Decizia nr. 3101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3101/2012
Ședința publică de la 19 A. 2012
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta A. E., împotriva sentinței civile nr. 5368/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâtul M. M., F. ȘI P. S., având ca obiect comunicare informații de interes public (L. Nr.5.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare. La data de (...), recurenta a depus un script la dosar.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5368 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. „. T. în contradictoriu cu pârâtul M. M., F. și P. S. B., pe excepția inadmisibilității.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 2 lit.b din L. nr. 5. „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației";.
Actul de la fila 4-12 reprezintă o scrisoare deschisă înaintată către M. M., F. și P. S., fiind înregistrată la D. G. de A. S. sub nr. 828/(...), în preambul prezentându-se extrase din documente și tratate internaționale precum și din legislația română pornind de la C. R. până la legislația specifice în domeniul persoanelor cu handicap, respectiv L. nr. 4. privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare.
După enumerarea prevederilor legale, a unor principii generale și recomandări, reclamanta adresează un set de 14 întrebări a căror formulare în majoritate este retorică.
In conformitate cu prevederile art. 7 din L. nr. 5. pârâtul a formulat un răspuns la scrisoarea deschisă prin care a comunicat reclamantei faptul că răspunsul punctual va fi formulat de către A. N. pentru Protecția Drepturilor
Persoanelor cu handicap, instituție a Administrației P.e Centrale cu competențe în domeniu aflată în subordinea M..
De asemenea, prin adresa nr. 2948/D.J./C.J.C/(...) ANPH a comunicat reclamantei faptul că odată cu adoptarea convenției privind drepturile persoanelor cu vizabilități se va proceda la revizuirea legislației în domeniu iar propunerile formulate de asociație vor fi discutate în vederea posibilității transpunerii lor în realitate.
Față de cele expuse instanța a apreciat că actul adresat de reclamantă pârâtului reprezintă un memoriu prin care i s-a adus la cunoștință aspecte generale referitoare la situația persoanelor cu handicap neuropsihic, a adresat întrebări retorice dar nu a formulat solicitări care privesc activitățile sau rezultă din activitățile desfășurate de pârât și care pot constitui informații de interes public în conformitate cu prevederile art. 2 lit.b din L. nr. 5..
Pe de altă parte, art.21 din L. nr. 5. prevede o procedură specială care implică depunerea reclamației la conducătorul autorității sau al instituției publice în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de persoana lezată și după cercetarea administrativă și comunicarea răspunsului, cel vătămat în drepturile sale se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, din considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantă nu întrunește cerințele prevăzute de art.2.pct.b din L. nr. 5. iar pe de altă parte reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii administrative prev.de art. 21 din același act normativ, a dispus admiterea excepției inadmisibilității invocată de pârât și a respins cererea acesteia pe excepția invocată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. E. T., solicitând admiterea, casarea sentinței civile nr. 5. și obligarea pârâtul sa îi comunice informațiile de interes public solicitate prin mijlocirea celor 14 întrebări, fixarea unui termen în care pârâtul să îi comunice aceste informații și de asemeni obligarea paratului la plata daune morale în suma de 40.000 ron.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în urma cu aproape 2 ani de zile asociația umanitara "E." a formulat și a depus o cerere prin care a chemat în judecata M. B. solicitând în mod firesc și legal îndreptățit pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună atât obligarea acesteia la a comunica informațiile de interes public precizate prin mijlocirea unui set de 14 întrebări cat și plata daunelor morale în suma de 40.000 ron.
În mod cu totul paradoxal, după un an de zile de la momentul înregistrării acestei cereri instanța din cadrul T.ui C. își declina competenta de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de A. C. L. pe care în mod normal instanța de judecata din cadrul T.ui C., în situația în care ar fi considerat de cuviința, ar fi trebuit sa-l facă la scurt timp după introducerea acțiunii avand în vedere prevederile continute de art. 22(5) din L. 5. prin care se precizeaza în modul cel mai clar faptul că: "plangerea se judeca în instanta în procedura de urgenta." Ori scurgerea unui an, timp în care nu s-a intamplat nimic, constituie dovada incontestabila a faptului ca instanta a ignorat și a incalcat cu buna stiinta aceasta prevedere. Aspect cu privire la care instanta nu face insa nici un fel de referire.
In schimb este lesne de perceput dar în acelasi timp de neinteles și de neacceptat atitudinea subiectiva și vadit partinitoare pe care instanta de judecata o manifesta în mod constant fata de parata, insusindu-si fara nici un dram de rezerva și jena toate incercarile acesteia de a se dezvinovati.
Afirmatie sustinuta printre altele de tendinta instantei de a da dreptate paratei cu privire la exceptia neindeplinirii reclamatiei administrative prevazuta de art. 21 alin. 1 din L. 5. invocand în mod fals existenta unei proceduri pe care o numeste speciala, ocolind din nou și cu buna stiinta prevederile continute de art.22 (1) din L. 5., prin care se precizeaza în modul cel mai clar și fara echivoc faptul ca, citam:" în cazul în care o persoana se considera vatamata în drepturile sale prevazute în prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de C. A. ...."; fără a se mai continua cu o precizare de genul ca nu te poti adresa T.ui numai dupa ce ai facut în prealabil o reclamatie administrativa. Situatie în care aprecierea instantei cu privire la faptul ca cererea reclamantei nu intruneste cerintele prevazute de art.21 (1) din L. 5. este eronata și drept urmare nu subzista în raport cu prevederile art.22(1) din aceeasi lege. L. de altfel precizat și prin G. P. privind liberul acces la informatiile de interes public reglementat prin L. 5., brosura editata de A. pentru Apararea Drepturilor Omului în Romania (APADOR)- Comitetul Helsinki- pasaj pe care il anexam în xerox copie la prezenta.
De asemeni instanta continuand cu aceeasi atitudine ingaduitoare și vadit partinitoare manifestata fata de parata, în scopul de a deturna atentia de la fondul problemei își insuseste aprecierile acesteia intru totul, face caz și insista cu privire la maniera în care a fost formulata și redactata solicitarea asociatiei umanitare "EVLAVE" lansandu-se în mod hilar intr-o veritabila analiza literara a textului ajungand în final la concluzia preluata de altfel de la parata ca actul adresat de reclamanta paratului reprezinta de fapt un memoriu prin care se recunoaste totusi faptul ca s-au adresat un set de 14 intrebari a caror formulare este în majoritate retorica??!! A. aspect care vizeaza o problema de forma constituie unul din argumentele "serioase" cu care instanta a motivat respingerea actiunii.
In acelasi mod caracterizat ca fiind balbait și confuz prin care instanta prin dispozitivul sentintei se contrazice în mod sistematic și repetat nu se contesta si se recunoaste totusi faptul ca potrivit declaratiilor paratului, acesta: "a formulat un raspuns la scrisoarea deschisa prin care a comunicat reclamantei faptul ca (atentie) raspunsul punctual va fi formulat de catre A. N. pentru Protectia Drepturilor Persoanelor cu Handicap, institutie a administratiei publice centrale cu competente în domeniu aflata in subordinea M.." lucru care insa nu s-a intamplat nici pana în ziua de azi. Prin aceasta precizare instanta recunoaste existenta celor 14 intrebari și de asemeni faptul ca nu s-a dat nici un fel de raspuns acestor intrebari.
Dupa toate aceste aberatii și incalcari a prevederilor legale instanta apreciaza faptul ca cererea formulata de asociatia umanitara "E." nu intruneste cerintele prevazute de art.2 pct. b din L. 5., pe de o parte iar pe de alta parte faptul ca asociatia umanitara "E." nu a facut dovada indeplinirii procedurii administrative. L.ri care în mod obiectiv și evident nu sunt adevarate.
De asemeni instanta în aceeasi maniera incorecta și tendentioasa nu aminteste deloc de faptul ca abia dupa un an de zile de la introducerea actiunii de catre asociatia umanitara "E.", timp în care nu s-a intamplat absolut nimic, s-a trezit dintr-o data și a invocat exceptia necompetentei materiale vizand capatul de cerere cu privire la prevederile legii nr. 52/2003 care reglementeaza transparenta decizionala în administratia publica. Aspect de asemenea invocat de asociatia umanitara "E.LAVIE" prin cererea depusa initial.
Astfel ca setul de 14 intrebari la care s-a solicitat raspuns atat în temeiul legii 5. cat și a legii 5212003 avea în primul rand menirea sa demonstreze lipsa de transparenta decizionala a celei mai inalte institutii la nivel national cu atributii și responsabilitati în domeniul protectiei și promovarii drepturilor persoanelor cu dizabilitati în general, în raport cu organizatiile cetatenilor legal constituite.
Convingerea noastra este ca instanta ori nu a citit ori a parcurs la modul superficial inscrisurile depuse de noi la dosar sau daca le-a citit cu siguranta le-a ignorat cu buna stiinta. Altfel nu se explica cum s-a ajuns la convingerea ca actiunea inaintata de asociatia umanitara "E." se impune sa fie respinsa pe exceptia inadmisibilitatii.
Cu privire la aceasta speta este de asemenea de remarcat și de retinut faptul ca instanta de judecata a plecat de la bun inceput de la o premisa gresita și pe tot parcursul procesului nu a tinut deloc seama de un lucru elementar dar fundamental, care printre altele caracterizeaza un stat democratic și de drept. și anume faptul ca refuzul absolut nejustificat de a raspunde punctual la cele 14 intrebari fie ele retorice sau neretorice, vine din partea unei institutii publice aflata în slujba și la dispozitia cetatenilor și a organizatiilor legal constituite ale acestora. Faptul ca o problema atat de simpla și de clara cum este spre exemplu solicitarea unei asociatii umanitare de a i se furniza o serie de informatii de interes public este tratata cu atata lipsa de solicitudine, cu refuzuri repetate și în dispretul legii se constituie într-un abuz venit din partea unei institutii publice prin ingradirea exercitiu lui drepturilor unei categorii de persoane pusa astfel intr-o situatie de inferioritate pe temei de dizabilitate. A. lucru intamplandu-se dupa ce insasi instanta de judecata recunoaste la un moment dat faptul ca în preambulul cererii asociatia "E." face referire și prezinta extrase din documente, tratate, conventii, recomandari internationale și europene precum și din legislatia romana plecand de la L. fundamentala pana la legislatia nationala specifica domeniului protectiei și promovarii drepturilor persoanelor cu dizabilitati în general tocmai în scopul de a se identifica sediul materiei.
Fata de toate acestea, tinand cont de caracterul profund umanitar atat al intentiei cat și al demersului initiat și sustinut de o entitate activa din cadrul societatii civile cum este asociatia umanitara "E." în scopul de a clarifica impreuna cu acele autoritati ale statului cu atributii și responsabilitati in domeniul protectiei și promovarii drepturilor persoanelor cu dizabilitati, anumite aspecte legate de starea, calitatea și perspectiva vietii acestei categorii de persoane relativ numeroasa, asociatia umanitara "E." considera ca hotararea instantei de judecata din cadrul T.ui C. data prin sentina civila nr. 5. nu este doar netemeinica și nelegala dar mai ales iresponsabila și inumana prin faptul ca aceasta hotarare produce în mod indirect o grava atingere la adresa drepturilor omului și a libertatilor sale fundamentale: justitita sociala, demnitatea și pretuirea persoanei umane, proclamate de C. O. Prin aceasta hotarare s-a produs o incalcare a insasi principiului umanitatii, principiu care ne deosebeste pe noi oamenii de regnul animal și fara de care omenirea n-ar mai valora nici macar 2 bani.
Instanta de judecata a dat pe tot parcursul procesului dovada de tergiversare invocand tot felul de chichite procedurale în scopul de a deturna atentia de la adevaratul fond al problemei, de faptul ca si-a permis sa interpreteze dupa bunul plac legile. Dar lucrul cel mai grav este faptul ca si-a permis ca prin hotararea data sa ignore și sa incalce cu buna stiinta o prevedere continuta de art. 51 (2), (4) din L. fundamentala.
A. "E." apreciaza ca este nedemn, imoral, sa te manifesti pasiv și sa ignori la infinit tratamentul inuman și cruzimea cu care sunt tratati acesti semeni ai nostri intr-un stat membru al unei familii europene care se pretinde civilizata.
Reclamanta are convingerea ca în situatia în care vreunul dintre magistratii completului de judecata care a data aceasta sentinta incalificabila ar avea în familie un caz de asemenea natura, atunci cu siguranta ar fi avut o cu totul alta perceptie și constiinta i-ar fi dictat o cu totul alta atitudine. Mai are de asemeni convingerea ferma a faptului ca instanta de judecata datorita modului superficial în care a analizat, sau poate nu a analizat deloc, numeroasele inscrisuri pe care asociatia "E." le-a depus la dosarul cauzei pe tot parcursul celor 2 ani de zile pana la pronuntare, nu a avut deloc habar cu privire la ce inseamna aceasta organizatie legal constituita, cine sunt membrii fondatori, scopul pentru care a fost constituita, interesele cui le reprezinta și incearca sa le apere, ce urmareste în final și de fapt. P. ca daca ar fi constientizat toate aceste deziderate ar fi inteles de ce era absolut necesara și importanta clarificarea aspectelor ridicate prin mijlocirea celor 14 intrebari. Ar fi inteles cu siguranta ca acest demers constituie inceputul unui amplu proces prin care nu se urmarea nimic altceva decat recunoasterea de catre autoritatile statului a modului inuman în care este privita și tratata problematica categoriei de persoane cu dizabilitati neuro-psihice intr-un stat membru al UE. Din pacate asociatiei "E." i s-a confiscat în mod abuziv si acest elementar drept. Situatie în care nu mai are rost sa discutam despre fondul problemei.
Nu înțelege ce anume a determinat și de ce natura au fost convingerile intime ale instantei atunci cand a luat o astfel de hotarare. H. care printre altele nu a facut nimic altceva decat sa incurajeze și sa protejeze în continuare aroganta, infatuarea, sfidarea, lipsa de solicitudine, lipsa dialogului si a consultarii cu societatea civila, lipsa transparentei decizionale, incompetenta, delasarea, lipsa constintei profesionale, lipsa de moralitate, lipsa compasiunii și a solidaritatii umane pe care o manifesta în continuare hoardele de demnitari, ministri, secretari de stat, functionari de rang inalt, sefi de cabinet, consilieri, directori generali, directori generali adjuncti, sefi de servicii și multi alti functionari care populeaza în exces M.. Indivizi platiti din buzunarul umilului cetatean contribuabil fara insa sa se vada vreun rezultat deosebit al prestatiei lor. Prin aceasta hotarare profund incorecta și nedreapta instanta nu a facut nimic altceva decat sa incurajeze atitudinea samavolnica a celora pe care noi, cei care formam adevarata majoritate, îi platim sa ne serveasca interesele. în sprijinul acestei afirmatii asociatia "E." da un nou exemplu care demonstreaza printre altele efectul distructiv pe care l-a avut acest gen de hotarare în sensul ca M. a recidivat recent refuzand din nou sa raspunda unei alte petitii adresata de asociatia umanitara "E.", de data aceasta doamnei Sulfina B. personal. A. personaj aflat vremelnic și cu totul intamplator la carma acestui minister, a plecat la un moment dat impreuna cu tot guvernul în urma presiunilor strazii. Pe tot parcursul sederii în fotoliu ministerial aceasta doamna a incasat luna de luna retributia dupa care la un moment dat si-a pus palma în dos și a plecat fara sa se achite de una dintre cele mai elementare și de bun simt obligatii, cum este aceea de a da un raspuns unei petitii care a fost adresata de aceeasi asociatie umanitara "E.". Fapt pentru care din pacate nu va putea fi trasa la raspundere și nici nu va trebui sa dea socoteala cuiva. L. inadmisibil intr-un adevarat stat de drept.
Cu privire la acest nou abuz anexam la prezenta drept dovada atat petitia adresata doamnei ministru Sulfina B. cat și formularul Postei Romane intitulat generic Confirmare de P. P. la care de asemeni nu am primit vreun raspuns cu toate ca au trecut mai bine de 2 luni de zile. S. prin care arată de asemeni faptul ca nici pana în ziua de azi asociatia "E." nu a primit un raspuns punctual la cele 14 intrebari adresate în urma cu 2 ani.
Aceasta institutie publica vazand ca în urma unor astfel de practici contrare legii nu I se intampla absolut nimic gratie unei justitii protectoare continua cu obstinatie și nerusinare sa ignore și sa sfideze pe cei carora pana la urma le datoreaza retributiile.
In situatia în care în cazul de fata instanta de judecata nu ar fi fost atat de ingaduitoare și partinitoare cu parata și ar fi dat o sentinta corecta în conformitate cu legea sanctionand o astfel de atitudine atunci cu siguranta asemenea fapte nu s- ar mai fi repetat. Dar din pacate nu a fost sa fie asa.
În situația în care nu se va înțelege și nu se va accepta acest lucru, în cazul în care justiția va continua prin hotărâri nedrepte sa protejeze în disprețul legii aceste instituții publice în raport cu societatea civila singurele posibilități și modalitatea a acesteia de a-si exprima nemulțumirile sunt ori de a se adresa Curții Europene pentru Drepturile Omului ori de a ieși în strada.
Prin întâmpinarea înregistrată la 28 martie 2012 pârâtul M. M., F. și P. S. B., a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantă, cu menținerea în întregime a sentinței atacate.
În motivare a arătat că sentința civilă nr. 5368 din (...), pronunțată de
Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) este temeinică și legală.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Tribunalul Cluj, ca instanță de fond, ținând cont de dispozițiile imperative ale art. 137 Cod procedură civilă, s-a pronunțat, mai întâi, pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul M. M., F. și P. S., pe care a admis-o motivat de faptul că "cererea de chemare în judecată. formulată de reclamantă, nu întrunește cerințele prevăzute imperativ de art. 2 litera b) din L. nr. 554/2001 privind informațiile de interes public. iar. pe de altă parte reclamanta A. "E." nu a făcut dovada Îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de art. 21 din L. nr. 5. privind informațiile de interes public", cercetarea pe fondul cauzei fiind de prisos.
Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea recursului formulat de
A. "E." ca nefondat, S. civilă nr. 5368 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Având în vedere că instanța de fond a respins acțiunea promovată de recurenta reclamantă ca inadmisibilă reținând în motivare neîndeplinirea procedurii prealabile, motivarea că informațiile solicitate de reclamantă nu sunt de interes public în accepțiunea dată de art. 2 lit. b din L. nr. 5. nu este susținută în dispozitiv și deci nu poate întări soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă, deoarece această chestiune privește fondul cauzei, încât recursul va fi analizat strict din perspectiva soluției date asupra excepției de inadmisibilitate antamată în dispozitivul sentinței suib aspectul lipsei procedurii prealabile.
2. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 2 din C. R. competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Astfel fiind, prin niciun alt act normativ cu forță inferioară legii nu se pot stabili norme de procedură.
Din această perspectivă, prin hotărâre adoptată de G., recte HG nr.
123/2002, care are natură juridică de act administrativ normativ, nu se pot stabili norme de procedură care să reglementeze inclusiv condiții privind accesul părților la instanță și nici condiții de admisibilitate a acțiunii în justiție. Cu toate acestea, prin acte administrative normative se pot stabili reglementări de ordin procedural administrativ strict în faza de control administrativ a actelor administrative dar care să nu afecteze drepturile și interesele legitime ale particularilor.
A.ea sunt considerentele pentru care Curtea a înlăturat incidența HG nr.
123/2002 deoarece sub aspect procedural un atare act normativ nu se poate aplica în prezentul litigiu indiferent că este sau nu legal.
3. Procedura prealabilă este definită de art. 2 alin. 1 lit. j) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
Procedura prealabilă ca și condiție de exercițiu a acțiunii în contencios administrativ și ca cerință de admisibilitate a acestei acțiunii este obligatorie, în regulă generală, dacă nu este exclusă explicit sau dacă din norma legală incidentă voința legiuitorului este aceea de a suprima o atare procedură.
Cât privește procedura prealabilă în cazul prevăzut de L. nr. 5., Curtea are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din lege, în cazul in care o persoana se considera vatamata în drepturile sale, prevăzute în această lege, aceasta poate face plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei raza teritorială domiciliază sau în a cărei raza teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. De asemenea, textul legal dispune că plângerea se face in termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din lege.
Conform acestui text, la care se trimite expres, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda în scris la solicitarea informatiilor de interes public în termen de 10 zile sau, dupa caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitarii, în functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. În cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Mai apoi, legea dispune că refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
Pe cale de consecință, Curtea observă că termenul de 30 de zile privind introducerea plângerii la instanța de contencios administrativ curge de la expirării termenului de 10 zile în ipoteza în care particularul interesat nu a primit nici un răspuns la solicitarea sa, sau de la comunicarea răspunsului socotit vătămător în dreptul de acces la informațiile de interes public ori de la comunicarea refuzului explicit motivat privind comunicarea informațiilor de interes public solicitate sau de la expirarea termenului de 30 de zile, termen prelungit de autoritatea publică, dacă particularul nu a primit niciun răspuns.
De asemenea, este real că potrivit art. 21 alin. 2 împotriva refuzului explicit sau tacit de furnizare a unui răspuns la cererea de obținere a informațiilor de interes public, se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată. Însă contextul acestei reglementări și al reclamației administrative ca atare nu are neapărat menirea și sensul instituirii unei proceduri obligatorii prealabile ci doar acela de a conferi particularului lezat prerogativa de a deduce spre analiză conducătorului autorității publice modul de soluționare a cererii de obținerea informațiilor de interes public de către angajatul desemnat și are deci scopul de a declanșa, între altele, o procedură disciplinară, care se poate finaliza cu sancționarea disciplinară a angajatului și totodată cu furnizarea răspunsului ce va conține informațiile de interes public solicitate.
Din cele ce precedă, rezultă că pentru sesizarea instanței competente conform art. 22 alin. 1 din L. nr. 5. nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, căci dacă textul s-ar interpreta în sensul că impune parcurgerea procedurii prealabile atunci termenul de 30 de zile impus pentru intentarea acțiunii de contencios administrativ ar fi golit de sens, ceea ce nu poate fi admis, căci legea se interpretează în sensul în care produce efecte juridice, deci în sensul aplicării acesteia, și nu în sens contrar, conform principiului consacrat în adagiul actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.
Așa fiind, argumentul reținut de către instanța de fond conform căruia reclamanta era obligată să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art. 21 din L. nr. 5. este eronată, deoarece acest text legal nu prevede obligativitatea procedurii reclamației administrative. Pe de altă parte, în caz contrar, există însă posibilitatea ca petentul să piardă termenele prevăzute de lege pentru accesul în justiție și, prin urmare, există riscul respingerii plângerii ca tardiv introdusă, ceea ce este de neadmis.
Având în vedere că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materie, recte art. 21, art. 22 alin. 1 și art. 7 din L. nr.
5., art. 126 alin. 2 din C. R., art. 7 alin. 1 din L. nr. 554/2004, Curtea va reține că este dat ca fondat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul cu consecința desființării sentinței atacate și constatând că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, sentința va fi casată în întregime iar cauza se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
P. A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta A. E. T., împotriva sentinței civile nr.
5368 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. G. G.
