute la lit. a-c";.
Conform art. 145 ind.1 alin.1 lit.c Cod fiscal „prin vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată se înțeleg vehiculele care contribuie în mod esențial la prestarea directă a serviciilor cu plată si fără de care serviciile nu pot fi efectuate";.
Intre reclamantă în calitate de prestator si S. M & E C. SRL și S. K & F
SV C. SRL în calitate de beneficiari, la data de (...) s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect transportul de personal de la domiciliu la locul de muncă cu autovehiculele Ford Focus cu nr. de înmatriculare (...) si T. L. C. cu nr. de înmatriculare (...).
In cadrul procedurii de soluționare a contestației s-a reținut că în urma controalelor încrucișate efectuate si a conținutului celor două contracte încheiate, S. K & F SV C. SRL nu a avut în perioada noiembrie-decembrie 2009 si nici la data efectuării controlului iar la S. M & E C. SRL se realiza transportul administratorului salariat pe aceeași stradă de la nr. 76 la nr.2.
Față de cele constate în mod corect s-a apreciat de organul fiscal că operațiunile nu au scop economic și nu pot fi luate în considerare deoarece conform art.11 (1) din Legea nr. 571/2004 se precizează că „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției";.
Din cele expuse rezultă că cele două autoturisme au fost utilizate de reclamantă în calitate de proprietar atât în activitatea curentă a societății cât si pentru a presta servicii cu plată, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă în sensul că au fost achiziționate doar în scopul de a produce venituri urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Așa fiind, cele două autoturisme nu pot fi încadrate la excepția prevăzută de art. 145 ind.1 (1) lit.c din C. Fiscal, deoarece pentru a fi exceptate de la limitele speciale ale dreptului de deducere a TVA, legiuitorul prevede utilizarea exclusivă, strict în scopurile stipulate în dispozițiile art. 11 (1) din Legea nr.
571/2004, în speță prestări servicii cu plată.
Dispozițiile legale menționate se coroborează si cu precizările Circularei
MFP -ANAF 341061/2009 date în aplicarea unitară a OUG nr. 34/2009 potrivit cărora: „având în vedere prevederea expresă de lege care nu permite deducerea de TVA decât în cazul în care se poate dovedi utilizarea exclusivă pe categoriile exceptate, rezultă că acele vehicule care sunt parțial utilizate pentru activitățile exceptate si parțial pentru activități care nu se regăsesc în excepțiile stipulate de lege, nu vor beneficia de deducerea TVA potrivit art. 145 ind.1 Cod Fiscal";.
Reiterarea apărării potrivit căreia autovehiculul T. nu este autoturism ci autoutilitară este neîntemeiată deoarece în contractul de vânzare-cumpărare nr.
1509/4/1/(...) si în cartea de identitate a autovehiculului este folosită noțiunea de autoturism si nu autoutilitară, motiv pentru care la data achiziției acestuia reclamanta nu are dreptul de deducere a TVA în conformitate cu prevederile art. 145 ind.1 Cod Fiscal. Împrejurarea că la data de (...) odată cu avizarea de către R. A. Român apare în cartea de identitate sub denumirea de „. dovedește că a fost supus unei modificări tocmai pentru a se încadra in categoria autovehiculelor exceptate de la interdicția deducerii de TVA, fără ca petenta să justifice cu documente realizarea acestora.
Apărarea formulată de reclamantă cu privire la restricția de deducere a TVA conform art. 145 ind.1 din Legea nr. 571/2003 se referă la autoturisme destinate exclusiv transportului de persoane iar autovehiculul în speță este destinat transportului de marfă nu este de natură a-l încadra la excepțiile de la restricția de deducere a TVA deoarece reclamanta nu a făcut dovada utilizării exclusive si exprese a autovehiculului T. numai pentru prestări servicii cu plată.
Referitor la rentabilitatea activității de transport argumentul invocat nu își găsește justificare întrucât reclamanta nu a prezentat nici un fel de acte, bonuri fiscale din care să rezulte prețul combustibilului, distanțele parcurse, obiectul transporturilor efectuate.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, desființarea deciziei nr.138/2010 și rejudecând contestația să fie anulată decizia.
În susținerea celor solicitate se arată că în anul 2009 a achiziționat două autovehicule ,un autoturism marca Ford Focus și o autoutilitară marca T. L. C.. Datorită lipsei de comenzi în activitatea de producție a decis să extindă gama de activitate prin păstrarea de servicii către diferite societăți. În acest sens a recurs la autorizare și a încheiat cu trei societăți contracte de prestări servicii Cele două autoturisme aveau o destinație clară la momentul achiziționării iar aceste aspecte sunt dovedite. Actele respectiv carte identitate, contract de vânzări atestă că autovehicul T. este autoutilitară și nu autoturism așa cum a reținut organul de control iar în atare situație se impunea aplicarea prevederilor legale art.145/1 din
Legea nr.571/2003. Aceste prevederi s-au omis a fi aplicate deși restricția de deducere TVA se referă la autoturisme destinate exclusiv transportului de persoane iar autovehiculul achiziționat era destinat și pentru transport marfă adică pentru activitatea de aprovizionare a societății cât și pentru activitate de prestări servicii de către alte societăți. În ceea ce privește autovehiculul T. restricția prevăzută de norma menționată nu se referă la autovehicule din această categorie și prin urmare decizia de impunere referitoare la plata TVA aferent acelui autovehicul și consumului de carburant pentru acesta este nelegală.
Referitor la autoturismul marca Ford Focus se arată că acesta a fost achiziționat dar în scop de a produce venituri din activitatea de transport. În momentul de față pentru acest autovehicul exista un singur beneficiar pentru care se prestează activitate de transport iar aprecierile făcute că pentru a se putea beneficia de deducere TVA ar trebui să existe o activitate permanentă cerință respinsă de o circulară este nelegală. Acest autoturism se p……..doar în activitate în baza de contract și nu este destinat altor activități.
În ceea ce privește restabilitatea activității de transport se arată că la autovehiculul ford consumul mediu este de 4,5 - 5,5 litri la 100 km. V. chiriei lunar este de 50 lei sumă pentru care se poate achiziționa circa 15 litri de combustibil. Cu acest combustibil se poate circula 300 km. Din valoarea coieficientului 50% din sumă este destinată plății combustibulului iar restul constituie venit al societății.
Art.145 din Legea nr.571/2003 specifică anumite excepții de la regula pentru care nu se acceptă deducerea pentru autoturismele destinate transportului doar care sunt destinate activității comerciale se acceptă TVA Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata D. G. a F. P. a solicitat respingerea recursului în considerarea operațiunilor constatate nu au scop economic și nu pot fi luate în considerare conform art.11(1) din Legea nr.571/2003. Cele două vehicule nu pot fi încadrate în categoria celor utilizate pentru prestarea de servicii cu plata ca excepție prevăzută la art.145/1 alin.1 lit.c din Legea nr.571/2003. În plus din nota explicativă luată administratorului rezultă că cele două vehicule sunt utilizate de proprietarul F. C. atât în activitatea aprovizionare cât și pentru a presta servicii.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat la recurentă organele fiscale au reținut că societatea a dedus TVA pentru servicii, achiziții combustibil care nu dau drept de deducere, încălcând astfel prevederile art.145/1 C.fiscal. Drept consecință au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale suplimentare.
În considerarea că restricția art.145/1 nu se referă la autovehicule destinate transportului marfă, că norma se referă strict la cele destinate transportului pentru persoane și de la aceasta există și excepții, iar autovehiculele au fost achiziționate în scopul de a produce venituri cele statuate de organele fiscale sunt contestate însă prin decizia nr.138/2010 aceasta este respinsă. Soluția menționată a fost motivată în esență pe aceea că este permisă deducerea în situația în care se poate dovedi utilizarea expresă și exclusivă a autovehiculelor doar pe categorii exceptate iar actele notele explicative și contractele relevă o altă situație a operațiunilor desfășurate.
Nemulțumită fiind și reiterând argumentele aduse prin contestație cu privire la restricție, excepție și scop realizare venituri instituit de C. fiscal societatea se adresează instanței.
Intimata dimpotrivă a susținut că raportat la acte în cauză nu se poate reține excepția prevăzută la art.145/1 (1) lit.c C.fiscal.
Norma invocată de către părți art.145/1 C.fiscal prevede că în cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri incluzând și scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor vehicule și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehicule care au aceleași caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile cu excepția vehiculelor care se înscriu în oricare dintre următoarele categorii: a) vehiculele utilizate exclusiv pentru intervenție, reparații , pază și protecție, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de agenții de recrutare a forței de muncă; b) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată inclusiv pentru activitatea de taxi; c) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată inclusiv pentru închiriere către alte persoane instruirea de către școli de șoferi, transmiterea folosinței în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional.
Nomele de aplicare a L. nr.571/2003 privind C. Fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 cu modificările și completările ulterioare la pct.45/1 alin.2 se precizează că „în sensul art.145/1 alin.1 lit.c din C. fiscal prin vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plata se înțelege vehiculele care contribuie în mod esențial la prestarea directă a serviciilor cu plata și fără de care serviciile nu pot fi efectuate";.
Din normele enunțate reiese că în cazul vehiculelor destinate transportului de persoane nu se deduce TVA aferent achizițiilor acestora și nici taxa aferentă achizițiilor de combustibil cu excepția vehiculelor utilizate pentru prestarea de servicii cu plata inclusiv închirierea către alte persoane pentru prestare de servicii cu plata.
Cu alte cuvinte este permisă deducerea TVA pentru achiziție inclusiv de combustibil în cazul în care se poate dovedi utilizarea exclusiv pe categorii exceptate.
În speță actele depuse note explicabile, contracte,procese verbale control incrucisat, atesta ca autovehicule se utilizează în funcție de necesități pentru deplasare administrator si pentru aprovizionare proprie societatii, pentru aprovizionare alta societate, pentru transportul de persoane de la domiciliu la locul de muncă în contextul asumării de obligatii prin contracte de prestări servicii, că societățile contractante nu au avut angajați în perioada pentru care s- a depus decont deducere TVA achiziții combustibil. Se poate așadar observa că situația societății în contextul desfășurării activității de aprovizionare proprie , pentru aprovizionarea S. K&F SV cat si pentru transport nu poate demonstra utilizarea exclusivă numai pentru prestare servicii plata pentru a fi încadrate în situații de excepție.
Susține recurenta că a desfășurat transport de marfă și aceasta nu intră în categoria prevăzută de norma enunțată. Susținerea nu poate fi primită întrucât se omite a se avea în vedere contractele de care a înțeles să se prevaleze din conținutul cărora reiese că parțial efectuează și transport persoane. Ori în cazul autovehiculelor destinate transportului de persoane nu este permisa deducerea de T.
Mai susține recurenta că autovehiculele au fost achiziționate în scopul realizării de venituri. Susținerea nu își găsește justificare in sensul evocat de recurenta de vreme ce chiria este una modică de 50 lei lunar și câtă vreme din acte nu rezultă că această sumă ar fi fost utilizată chiar și parțial pentru achiziție de combustibil. La dosar nu există acte bon fiscal, foi de parcurs din care să rezulte preț distanțe, obiect pentru a se putea deduce din scăderea unor atare cheltuieli eventuala rentabilitate.
Tot astfel susține recurenta că s-a realizat anterior achiziționării modificării la autovehiculul și în acest context ar intra în categoria de excepție a restricției normei. Susținerea de asemenea nu poate fi primită din moment ce masa acestuia se înscrie în prevederile textului ce nu permite deducerea. În plus existența unei facturi și a autorizării activității nu sunt suficiente pentru a aprecia că acestea au fost utilizate în scopul exclusiv cerut de norme.Ca atare fata de cele rezultate din acte si de norma mai sus enuntata retinerile primei instante nu pot fi considerate gresite.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. F. C. SRL împotriva sentinței civile nr.
6546 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
