Decizia nr. 3849/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 3849/2012
Ședința 15 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul O. C. S. PRIN P. și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, având ca obiect anulare act administrativ decizia directorului C. de C. S.
La apelul nominal, făcut în cauză, la amânări fără discuție se prezintă consilier juridic C. A. și consilier juridic I. în reprezentarea intereselor recurentei C. de C. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea C. de C. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul recurentului O. C. S. prin P. solicită admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă, casarea sentinței recurate și anularea Deciziei D.ui C. de C. S., pentru motivele susținute și în cadrul dosarului nr. (...). În susținere se arată că potrivit Regulamentului de funcționare al C. de C. aceasta emite acte cu caracter individual , neavând competențe în a emite pe baza rapoartelor de audit acte administrativ financiare ci pe baza acestor rapoarte se exprimă opinii cu privire la operațiunile financiare. Se mai arată că deja există instanțe de judecată care au analizat aceste aspecte.
În ceea ce privește recursul declarat de C. de C. solicită respingerea acestuia , apărând ca și inadmisibil având în vedere că este formulat în numele și pentru C. de C. Se mai arată în susținere că lipsa capacității procesuale pasive a C. de C. S. rezidă și din aceea că C. de C. nu a fost citată nici măcar cu ocazia judecării cauzei la fond ci numai C. de C. S. precum și faptul că recursul nu este semnat de către D. C. J. de C. S.
Reprezentantul recurentei C. de C. solicită admiterea recursului declarat de către instituția pe care o reprezintă pentru motivele expuse pe larg în scris. În ceea ce privește recursul declarat de O. C. S. solicită respingerea acestuia ca nefundat pentru motivele expuse pe larg în scris, relevând în susținere că dispozițiile art.12 din L. nr.94/1992 stabilesc competențe în ceea ce privește Camerele J.. Mai arată că și dispozițiile art.137 din Constituția R. prevăd aceste prerogative de a emite acte ale C. de C.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.288 din 24 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O. C. S. prin P. și s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 28/(...) emisă de pârâta CAMERA DE CONTURI SĂLAJ din cadrul C. DE C. A R., în sensul înlăturării dispoziției de la punctul B8 referitoare la prejudiciul cauzat în urma neimpozitării și necalculării contribuțiilor către bugetul consolidat al statului, asupra sumelor aferente tichetelor cadou, ce au depășit plafonul de 150 lei, respingându-se ca nefondată cererea de anulare a deciziei cu privire la punctele B 11, B 12, B 13.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, C. de C. a J. S. a desfășurat în perioada (...)-(...) acțiunea privind auditul financiar al contului de execuție pe anul 2009, desfășurată la P. orașului C. S., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul verbal de constatare, înregistrat la data de 14 iulie 2010 sub nr. 7342. Valoarea estimată a operațiunilor reținute a fi făcute fără bază legală este de 124.216 lei. Împotriva acestui proces verbal de constatare, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind soluționată prin decizia nr. 28/(...), contestată în prezenta cauză.
Reclamanta a solicitat în principal anularea deciziei emisă de pârâta C. de C. S. pentru întocmirea acesteia cu depășirea atribuțiilor conferite acesteia de lege. I. de fond a apreciat ca neîntemeiată această susținere din următoarele considerente: Conform art. 21 alin. 1 și 2 din L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., Curtea de Conturi a României exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. C. de C. poate exercita auditul performanței asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice. A. 23 prevede că statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome pot fi entități audiate în sensul art. 2, iar art. 23 prevede domeniile asupra cărora C. de C. își desfășoară atribuțiile specifice.
Relevante pentru dosarul cauzei sunt prevederile cuprinse la lit. a, b, e și f al acestui articol care se referă la controlul asupra modului de formare și utilizare a resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete, utilizarea celorlalte fonduri publice, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege și situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice. În urma efectuării controlului de audit și dacă se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. S. întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate. A. 43 din același act normativ prevede că în baza constatărilor sale, C. de C. stabilește: a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal; b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă sau fiscală controlată. În baza acestor considerente de drept, instanța apreciază că emiterea deciziei nr. 28/2010 prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, s-a dispus suspendarea practicilor nelegale și înlăturarea neregulilor constatate s-a făcut cu respectarea competențelor materiale prevăzute de lege.
Cu privire la cererea formulată în subsidiar de anulare parțială a deciziei nr.
28/2010, cu privire la eliminarea mențiunilor și dispozițiilor de la litera B pct. 8, 11, 12, și
13, instanța reține următoarele:
La punctul B8 din procesul verbal întocmit în urma efectuării controlului de audit, pârâta a reținut în sarcina reclamantului că în cursul anului 2009, funcționarilor publici și personalului contractual ai entității le-au fost acordate tichete cadou, în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, cheltuielile fiind suportate din titlul VIII Asistența socială. Valoarea tichetelor cadou a depășit suma de 150 lei/persoana/ eveniment prevăzută de art. 55 (4) lit. (a) din L. nr. 571 Codul fiscal, ca fiind neimpozabilă, dar nu s-a procedat la impozitarea sumelor cu care s-a depășit acest plafon și nu au fost calculate contribuțiile la fondurile publice pentru sumele care se impozitează.
Conform explicațiilor oferite de reclamant în nota de relații (f.130 tichetele cadou au fost acordate în baza legii nr. 193/2006 și H.G. nr. 1317/2006, acte normative care prevăd că asupra tichetelor cadou nu se plătesc contribuțiile prevăzute de L. nr. 1., L. nr. 9., L. nr. 7. și legea nr. 346/2006. Conform art. 12 alin. 2 din L. nr. 193/2006 sumele corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Prevederile legate de obligațiile fiscale stabilite potrivit Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, de la 12 alin. (2) din L. nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006 au fost abrogate prin punctul 8 al articolului VI din L. nr. 343/2006.
De asemenea, pct. 11.2 din H.G. nr. 1317/2006 prevede că asupra sumelor corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se calculează și nu se rețin nici pentru salariat, nici pentru angajator contribuțiile obligatorii de asigurări sociale, prevăzute de nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzute de nr. 7. privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, contribuțiile obligatorii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare. Angajatorii nu datorează pentru sumele corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate angajaților nici contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, prevăzută de nr. 3. privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare.
În baza acestor considerente, instanța apreciază că reclamantul a acordat tichete cadou cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Chiar dacă a susținut că nu se impune efectuarea de rețineri din valoarea tichetelor cadou, reclamantul a arătat că totuși, le-a impozitat cu 16%, angajații primind tichete cadou diminuate cu acest procent.
La punctul B11 s-a reținut în sarcina reclamantului că în luna decembrie 2009, personalului angajat i-au fost acordate drepturi salariale nediminuate cu 15,5%. Pentru luna noiembrie s-au acordat zile libere diminuându-se cheltuielile de personal cu aproximativ 17% față de luna octombrie 2009.
L. mai sus amintită a intrat în vigoare pe data de 20 noiembrie 2009 impunând o diminuare a cheltuielilor de personal cu aproximativ 8%. Conducerea instituției împreună cu salariații, având la bază cheltuielile de personal din luna octombrie și reducerile din luna noiembrie a concluzionat că s-a realizat reducerea de 15,5% în medie pentru lunile noiembrie și decembrie. Tot în cadrul acestei ședințe salariații au fost de acord să suporte consecințele dacă aceste interpretări ale legii au fost incorecte";.
A. 10 din L. nr. 329/2009 prevede următoarele: „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu
15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri: a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la
10 zile lucrătoare; b) să reducă programul de lucru; c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b); d) altă măsură cu efect echivalent.";
I. de fond a apreciat că susținerea referitoare la diminuarea cheltuielilor cu 17% în luna noiembrie prin raportare la data de 20 noiembrie 2009 nu este justă, în condițiile în care, obligațiile stabilite prin art. 10 sus enunțat au existat în perioada octombrie- decembrie 2010. Prin urmare, pârâta a reținut corect neîndeplinirea obligației de diminuare a cheltuielilor cu 15,5%, în luna decembrie 2009.
La pct.B 12, s-a reținut că entitatea nu a virat la bugetul de stat contribuția datorată și nu a achiziționat produse/servicii de la o unitate protejată autorizată, pe bază de parteneriat, deși în perioada ianuarie-decembrie 2009 numărul de personal al entității este mai mare de 50 de angajați și nu are încadrat numărul minim de persoane cu handicap prevăzut de reglementările legale. S-a constatat încălcarea prevederilor art. 78 alin. 2 și 3 din L. nr. 448/2006 conform cărora autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați. A. și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat. R. nu a susținut și dovedit îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de acest text de lege, nerăsturnând astfel prezumția de legalitate a deciziei contestate.
La pct. B13 s-a constatat că în Acordul/Contractul colectiv de muncă nr. 5. încheiat între P. orașului C. S., prin ordonatorul principal de credite și S. liber „Civitas"; C. S. au fost prevăzute drepturi de natură salarială, contrar prevederilor art.12 (1) din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, actualizată și ale art.72 (1) din L. nr.188/1999 privind Statului funcționarilor publici, republicată. Direcția de M. și P. S. S., prin adresa nr. 1. (...) (anexa nr.B 13/1) comunică părților contractante înregistrarea Acordului/Contractului colectiv de muncă sub nr.1946/(...) cu observația că prin acord/contract au fost negociate drepturi de natură salarială, contrar prevederilor legale.
Nu s-a ținut cont de observațiile D. S. și începând cu data de (...) s-a acordat personalului din entitate două din drepturile de natură salarială, dintr-un număr de nouă, care au fost prevăzute în Acordul/Contractul colectiv de muncă. Sumele plătire reprezintă: indemnizație pentru menținerea capacității de muncă în sumă de 12 lei/zi/salariat și spor de fidelitate și loialitate față de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport cu vechimea în instituție, între 5% și 25%. Cu privire la această constatare, instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ale funcționarilor din cadrul instituțiilor publice nu se pot negocia, ele fiind stabilite doar prin dispoziții legale. P.ul, în calitatea sa de ordonator de credite are obligația de angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli legate de activitatea instituțiilor publice, cu respectarea prevederilor legale.
Prin contractul colectiv de muncă se pot negocia numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și perfecționare profesională. Autoritatea publică nu are posibilitatea negocierii drepturilor salariale atâta timp cât drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc exclusiv prin lege, fiind atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale cât și cuantumul acesteia.
Conform art. 12 din legea nr. 130/2006 în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prevede următoarele: Contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale."; Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat legală constatarea pârâtei cu privire la acordarea ilegală a drepturilor salariale.
Normei legale imperative citate nu i se poate opune cu succes efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 2. a T. S., având în vedere că în prezenta cauză obiectul nu este reprezentat de constatarea legalității sau ilegalității unei hotărâri a C. Local, iar contractul colectiv de muncă în aplicarea căruia s-au acordat ilegal drepturi salariale a intrat în vigoare ulterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești. De asemenea, prin sentința civilă nr. 2. instanța a apreciat legalitatea acordării unor drepturi salariale, altele decât cele vizate în prezenta cauză, în temeiul contractului colectiv de muncă nr. 4. (...).
Față de aceste considerente de drept și de fapt, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O. C. S. prin primar și a dispus anularea parțială a deciziei nr. 28/(...) emisă de pârâta C. de C. S. din cadrul C. de C. a R. în sensul înlăturării dispoziției de la punctul B8 referitoare la prejudiciul cauzat în urma neimpozitării și necalculării contribuțiilor către bugetul consolidat al statului, asupra sumelor aferente tichetelor cadou, ce au depășit plafonul de 150 lei, respingându-se ca nefondată cererea de anulare a deciziei cu privire la punctele B 11, B 12, B 13.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul O. C. S. prin P. cât și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ.
În recursul declarat de reclamantul O. C. S. prin P. se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate cu consecința anulării deciziei nr. 28/(...) emisă de C. de C. S., iar în subsidiar anularea parțială a acesteia prin eliminarea mențiunilor și dispozițiilor cuprinse la lit.B pct. 8,11,12 și 13, pe cale de excepție sau pe fond ca fiind nefondate și nelegale.
În motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de fond în mod nelegal a admis doar în parte acțiunea sa, respingând excepțiile pe c are le-a invocat fără a le analiza și a verifica prevederile Legii nr. 94/1992, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora activitatea de audit este finalizată prin emiterea unor opinii, cu caracter consultativ, opinii care trebuie analizate de către entitatea auditată în vederea îmbunătățirii activității. De altfel, potrivit art. 32 corob. cu cele ale art. 33 din L. nr.
94/1992 constatările rezultate din rapoartele de audit împreună cu obiecțiunile la acestea sunt temeiul demarării procedurilor de stabilire a eventualului prejudiciu și a celor de recuperare a acestuia, și nu cum eronat a reținut instanța de fond necesitatea emiterii unui act administrativ, prin care se tinde la atribuirea unui caracter obligatoriu al opiniilor de audit.
Aceste opinii, a apreciat reclamantul, nu pot fi transformate în obligații prin emiterea unui act administrativ cu caracter executoriu și obligatoriu deoarece potrivit prevederilor art.5 alin.5 din L. nr.94/1992, republicată, entitățile auditate poartă întreaga răspundere pentru acțiunile lor și nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea raporturilor C. de C. În privința nelegalității punctelor invocate, reclamantul a precizat faptul că directorul C. de C. S. a constatat existența unor presupuse abateri de la legalitate și regularitate prin care s-au produs prejudicii, deși prin raportare la textele de lege acțiunile întreprinse sunt legale, ignorându-se dispozițiile art. 21 din L. nr.
215/2001, republică prin care se stipulează în mod imperativ faptul că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină. Mai mult, activitatea autorităților deliberative ale administrației publice locale nu se circumscrie controlului efectuat de către organele de audit, fiind supusă exclusiv controlului potrivit Legii nr. 554/2004.
Apoi, nelegalitatea deciziei emise este dată de ignorarea faptului că printr-un act administrativ unilateral, respectiv H. C. local nr. 62/2005, a fost aprobat acordul/contractul colectiv de muncă pentru salariații aparatului de specialitate al primarului orașului C. S. L. acestui act a fost consfințită prin S. C. nr. 2. a T. S. În final, reclamantul a învederat că P.ul orașului C. S. este obligat să ducă la îndeplinire, alături de alte acte normative, H. C. local nr.62/2005, cu atât mai mult cu cât legalitatea acesteia este consfințită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv S. C. nr.2. prin care s-a dispus respingerea sesizării C. de C. S. cu privire la stabilirea răspunderii civile delictuale.
În recursul formulat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul menținerii ca fiind temeinică și legală și măsura dispusă la pct. B.8 al deciziei nr. 28.(...) pe care a emis-o.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., pârâta a imputat primei instanțe faptul că a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile pct.11.2 din H.G. nr. 1317/2006. Astfel, așa cum s-a menționat atât în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 7342 din 14 iulie 2010 la reclamant cât și în actele administrative ulterioare încheiate, valoarea tichetelor cadou acordate personalului reclamantului a depășit suma de 150 lei/persoană/eveniment prev.de art.55 alin.4 lit.a din L. nr.571/2003 privind Codul fiscal, ca fiind neimpozabilă, dar nu s- a procedat la impozitarea sumelor cu care s-a depășit acest plafon și nici nu au fost calculate contribuțiile la fondurile publice pentru sumele ce se impozitează. Procedându-se astfel, a opinat pârâta, au fost încălcate mai multe prevederi legale care reglementează utilizarea fonduri publice, administrarea și utilizarea acestora de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ- teritoriale de către instituțiile publice.
Pe de altă parte, pârâta a menționat că veniturile bugetului public consolidat al statului au fost diminuate prin necalcularea și nevirarea de către P. C. S. a sumei de
6.241 lei, iar impozitul pe venit și contribuțiile angajaților la fondurile publice datorate de salariați sunt în cuantum de 6.794 lei, după cum s-a consemnat în anexa nr. B.8/1 a procesului-verbal de constatare.
Față de aceste aspecte, pârâta susține legalitatea și temeinicia măsurii dispuse la pct. B.8 al deciziei contestate, astfel că, sub acest singur aspect, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicare greșită a legii .
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Curtea de Conturi a României, acesta vizează în mod punctual soluția pronunțată de către Tribunalul Sălaj cu privire la impozitarea tichetelor cadou. Normele legale incidente confirmă faptul că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar normele invocate de către recurentă în susținerea căii de atac fie sunt abrogate, fie nu sunt aplicabile. Astfel, la punctul B8 din procesul verbal întocmit în urma efectuării controlului de audit, recurenta a reținut în sarcina reclamantului că în cursul anului 2009, funcționarilor publici și personalului contractual ai entității le-au fost acordate tichete cadou, în conformitate cu prevederile Legii nr.
193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, cheltuielile fiind suportate din titlul VIII Asistența socială. Valoarea tichetelor cadou a depășit suma de
150 lei/persoana/eveniment prevăzută de art. 55 (4) lit. (a) din L. nr. 571 - Codul fiscal, ca fiind neimpozabilă, dar nu s-a procedat la impozitarea sumelor cu care s-a depășit acest plafon și nu au fost calculate contribuțiile la fondurile publice pentru sumele care se impozitează.
Contrar susținerilor recurentei, tichetele cadou au fost acordate în baza Legii nr.
193/2006 și H.G. nr. 1317/2006. Potrivit art. 12 alin. 2 din L. 193/2006: ,,Sumele corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial,,.
Mai mult, recurenta invocă în mod eronat dispoziții abrogate. Astfel, prevederile legate de obligațiile fiscale stabilite potrivit Legii nr. 571/2003 (Codul Fiscal), cu modificările și completările ulterioare, legate de tichetele cadou, au fost abrogate în mod lipsit de echivoc prin punctul 8 al articolului VI din L. nr. 343/2006: ,,Se abrogă
..…Prevederile legate de obligațiile fiscale stabilite potrivit Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, de la 12 alin. (2) din L. nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006,,.
De asemenea, așa cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță, pct.
11.2 din H.G. nr. 1317/2006 prevede că ,,asupra sumelor corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se calculează și nu se rețin nici pentru salariat, nici pentru angajator contribuțiile obligatorii de asigurări sociale, prevăzute de nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzute de nr. 7. privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, contribuțiile obligatorii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare. Angajatorii nu datorează pentru sumele corespunzătoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate angajaților nici contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, prevăzută de nr. 3. privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare,,.
În baza acestor considerente, instanța de recurs apreciază că reclamantul recurent a acordat tichete cadou cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Chiar dacă a susținut că nu se impune efectuarea de rețineri din valoarea tichetelor cadou, reclamantul a arătat că totuși, le-a impozitat cu 16%, angajații primind tichete cadou diminuate cu acest procent. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța de recurs va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurenta Curtea de Conturi a României și va menține sentința recurată în ceea ce privește aspectul contestat.
În ceea ce privește recursul declarat de către O. C. S. prin P., instanța de recurs apreciază calea de atac declarată ca fiind de asemenea neîntemeiată.
În baza competenței legale atribuite prin dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2 din L.
94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C. a J. S. a desfășurat în perioada (...)-(...) acțiunea privind auditul financiar al contului de execuție pe anul 2009, desfășurată la P. orașului C. S., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul verbal de constatare, înregistrat la data de 14 iulie 2010 sub nr. 7342. Valoarea estimată a operațiunilor reținute a fi făcute fără bază legală este de 124.216 lei. Conform art. 21 alin. 1 și 2 din L. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., Curtea de Conturi a României exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. C. de C. poate exercita auditul performanței asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice. A. 23 prevede că statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome pot fi entități audiate în sensul art. 2, iar art. 23 prevede domeniile asupra cărora C. de C. își desfășoară atribuțiile specifice. Așa cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță, relevante pentru dosarul cauzei sunt prevederile cuprinse la lit. a, b, e și f al acestui articol care se referă la controlul asupra modului de formare și utilizare a resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete, utilizarea celorlalte fonduri publice, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege și situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice.
Dacă se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. S. întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate. A. 43 din același act normativ prevede că în baza constatărilor sale, C. de C. are posibilitatea de a opta pentru cea mai potrivită dintre următoarele măsuri: a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal; b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă sau fiscală controlată. În baza acestor argumente, instanța de recurs apreciază că prin emiterea deciziei nr. 28/2010 s-a dispus suspendarea practicilor nelegale și înlăturarea neregulilor constatate, fapt realizat cu respectarea competențelor materiale prevăzute de lege.
Potrivit art. 11 alin. 2 și 3 din L. 94/1992 ,,organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul C. de C., în temeiul prezentei legi. Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al R., Partea I,,.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a contestației, soluția pronunțată de către judecătorul fondului este legală și temeinică, în conformitate cu probele administrate. Astfel, la punctul B11 s-a reținut în sarcina reclamantului recurent că în luna decembrie 2009, personalului angajat i-au fost acordate drepturi salariale nediminuate cu 15,5%. Pentru luna noiembrie s-au acordat zile libere diminuându-se cheltuielile de personal cu aproximativ 17% față de luna octombrie 2009. L. mai sus amintită a intrat în vigoare pe data de 20 noiembrie 2009 impunând o diminuare a cheltuielilor de personal cu aproximativ 8%. Conducerea instituției împreună cu salariații, având la bază cheltuielile de personal din luna octombrie și reducerile din luna noiembrie a concluzionat că s-a realizat reducerea de 15,5% în medie pentru lunile noiembrie și decembrie. Tot în cadrul acestei ședințe salariații au fost de acord să suporte consecințele dacă aceste interpretări ale legii au fost incorecte.
A. 10 din L. nr. 329/2009 prevede următoarele: „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu
15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri: a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la
10 zile lucrătoare; b) să reducă programul de lucru; c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b); d) altă măsură cu efect echivalent.";
În condițiile în care, obligațiile stabilite prin art. 10 sus enunțat au existat în perioada octombrie-decembrie 2010, instanța de fond a reținut întemeiat faptul că diminuarea cheltuielilor cu 17% în luna noiembrie prin raportare la data de 20 noiembrie
2009 nu este legală. Prin urmare, pârâta a reținut corect neîndeplinirea obligației de diminuare a cheltuielilor cu 15,5%, în luna decembrie 2009.
La pct.B 12, s-a reținut că entitatea nu a virat la bugetul de stat contribuția datorată și nu a achiziționat produse/servicii de la o unitate protejată autorizată, pe bază de parteneriat, deși în perioada ianuarie-decembrie 2009 numărul de personal al entității este mai mare de 50 de angajați și nu are încadrat numărul minim de persoane cu handicap prevăzut de reglementările legale. S-a constatat încălcarea prevederilor art. 78 alin. 2 și 3 din L. nr. 448/2006 conform cărora autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
A. și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat. R. recurent nu a susținut și dovedit nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de acest text de lege, nerăsturnând astfel prezumția de legalitate a deciziei contestate. Mai mult, prin motivele de recurs deduse judecății, recurenta nici nu aduce argumente prin care să conteste aceste aspecte ale actului administrativ.
La pct. B13 s-a constatat că în Acordul/Contractul colectiv de muncă nr. 5. încheiat între P. orașului C. S., prin ordonatorul principal de credite și S. liber „Civitas"; C. S. au fost prevăzute drepturi de natură salarială, contrar prevederilor art.12 (1) din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, actualizată și ale art.72 (1) din L. nr.188/1999 privind Statului funcționarilor publici, republicată.
Direcția de M. și P. S. S., prin adresa nr. 1. (...) (anexa nr.B 13/1) a comunicat părților contractante înregistrarea Acordului/Contractului colectiv de muncă sub nr.1946/(...) cu observația că prin acord/contract au fost negociate drepturi de natură salarială, contrar prevederilor legale. Începând cu data de (...) s-a acordat personalului două drepturi de natură salarială, dintr-un număr de nouă, care au fost prevăzute în Acordul/Contractul colectiv de muncă. Sumele plătite reprezintă: indemnizație pentru menținerea capacității de muncă în sumă de 12 lei/zi/salariat și spor de fidelitate și loialitate față de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport cu vechimea în instituție, între 5% și 25%.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a reținut întemeiat că drepturile salariale ale funcționarilor din cadrul instituțiilor publice nu se pot negocia, ele fiind stabilite doar prin dispoziții legale. P.ul, în calitatea sa de ordonator de credite are obligația de angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli legate de activitatea instituțiilor publice, cu respectarea prevederilor legale.
Prin contractul colectiv de muncă se pot negocia numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și perfecționare profesională. Autoritatea publică nu are posibilitatea negocierii drepturilor salariale atâta timp cât drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc exclusiv prin lege, fiind atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale cât și cuantumul acesteia. Aceste aspecte reies din dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996 în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, text legal care prevede următoarele: ,,Contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale."; Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat legală constatarea pârâtei cu privire la acordarea ilegală a drepturilor salariale.
Mai mult, consiliile locale nu au competența de a stabili prin hotărâre drepturi salariale suplimentare pentru personalul angajat al autorităților locale. Astfel, potrivit art. 36 alin. 1 din L. 215/2001 privind administrația publică locală ,,Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale,,. Salarizarea în instituțiile publice se stabilește numai prin lege și nu prin hotărâri ale consiliilor locale sau prin contracte colective de muncă.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin.
1 C.p.c., instanța va respinge si recursul declarat de către reclamantul O. C. S. prin P., împotriva sentinței civile nr. 6.288 din 24 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de reclamantul O. C. S. prin P. și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 6.288 din 24 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. I. C. I. D. P.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: P. A.R.
