Decizia nr. 3244/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 5181.(...)
D. CIVILĂ Nr. 3244/2012
Ședința publică din data de 25 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul T. D.-J. și pârâta I. P. - J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1014 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. 5181.(...) al T. B.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta-pârâtă I. P. J. B.-N. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1014 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.
5181.(...) s-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere formulat de reclamantul T. D. J. având ca obiect obligarea pârâtei I. P. județului B.-N. la executarea îndeplinirii obligației de numire în funcție publică de consilier superior în cadrul Instituției P. jud. B.-N..
S-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul T. D. J. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. B.-N. și, în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 59.535 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei
(...)-(...) pentru funcția publică de consilier I, gradația I, sumă care va fi actualizată cu rata inflației la data efectuării plății;
- a fost obligată pârâta la plata către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de către angajator, în cuantum de 11.497 lei, pentru perioada (...)-(...) și a celor datorate de angajat (calculate pentru aceeași perioadă și funcția publică de consilier I, gradația I) în suma de 18.926 lei;
- a fost obligată pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru întreaga perioadă (...)-(...), precum și la întocmirea corespunzătoare a fișelor fiscale aferente calității de funcționar public pentru perioada menționată anterior;
- a fost obligată pârâta la consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a tuturor modificărilor salariale aferente funcției publice pentru perioada (...)-(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 12.036,20 lei, reprezentând onorariu expert, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul T. D. J. a fost angajat al P. jud. B.-N., în calitate de director al
D. R. U., până la data de (...), când s-a dispus concedierea sa prin O. P. nr.290/(...).
Această măsură a fost contestată prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 566l/2000 al J. B., acțiune prin care s-a solicitat anularea ordinului menționat mai sus și reîncadrarea în funcția avută, cu obligarea la plata drepturilor bănești calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrare.
Prin sentința civilă nr.8..03.200l Judecătoria Bistrița a admis în parte contestația promovată, dispunând reîncadrarea petentului în postul de consilier - expert gr. I A, cu obligarea P. jud. B.-N. la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...) - 28.02.200l, precum și în continuare, până la reîncadrarea în muncă, respingându-se petitul privind plata indemnizației de conducere ( f.l2-l6 - dosar nr. 518(...) al T. B.-N.).
Din considerentele acestei sentințe, dat fiind obiectul prezentului dosar - obligarea pârâtei I. P. J. B.-N. la plata diferențelor salariale dintre cuantumul salariilor indexate, majorate și reactualizate pe care le-ar fi primit în calitate de funcționar public numit în funcție publică de execuție și pe le-ar fi ocupat în cadrul pârâtei (dacă nu era concediat) și salariile de care a beneficiat ca și angajat cu contract de muncă pe postul de consilier gr. I A, pentru perioada l.08.2000 - l3.l0.20l0, tribunalul a reținut ca relevant aspectul că judecătoria a statuat că, deși în motivarea în drept a ordinului atacat sau menționat și disp.art.98 lit. d din L.l88/l999, privind statutul funcționarilor publici, acest text nu era aplicabil în condițiile în care la data emiterii ordinului contestatorul nu avea calitatea de funcționar public (nefiind îndeplinite condițiile de depunere a jurământului - fapt recunoscut de părți, nici cele impuse de art.2 alin.3 - numirea de către conducătorul autorității publice, ca funcționar public";, iar pe de altă parte, reîncadrarea în postul de director al direcției de resurse umane nu putea fi dispusă, în contextul în care, la data emiterii O. nr.290/(...), acest post fusese desființat concomitent cu desființarea direcției respective.
Așa fiind, în urma respingerii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8. a J. B., prin decizia civilă nr.499/R/2001 a T. B.-N., era instituită în sarcina P. jud. B.-N. obligația reîncadrării reclamantului în postul de consilier- expert gr.I A.
Cele două hotărâri judecătorești menționate au fost desființate de Curtea
Supremă de Justiție prin decizia nr.l485/l(...) , în recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă această instanță, consecința fiind respingerea contestației formulate de petentul T. D. J.
Ulterior, încadrarea contestatorului pe postul de consilier gr. IA a intervenit ca urmare a pronunțării hotărârii din (...) de către Curtea E. a D. O. în cauza T. împotriva R..
Aspectele referitoare la raporturile de muncă ale reclamantului, are reîncadrării acestuia în cadrul instituției pârâte, au făcut obiectul dosarului nr.4736/ll2/20l0 al T. BN, angajatorul fiind obligat la încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, cu indicarea precisă a condițiilor în care să se realizeze această operațiune.
Apoi, prin O. nr.220/l3.l0.20l0 emisă de P. jud. B.-N. s-a dispus, începând cu data de l4.l0.20l0, încetarea raporturilor de muncă stabilite în baza contractului de muncă nr. 3..0l.2009 încheiat cu reclamantului T. D. J., iar prin sent.civ.nr.ll95/l.06.20ll a T. B.-N. - secția civilă, s-a constatat nulitatea absolută a acestui act.
In acest context, reclamantul și-a precizat pretențiile formulat în dosarul de față, în sensul acordării despăgubirilor bănești pentru perioada l.08.2000 - l3.l0.20l0, când a intervenit cea de a doua concediere a sa (a se vedea f.39 dosar).
Față de cele expuse anterior, rămâne de stabilit în ce măsură pretențiile pecuniare ale reclamantului și izvorând din pretinsa echivalare de drept a funcției contractuale cu funcția publică corespunzătoare, sunt întemeiate.
A., ulterior concedierii reclamantului prin O. nr.290/(...), prin Ord.nr.370/(...) emis de P. J. B.-N. (f.3l), la art. l au fost stabilite funcțiile publice de conducere și de execuție, precum și echivalarea acestora cu funcțiile existente, conform anexei, parte integrantă a ordinului, în temeiul art.22 alin.2 teza II-a din L.l88/l999 și art. IV din OUG nr.82/2000, dispoziții legale invocate în preambulul ordinului, realizându-se echivalarea funcției de „. special gr. I A din OUG nr.24/2000, anexa II/I cu funcția de execuție „cu funcția de execuție consilier, categoria A, cls.1, gr.1"; .
L. nr.l88/l999 publicată în MO din 8.l2.l999, menționa la cap.10 „. finale și tranzitorii";, art.97 alin.1-2, că „ funcționarii care la data intrării în vigoare a legii sunt încadrați pe perioadă nedeterminată în cadrul autorităților sau instituțiilor publice , vor f i nu miț i în f uncțiile publ ic e corespunz ăto are posturilor pe care le ocupă, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare";, iar pentru funcționarii care la data intrării în vigoare a legii ocupau o funcție publică de conducere într-o asemenea autoritate/instituție, se stipula susținerea examenului de atestare pe post (condițiile de desfășurare ale acestui examen urmând a fi stabilite printr-o hotărâre de guvern).
Conf.art.104, această lege a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în MO, deci la data de 8.0l.2000, iar procedura atestării pe post pentru funcțiile de conducere a fost reglementată, într-adevăr, ulterior prin HG nr.4. publ. MO din l(...), art.11 prevăzând că examenele de atestare pe post pentru numirea în funcțiile publice de conducere constau în susținerea unei lucrări scrise și în prezentarea la un interviu.
In aplicarea acestor dispoziții legale, s-a emis O. nr.354/l(...), privind numirea comisiei de atestare a funcționarilor publici din aparatul propriu al P. jud. B.-N. (f.211, 267 dosar), data desfășurării atestării fiind stabilită la (...), în preambulul ordinului invocându-se disp.art.97 alin.2 din L.l88/l999 și art.26 din OUG nr.82/2000, începând cu data de l.08.2000 procedându-se la emiterea unor ordine de către prefect pentru numirea în funcțiile publice de execuție (cu titlu exemplificativ, reclamantul a depus Ord.nr.403/l.08.2000, privindu-l pe Z. N. - consilier categoria A, cls.I, gr.1 - fila 23 dosar, persoană care ocupa la acel moment funcția de insp.I A, în cadrul serviciul administrativ, funcție deținută și de reclamant, după cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, poz.59 - f.l98 dosar).
De menționat că și în cuprinsul Ord.nr.403/l.08.2000 se invocau prevederile art.97 din L.l88/l999, modificată și completată de OUG nr.82/2000, coroborată cu art.14 di HG nr.4., deși această hotărâre de guvern reglementa atestarea pe post în funcții publice de conducere, însuși titlul hotărârii fiind „. și desfășurarea examenului de atestare pe post a funcționarilor care ocupă funcții publice de conducere în cadrul autorităților și instituțiilor publice";,
Dincolo de aceste neconcordanțe, se impune a fi subliniat că OUG nr.82/2000 publicată în MO din (...), în aplicarea căreia a și fost emis ordinul nr.354/l(...), la pct.26 mod if ic a d isp. ar t.9 7 al in. 1 ș i 2 d in L.l8 8/l999, în sensul c ă";
f uncțion ar ii înc adr aț i pe per io ad ă nede ter min ată în c adrul au tor ităț ilor/ ins tituț iilor publ ice, vor f i nu miț i în f uncțiile publ ice co respunz ăto are pos tu r ilor pe c are le ocup ă,
cu respec tare a d isp oz iț iilor prezen te i le g i, p ân ă l a 3..200 0"; , alin.2 stipulând obligativitatea susținerii examenului de atestare pe post pentru funcționarii care ocupă o funcție publică de conducere. Art.4 din aceeași ordonanță de urgență, stipula că „la stabilirea funcțiilor publice pentru fiecare autoritate sau instituție publică, potrivit art.22 alin.2 teza a II-a din L.l88/l999, se va realiza și echivalarea dintre funcțiile publice respectiv pe grade și clase și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prev. în anexele la OUG nr.24/2000";, publicată în MO din 3l.03.2000), act normativ ce reglementa sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, în anexa 2 I pct.1 menționându-se și funcția de execuție „. sp.gr.I A"; . Prin O. nr.283/(...) s-au stabilit criteriile suplimentare pentru reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al prefectului (art.2 din acest ordin), situația privind calculul punctajelor pentru reîncadrarea personalului conf.L.16l/2003 - criterii generale, făcând obiectul anexei nr.1. L. nr.l6l/2003 stipula în titlul III „Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici";, la art. 17 (1) lit. a) că „Funcționarii publici numiți în funcțiile publice prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, vor fi numiți în funcțiile publice prevăzute în anexa la prezentul titlu, dacă desfășoară una dintre activitățile prevăzute la art. 2 alin. (3) și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 49 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, în limita funcțiilor publice stabilite conform art. XVI";. O. nr.2l8/(...) al Președintelui Agenției Naționale a F. P. publicat în MO din (...), stabilea punctajele necesare reîncadrării în funcțiile publice, punctaje care însumate determinau în cazul reclamantului un punctaj superior celui de 7, minimul necesar pentru reîncadrarea în funcția publică conf.L.l6l/2003 (a se vedea anexa 1, art. 2 lit. a-d coroborat cu art. 4, precum și art. 1 lit. a-b din O. nr. 283/(...)). Așa fiind, este pertinentă și perfect susținută de actele normative succesive arătate, pretenția reclamantului privind îndreptățirea sa la pretinderea diferențelor bănești izvorând din echivalarea de drept a funcției contractuale cu funcția publică de consilier categoria A, cls.I gr.1, respectiv consilier I grad superior (ulterior datei de (...)), numirea în funcțiile publice corespunzătoare ca urmare a echivalării fiind obligatorie. în temeiul art.97 alin.1 din L.l88/l999 și art.4 din OUG nr.82/2000, începând cu data de (...), precum și ulterior datei de (...). O reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant nu poate fi realizată decât prin acordarea drepturilor bănești corespunzătoare funcțiilor publice pe care le-ar fi ocupat, dacă nu ar fi fost concediat ilegal, cu mențiunea că în condițiile în care, la data emiterii ordinului nr.290/(...), funcția pe care o ocupa nu era încă echivalată cu o funcție publică (în cadrul P. jud. B.-N. aceasta realizându-se abia începând cu (...), ulterior emiterii ordinului nr.354/1(...)), nu se putea dispune decât restabilirea situației anterioare prin prisma principiului consacrat de art.78 alin.2 Codul muncii, adică în funcția contractuală deținută la data concedierii. Expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul C. F., însușită de ambele părți prin neformularea unor obiecțiuni cu privire la sumele rezultate în urma calculelor evidențiate pe larg în cuprinsul raportului de expertiză depus la filele 85-173 dosar, a reliefat că sumele nete cuvenite reclamantului pentru funcția publică de execuție - consilier I gradația 1, pentru perioada (...)-(...), fără a fi luată în calcul indemnizația de conducere pretinsă pentru perioada (...)-(...), este de 59.353 lei, luându-se evident în calcul sumele de bani stabilite prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. care a modificat sentința civilă nr. 3. a T. B.-N. (vizând perioada (...)-(...)), precum și drepturile salariale încasate în perioada ianuarie 2009-octombrie 2010. În aceste condiții, tribunalul a admis în parte pretențiile formulate de reclamant în sensul că a obligat pârâta să-i plătească suma de 59.535 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei (...)- (...) pentru funcția publică de consilier I, gradația I, sumă care va fi actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, a obligat pârâta la plata către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de către angajator, în cuantum de 11.497 lei (pct. 8, coloana 4, din tabelul expertizei contabile, aflat la fila 125 dosar) pentru perioada (...)-(...) și a celor datorate de angajat (calculate pentru aceeași perioadă și funcția publică de consilier I, gradația I) în suma de 18.926 lei, (pct. 4, coloana 4 din tabelul expertizei contabile, aflat la fila 125 dosar), a obligat pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru întreaga perioadă (...)-(...), precum și la întocmirea corespunzătoare a fișelor fiscale aferente calității de funcționar public pentru perioada menționată anterior. Totodată a obligat pârâta la consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a tuturor modificărilor salariale aferente funcției publice pentru perioada (...)-(...), numai în condițiile efectuării tuturor viramentelor către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de către angajator și angajat, precum și a inserării în carnetul de muncă a tuturor modificărilor presupuse de salarizarea corespunzătoare publice de execuție de consilier I gradația 1, putându-se da eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant, ca urmare a neaplicării întocmai a dispozițiilor legale incidente funcției publice de către instituția pârâtă. Instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile reclamantului privind plata sumei totale de 79.153 lei, precum și stabilirea efectuării vărsămintelor către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de angajator și angajat (24792 lei, respectiv 16768 lei, a se vedea coloana 3 din tabelul aflat la fila 125 dosar), prin includerea indemnizației de conducere în perioada (...) - (...), în condițiile în care, așa cum s-a relevat anterior, art. 11 din HG nr. 4. publicată în MO din 1(...) reglementa necesitatea organizării unui examen de atestare pe post, constând în susținerea unei lucrări scrise și prezentarea la un interviu, nefiind cert faptul că dacă reclamantul s-ar fi prezentat la acest examen pentru funcția publică de conducere l-ar fi și promovat (încă o dată subliniem că prin O. nr. 354/1(...) depus la filele 211, 267-268 dosar, a fost numită comisia de atestare a funcționarilor publici din aparatul propriu al P. J. B.-N., procesul verbal întocmit la (...), aflata la filele 213, 214 dosar, relevând rezultatele acestui concurs, în cele din urmă emițându-se ordinul nr. 371/(...) pentru numirea în funcțiile de conducere a 3 persoane - fila 212 dosar). Reclamantul a mai susținut aspectul că la data pronunțării sentinței civile nr. 837/(...), postul de director al D. de R. U. exista, deși la data de (...) când s-a dispus concedierea sa ilegală fusese desființat, în condițiile în care prin adresa nr. 3381/(...) (fila 29), Prefectura J. B.-N. recunoștea anunțarea organizării unui concurs pentru data de (...) în vederea ocupării mai multor posturi, printre care și cel de director a D. de I. E. și R. E. Î.-adevăr, la pct. 5 al adresei nr. 3381/2002 se recunoștea faptul că T. D. a solicitat participarea la concurs pentru postul de director mai sus menționat, însă prefectul a înscris următoarea rezoluție „. concurs - Nu avem post de director la D. de I. E., motivul fiind necorelarea celor două anunțuri, respectiv anunțul nr. 33/(...) care cuprindea ca și post vacant și pe cel de director - D. de I. E. și R. E. și anunțul nr. 39/(...) care stabilea concursul pentru data de (...) în vederea ocupării unor posturi de conducere prin aparatul tehnic de specialitate, între acestea regăsindu-se 5 posturi de director (inclusiv la D. R. U. și R. cu P.) fără a se mai face referire la D. de I. E. și R. E. pentru care optase reclamantul (f. 25-26). Totodată, prin înscrisul intitulat „Răspuns la concluziile scrise"; pag. 3 (f. 241 dosar) , reclamantul a susținut că în temeiul art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2000 „. care își extinde sau reia activitatea într-o perioada de 12 luni de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de munca pentru motive prevăzute la art. 76 are obligația să încunoștințeze în scris despre aceasta organizațiile sindicale și să facă publică măsura. Unitatea va reangaja salariații cărora li s-a desfăcut contractul de munca pentru motivele prevăzute la art. 76, care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante și care s-au prezentat în termen de 15 zile de la data anunțului";, art. 76 al. 2 vizând ipoteza în care „. își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza, ca urmare a reorganizării";, instituția pârâtă era ținută de obligația reangajării de îndată pe postul contractual de director al D. R. U., ulterior reintegrării dispuse prin sentința civilă nr. 837/(...), însă tribunalul reține că aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei contestației promovată de reclamant împotriva ordinului nr. 290/2000, Judecătoria Bistrița subliniind în considerentele sentinței civile nr. 8. că „nu se poate dispune reîncadrarea în postul de director al direcției resurse umane întrucât la acea dată postul s-a desființat odată cu desființarea direcției."; În nici un caz, date fiind dispozițiile art. 97 al. 2 din L. nr. 1. coroborate cu prevederile HG nr. 4., nu se pot primi susținerile reclamantului în sensul că ar fi beneficiat de disp. O. nr. 370/(...) prin echivalarea funcției publice de conducere cu funcția de director, în mod automat, funcționarii care la data intrării în vigoare a statutului funcționarilor publici ocupau o funcție publică de conducere într-o autoritate/instituție publică fiind nevoiți a susține examenul de atestare pe post, examen organizat după cum s-a reliefat anterior în condițiile stabilite de ordinul nr. 354/1(...) (f. 211 dosar), anterior deci O. nr. 370/2000 emis în temeiul prevederilor art. 22 al. 2 teza a II-a din L. nr. 1. și OUG nr. 82/2000, după obținerea în prealabil a avizului nr. 15/(...) emis de A. N. a F. P. (f. 120). Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. D. J. așa cum a fost aceasta precizată prin notele scrise depuse la filele 204-205 dosar, în sensul celor mai sus arătate, ținându-se seama de faptul că la ultimul termen de judecată reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei I. P. județului B.- N. la executarea îndeplinirii obligației de numire în funcție publică de consilier superior în cadrul Instituției P. jud. B.-N.. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 12.036,20 lei, reprezentând onorariu expert, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății acestora, conform chitanțelor depuse la filele 63, 186 dosar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. D.-J. solicitând sa să se admită prezentul recurs si sa se modifice in parte dispozitivul sentintei recurate, in sensul de a admite integral actiunea precizata formulata de catre reclamant in prezentul dosar (fila 204) si, in consecinta: ". sa fie obligată parata sa plateasca reclamantului suma de 79.153 lei (in loc de 59.535 lei) cu titlu de despagubiri, reprezentand drepturi salariale restante aferente perioadei 0(...)-(...) pentru functia publica de consilier 1, grad. 1, cu indemnizatie de conducere aferenta perioadei 0(...)-(...), suma care va fi actualizata cu rata inflatiei la data efectuarii platii; ". sa fie obligată parata la plata catre bugetul consolidat al statului a contributii lor datorate de catre angajator, in cuantum de 16.767 lei (in loc de 11.497 lei) si a contributiilor datorate de catre angajat, in cuantum de 24.792 lei (in loc de 18.926 lei), calculate pentru functia publica de consilier 1, grad I in perioada 0(...)-(...), cu indemnizatie de conducere in perioada 0(...)-(...) In plus, solicită a se mentine toate celelalte dispozitii si precizari/ale dispozitivului sentintei atacate, asa cum au fost formulate de catre instanta de fond. Solutia data de catre instanta de fond la solicitarea reclamantului privind recunoasterea dreptului său de a fi ocupat functia publica de conducere de director al D. R. U. sau de director al D. I. E. in cadrul institutiei prefectului, in perioada 0(...)-(...), este vadit gresita pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, fiind data prin încălcarea legii. Efectele acestei incalcari au condus, in mod nelegal, la respingerea ca neantemeiata a pretentiei reclamantului privind despagubirea sa cu suma totala de 79.153 lei, stabilita prin expertiza contabila efectuata la cererea instantei. Reclamantul a promovat prezenta actiune in calitate de victima a S. Roman, recte a prefecturii.. Instanta de fond a retinut o stare de fapt neconforma cu realitatea (aliniat 2, pag 14 din sentinta atacata), a interpretat gresit probele din dosarul cauzei si a ignorat atat actele din dosarele penale atasate prezentului dosar cat si H. pronuntata in Cauza T. contra R., astfel: T. a admis neintemeiat sustinerile neadevarate ale paratei, de la punctul 2 al scriptului "CONCLUZII SCRISE" (fila 221), referitoare la pretinsa desfasurare a unui concurs pentru numirea in functii publice de conducere a 3 persoane (fila 212 dosar) In acest sens reclamantul solicită instanței a observa ca instanta de fond a ignorat inscrisul "RASPUNS LA CONCLUZII SCRISE" (filele 239-244) in care reclamantul a invederat in mod explicit faptul ca, asa-zisul concurs s-a desfasurat pentru ocuparea unor functii de conducere de natura contractuala si nicidecum pentru ocuparea unor functii publice de conducere (fila 249). In plus, solicită instanței a observa ca instanta de fond a ignorat AVIZUL nr 15/(...) emis de catre A. N. a F. P. (existent in dosarul penal atasat nr 3.) un document esential din care rezulta ca prefectura a obtinut avizul favorabil functiilor publice de conducere abia in data de (...), in conditiile in care parata a solicitat avizul aratat in data de (...) (prin adresa nr 4587/(...)) Or, in preambulul O. P. nr 371/(...) (fila 212) se face vorbire despre procesul verbal nr 4073/(...) din care rezulta ca pretinsul concurs s-a desfasurat in data de (...) deci fara avizul obligatoriu al A.. Instanta a ignorat neconcordantele majore existente intre cele 3 documente depuse in probatiune de catre parata la sedinta de judecata din data de (...) (filele 211-214). Prin aceste documente parata a incercat (si a reusit) sa dezinformeze tribunalul care in baza lor a retinut o stare de fapt nereala. In acest sens reclamantul solicită instanței a observa denumirea diferita a comisiilor : in O. nr 3. (fila 211) se face vorbire despre comisia de atestare a functionarilor publici din aparatul propriu al P. BN iar in P. verbal nr 4073/(...) (fila 213) se face vorbire despre C. de angajare, pregatire si avansare a personalului din cadrul P. BN . In aceste conditii solicită instanței a observa ca in preambulul O. nr 3. se face vorbire despre P. verbal nr 4073/(...) care nicidecum NU se refera la promovari in functii publice de conducere ci la promovari in functii contractuale de conducere, ca urmare a asa-zisei restructurari din data de (...) cand reclamantul am fost concediat. De asemeni solicită instanței a observa componenta diferita a comisiilor in sensul ca in OP 3. este consemnat ca presedinte de comisie V. B. (prefect) iar in P. verbal nr 4073/2000 este consemnat ca presedinte de comisie lIiesi S. (secretar general) In plus solicită instanței a observa ca din OP 3. rezulta ca data de desfasurare a testarii era (...) iar P. verbal a fost intocmit in (...). Totodata tribunalul trebuia sa observe ca in cadrul prefecturii nu existau doar 3 functii de conducere. Avand in vedere cele ce preced rezulta ca prefectura a dezinformat si in realitate nu a facut nicio dovada a faptului ca ar fi organizat vreun concurs pentru numirea in functii publice. De altfel legea prevedea organizarea unui examen si nu a unui concurs. In aceste conditii, in opinia reclamantului, instanta de fond trebuia sa respinga toate sustinerile prefecturii bazate pe cele 3 documente aratate anterior care sunt in mod evident nerelevante. De fapt instanta de fond avea si obligatia sa cenzureze legalitatea acestor mijloace de proba si sa le respinga avand in vedere ca cele 3 documente depuse in probatiune de catre prefectura nu reprezinta copii certificate, conform art 116 Cod proc civ. Imprejurarea ca reclamantul nu am sustinut un examen de atestare pe post, in vederea ocuparii unei functii publice de conducere, nu este nicidecum imputabila reclamantului in conditiile in care reclamantul este victima unei concedieri abuzive precum si a refuzului prefecturii de a a-l fi reintegrat pe postul său. Reclamantul nu a sustinut examenul de atestare din culpa exclusiva a prefecturii. Daca ar fi fost reintegrat cu celeritate in postul său reclamantul s-ar fi aflat in mod indubitabil despre imprejurarea reinfiintarii D. de R. U. si ar fi actionat in consecinta. In aceste conditii nu are nicio relevanta faptul ca prin S. 837/0(...) s-a dispus reintegrarea reclamantului numai pe un post de executie. De altfel prefectura nu era nicidecum indreptatita sa organizeze un concurs (in data de 0(...)) pentru ocuparea functiei de director al D. R. U., in conditiile in care acest post era in litigiu (fiind declarat inexistent in dosarul 5661/2000) care a fost solutionat pe fond in data de 0(...) Totodata este inadmisibil faptul ca prefectura nu si-a indeplinit obligatia de a incunostiinta in scris atat reclamantul cat si instanta de judecata despre organizarea in secret a unui concurs pentru ocuparea unui post aflat in litigiu (director al D. R. U.), fapt stabilit de C. in paragrafele 8, 11 si 56 din H. pronuntata in Cauza T. contra R. " Prefectura mi-a incalcat intentionat dreptul de a participa la cele doua concursuri pe care le-a organizat pentru ocuparaea unor functii publice (inclusiv de conducere) Reclamantul invederează ca anuntul de concurs nr 39/0(...) (fila 25 din dosar) ptr. ocuparea functiei publice de conducere de director al D. R. U. prevede la ultimul aliniat, (in mod abuziv si discriminatoriu) ca "In toate cazurile ocuparea posturilor se va face din corpul functionarilor publici - institutii bugetare" Cu alte cuvinte, reclamantul nu a avut dreptul sa participe la concursul aratat in conditiile in care reclamantul nu avea calitatea de functionar public, chiar daca ar fi avut cunostinta de existenta lui, din culpa exclusiva a prefecturii care l-a concediat nelegal. Totodata solicită instanței a retine ca prefectura i-a incalcat dreptul de a participa si la concursul organizat (prin Anuntul nr (...), fila 26 din dosar) in vederea ocuparii postului de director al D. de I. E. prin aceeasi "metoda" abuziva si anume: "C. de participare si ocupare a posturilor sunt prevazute de L. 1. privind statutul functionarilor publici" Avand in vedere cele ce preced, reclamantul consideră ca tribunalul a retinut gresit (in prezenta cauza) ca "aceste aspecte nu au facut obiectul analizei contestatiei promovata de reclamant impotriva ordinului nr 29012000" (aliniat 1 pag 15 din sentinta recurata) ignorand in mod inadmisbil ca la data cand reclamantul a aflat despre reinfiintarea D. R. U., S. nr 8. a J. B. era deja casata abuziv de catre Curtea S. de J. prin D. nr 1. in dosarul nr 2885/2002 (asa cum a statuat C. prin H. pronuntata in Cauza "T. contra R.") Instanta de fond a interpretat gresit si Adresa nr 3381/(...) (fila 29) care a fost intocmita pro cauza de catre prefectura in vederea dezinformarii organelor de cercetare penala. Sustinerea prefecturii ca nu ar fi avut post vacant de director al D. I. E. este contrazisa de forta probanta a inscrisului ANUNT de concurs si de insasi organigrama institutiei prefectului, aflata in vigoare in data de (...). In opinia reclamantului este relevant ceea ce a stabilit C. si nicidecum sustinerea neadaevarata a prefecturii. In drept s-au invocat prevederile art 299, art 304 pct 7 si 9, art. 312, din Codul de procedura civila. Cu cheltuieli de judecata. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta I. P. J. B.-N. solicitând ca prin decizia ce se va pronunta sa se dispuna: 1. admiterea recursului in temeiul prevederilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 si respectiv 304 ind. 1 din Codul de procedura civila; 2. in consecinta, modificarea in parte a sentintei civile atacate in sensul respingerii ca neintemeiate a pretentiilor formulate de catre reclamantul T. D. J. reprezentand drepturi salariale restante aferente perioadei 0(...) - (...) pentru functia publica de consilier 1, gradatia 1, in cuantum de 59.535 lei precum si a contributiilor aferente acestei sume, inlaturarea obligatiilor de intocmire a declaratiilor lunare si a fiselor fiscale precum si de consemnare in carnetul de munca al reclamantului a tuturor modificarilor salariale aferente functiei publice de executie; 3. in principal, anularea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata ca o consecinta directa a admiterii recursului declarat de catre institutia pârâtă, iar in subsidiar, reducerea la jumatate a nivelului cheltuielilor de judecata, data fiind admiterea doar in parte a cererii formulate la fond de catre reclamant. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin intermediul actiunii formulate la fond contestatorul T. D. J. a solicitat obligarea institutiei pârâte la numirea lui - in functia publica de consilier superior si obligarea la plata unor despagubiri constand in sume de bani cu titlu de drepturi salariale de care ar fi beneficiat in calitate de functionar public in cadrul institutiei, plata contributiilor datorate de catre angajat si angajator catre bugetul consolidat al statului, intocmirea si depunerea declaratiilor lunare la buget, obligarea la intocmirea fiselor fiscale pe numele contestatorului si, in fine, obligarea la consemnarea in carnetul de munca al acestuia a modificarilor salariale intervenite. Toate aceste solicitari au fost motivate, in principal, de faptul ca, fiind concediat abuziv, ca urmare a pronuntarii ulterioare a unei hotarari CE DO in speta, reclamantul nu ar fi fost reintegrat ca si functionar public, asa cum acesta considera in mod eronat ca ar fi fost indreptatit. Pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului, reclamantul a inteles sa renunte la petitul de numire in functia publica, instanta de fond luand act de aceasta manifestare de vointa a acestuia. In opinia pârâtei, admintand in parte actiunea reclamantului, instanta de fond a pronuntat o hotarare vadit nelegala, fiind totalmente lipsita de temei legal, fiind data cu o flagranta incalcare a legii, printr-o interpretare proprie si cu aplicare eronata a legislatiei in vigoare in materie. In realitate, asa cum corect a retinut instanta care a solutionat fondul, reclamantul T. D. J. a fost reincadrat in cadrul institutiei pârâte la data de (...) pe postul de consilier IA la D. A. E., cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii pronuntate de catre C. in cauza 29762/2002, T. impotriva R., la solicitarea expresa a acestuia "si ca urmare a demersurilor intreprinse de catre MAE - I. A. G. (a se vedea adresa nr. L1/11959/815/AG/36 din 6 noiembrie 2008, depusa in probatiune la fond, existenta la dosarul cauzei). Prin urmare, institutia pârâtă si-a indeplinit cu strictete obligatiile care-i reveneau in baza hotararii instantei internationale, prin prisma legislatiei interne armonizate, respectiv de a-I reangaja pe reclamant in functia detinuta anterior concedierii si de a-i plati acestuia sumele de bani stabilite cu titlu de despagubiri de catre C. Se observa ca pretentiile financiare ale reclamantului, care i-au fost partial satisfacute de catre instanta care a solutionat fondul pricinii, in opinia pârâtei in mod totalmente nelegal, sunt aproximativ similare cu cele solicitate intr-un alt dosar al aceleiasi instante, respectiv nr. (...), solutionat definitiv si irevocabil prin S. civila nr. 3.. Spune aproape similare, deoarece exista totusi un element care face diferenta intre cele doua cauze si anume, functia la care reclamantul s-a raportat cand a solicitat despagubirile banesti ca urmare a pronuntarii hotararii C. in speta, care difera de la un caz la celalalt. A., daca in primul litigiu acesta a solicitat si obtinut irevocabil (fiindu-i achitate integral la acest moment) diferente salariale raportat la functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca, de consilier IA, in prezenta cauza reclamantul revine, si cu o inovatie in materie, pe langa asa-zisele diferente de bani, solicita a fi numit in functia publica de consilier superior in cadrul Institutiei P. jud. B.-N., conduita la care acesta se considera indreptatit ca urmare a pronuntarii aceleiasi hotarari C. in speta. Pârâta apreciază ca in ceea ce priveste sumele de bani care i se cuvin reclamantului cu titlu de diferente fata de cele deja stabilite prin hotararea C., s-a pronuntat definitiv si irevocabil, o instanta de judecata a aceluiasi tribunal, astfel ca formularea unei noi cereri in acest sens este de-a dreptul tendentioasa, in conditiile in care deja i-au fost admise integral absolut toate pretentiile financiare formulate in acest sens. Atata vreme cat o cerere de numire ca functionar public a reclamantului nu putea fi sub nici o forma primita, lucru inteles in final de catre reclamant care a renuntat la acest capat de cerere pe parcursul solutionarii cauzei la fond, este cert faptul ca, in considerarea aceleiasi hotarari C., care dispunea in mod clar numai repunerea acestuia in situatia anterioara concedierii, nu se puteau acorda sume de bani cu titlu de despagubiri raportate la o functie publica pe care reclamantul nu a detinut-o niciodata. De altfel Cadrul legal intern, care ramane pe deplin aplicabil si in situatia existentei unei hotarari a instantei internationale, in materie de reincadrari ca urmare a anularii unei concedieri nelegale este art. 78 alin. 2 din Codul muncii (in reglementarea dinaintea ultimei republicari a Legii nr. 53/200"3), care reprezinta dreptul comun si sediul materiei. Aceasta prevedere legala statueaza, fara echivoc, cu valoare de principiu absolut si universal recunoscut de doctrina si practica judiciara ca, odata dispusa anularea unei concedieri, instanta de judecata, la solicitarea salariatului, "va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere". De altfel exact in acest sens s-a pronuntat si instanta internationala prin hotararea data in cauza T. (anexata) statuand fara echivoc faptul ca "trebuie sa se execute hotararea judecatoreasca din data de 5 martie 2001, sa se reintegreze reclamantul in postul sau ... ". Prin urmare, intr-o atare situatie reclamantul, nu poate solicita instantei de judecata a fi dispusa reincadrarea pe un post pe care nu l-a detinut sau intr-o functie pe care nu a ocupat-o niciodata, motivat doar de simplul fapt ca daca nu ar fi fost concediat abuziv, ar fi putut si acesta sa ocupe, sau nu, o astfel de functie. S. simple supozitii, lipsite de orice relevanta juridica in cauza. Legiuitorul a inteles de aceasta data ca se impune sa fie foarte clar si ferm in formulare, tocmai in ideea de a fi evitate situatiile arbitrare, abuzurile (si dintr-o parte si din cealalta) si confuziile, si fara a lasa loc de interpretare, a prevazut clar in norma legala ca reincadrarea se va face pe functia detinuta anterior emiterii actului de concediere, respectiv, in speta noastra, pe postul de consilier IA. I. semnificatia si intelesul termenului de reincadrare, utilizat de doctrina si practica judiciara, nu poate insemna altceva decat existenta unui post pe care salariatul sa îl fi ocupat si din care acesta sa fii fost indepartat in mod nelegal, fapt ce atrage drept consecinta juridica directa, obligativitatea angajatorului de a-l repune pe acesta in postul detinut anterior actului de concediere ("repunere in situatia anterioara actului de concediere" - citat din norma legala invocata). Ori este cert ca situatia anterioara actului de concediere a reclamantului T. D. J. in ce priveste postul ocupat nu era alta decat cea de consilier IA, personal contractual, fapt dovedit cu actele dosarului, recunoscut de reclamantul insusi, admis de catre toate instantele, inclusiv cea internationala si bineinteles necontestat de catre nimeni. Asadar, in ceea ce il priveste pe reclamantul in cauza, anterior concedierii acesta era incadrat cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata pe postul de consilier IA, post pe care acesta a si fost reincadrat de altfel, asa cum arăta, incepand inca cu data de (...), ca urmare a ramanerii definitive a hotararii pronuntate de catre C. in cauza T. impotriva R.. In conditiile in care reclamantul nu a fost numit si nu a detinut niciodata (nici anterior si nici ulterior concedierii) o functie publica de executie, cererea de obligare a institutiei pârâte la plata unor diferente salariale ce ar fi rezultat din nenumirea sa in functia publica, apar ca aberante, sunt bineinteles vadit neintemeiate si se impun cu prisosinta a fi tratate ca atare, adica respinse cu vehementa de catre instanta de recurs. De altfel, la un moment dat instanta de fond admite in cuprinsul considerentelor sale teoria pe care pârâta o sustine, pentru ca in continuare, si ulterior, prin decizia adoptata, sa revina si sa dispuna in totala contradictie cu ceea ce sustinuse initial. A., se poate observa ca la fila 13 din sentinta, in aliniatul 2, instanta de fond, intr-o exprimare clara si concisa, concluzioneaza: "nu se putea dispune decat restabilirea situatiei anterioare prin prisma principiului consacrat de art. 78 alin. 2 Codul muncii, adica in functia contractuala detinuta la data concedierii." Asa cum prima instanta a retinut si motivat in mod judicios ca nu se impune acordarea de despagubiri raportat la functia de conducere a reclamantului, era absolut necesar ca instanta, respectand aceleasi principii si considerente, sa respinga categoric si solicitarile de despagubiri raportate la functia publica de executie. Asa cum a aratat si la fondul cauzei, si cum partial bine a retinut instanta care a solutionat cauza in prima instanta, pentru a accede in functia publica infiintata ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 1. era imperios necesara promovarea unui examen de atestare sau concurs, care in institutia pârâtă a fost reglementat si sustinut in baza O. P. nr. 3. pentru functionarii de executie si respectiv nr. 3. pentru functiile de conducere din institutie. Iata asadar ca asertiunile reclamantului exprimate in sensul ca numirea sa in functia publica, de executie sau de conducere, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 1. ar fi intervenit de drept, prin efectul legii (o pe legis), sunt aberante, total lipsite de orice sustinere legala si bineinteles ca nu pot avea cea mai mica relevanta juridica in speta. Asadar, numirea in functia publica, fie ea de executie sau de conducere, era conditionata de sustinerea si promovarea cu succes a acestor examene de atestare si concursuri, astfel ca solicitarea reclamantului de plata retroactiva a unor drepturi salariale raportate la o astfel de functie, este vadit neintemeiata si situata totalmente in afara cadrului legal pertinent. In concluzie, in mod eronat contestatarul presupune că În anul 2000, când a intrat În vigoare L. nr. 1., urma să fie numit În mod necesar si automat Î.- o funcție publică. Conform prevederilor art. 97 din L. nr. 1., forma de la data publicării inițiale În Monitorul Oficial nr. 600/(...), raportat la prevederile H. G. R. nr. 4. privind organizarea și desfășurarea examenului de atestare pe post a funcționarilor care ocupă funcții publice de conducere În cadrul autorităților și instituțiilor publice, numirea În funcția publică se făcea, asadar, doar ca urmare a atestării, iar pentru funcțiile de conducere prin organizarea unui concurs de atestare, astfel Încât presupunerea contestatarului că ar fi putut fi numit Î.-o funcție publică "de drept" este eronată și reprezinta doar o simpla supozitie și nu un motiv serios care sa poate conduce in mod legal la admiterea unei atare actiuni. De asemenea Învederează instanței și faptul că prin S. civilă nr. 8. a J. B. s-a dispus reintegrarea pe postul de consilier IA a contestatorului și nicidecum de funcționar public, deși la acea dată era În vigoare și producea depline efecte L. nr. 1., astfel că domnul T. D.- J. ar fi avut posibilitatea de a cere și obține inca de pe atunci reîncadrarea pe o funcție publică și nu doar pe un simplu post contractual. Asadar, pentru ratiuni de identitate, avand in vedere ca toti functionarii publici de executie din institutie au sustinut un examen de atestare in functia publica (a se vedea in acest sens O. nr. 354/1(...)), asa cum pentru functiile publice de conducere s-a sustinut un concurs, motiv ce a condus la respingerea acestui capat de cerere de catre prima instanta, pârâta este de parere ca s-ar fi impus cu necesitate respingerea si a capatului de cerere referitor la despagubirile raportate la functia publica de executie, pentru aceleasi simple considerente corect retinute de instanta privitor la functia publica de conducere. Nu putem sa nu facem referire cu acest prilej si la conditiile de acces intr-o functie publica care se impun a fi indeplinite de o persoana ce tinde spre o astfel de functie, care sunt extrem de riguroase si de restrictive, si care nu au facut obiectul unor verificari in ceea ce il priveste pe reclamant, a caror indeplinire s-ar fi impus a fi probata cu acte de catre acesta, care trebuiau supuse unui riguros control al primei instante de judecata, fiind astfel creata posibilitatea de a fi cunoscute si analizate si de catre institutia pârâtă, ca beneficiar al activitatii prestate de reclamant si garant al respectarii conditiilor si procedurilor prevazute de lege. In conditiile in care s-a apreciat de catre instanta ca se impunea numirea reclamantului in functia publica inca din anul 2000 si este necesara acordarea unui salariu la nivelul functiei publice, aprecierea pârâtei este ca s-a procedat eronat de catre instanta de fond, care nu a dispus in baza rolului activ al acesteia, verificarea din oficiu a indeplinirii conditiilor prevazute de L. nr. 1. si alte acte normative specifice functiei publice pe intreaga perioada cuprinsa intre 0(...) si (...), perioada la care instanta s-a raportat cand a acordat aceste despagubiri. Cu titlu de exemplu indică doar cateva conditii care trebuiau si puteau fi verificate din oficiu de prima instanta (art. 54 din L. nr. 1.): starea de sanatate, capacitatea de exercitiu, cazierul judiciar, daca nu cumva reclamantului i-a incetat contractul individual de munca din motive disciplinare, faptul ca reclamantul nu a desfasurat activitati de politie politica, etc. De asemenea se impunea efectuarea de verificari cu privire la regimul incompatibilitatilor, foarte strict in ceea ce ii priveste pe functionarii publici, cu atat mai mult cu cat din carnetul de munca al reclamantului precum si din unele acte emanate de la R. comertului rezulta clar ca acesta a fost asociat si administrator la diverse societati comerciale, ori ar fi putut desfasura anumite activitati care ar fi putut genera conflicte de interese, ceea ce i-ar fi putut face "impropriu" pentru a accede intr-o functie publica. Nu trebuie omisa din vedere nici conditia obligatorie a depunerii jurmantului de credinta si onoare pe care fiecare functionar public o indeplineste in cadru solemn inainte de a isi incepe activitatea sub sanctiunea revocarii din functie. Pentru aceste motive, in principal, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea in parte a sentintei civile atacate in sensul respingerii si a petitului referitor la plata despagubirilor raportate la functia publica de executie de consilier 1, gradatia 1. Solicită totodata, ca o consecinta directa a admiterii cererii pârâtei de recurs, si respingerea ca nefondat a capatului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecata in cuantum de 12.036,20 lei reprezentand onorariu expert. In masura in care se va aprecia totusi ca recursul pârâtei nu este fondat, solicită instanței a observa faptul ca instanta de fond, in ciuda faptului ca a admis doar in parte actiunea reclamantului, a inteles in mod gresit sa acorde integral cheltuielile de judecata avansate de catre acesta. Ori o astfel de atitudine este bineinteles neconforma si se impune a fi sanctionata si corectata de catre instanta de control judiciar, tinand cont ca unul dintre cele doua obiective majore ale raportului de expertiza pentru care s-au acordat cheltuielile de judecata a fost tocmai calculul sumelor care i s-ar fi cuvenit reclamantului raportat la functia publica de conducere, capat de cerere respins categoric de catre prima instanta. I.-o atare situatie corect si legal ar fi fost ca doar jumatate din cheltuilelile de judecata sa fie suportate de institutia pârâtă care a cazut in pretentii, celalalta jumatate impunandu-se a fi suportata de catre reclamant, aflat clar in culpa procesuala raportat la acest petit. De altfel si argumentele de text legal sunt in sprijinul ideii sustinute de catre pârâtă. A., dintr-o interpretare a prevederilor art. 276 din Codul de procedura civila se desprinde usor concluzia ca daca pretentiile uneia dintre parti au fost incuviintate numai in parte, instanta de judecata este obligata sa procedeze la aprecierea in ce masura fiecare dintre parti va suporta plata cheltuielilor de judecata. Nu rezulta defel din hotararea judecatoreasca atacata ca prima instanta ar fi procedat de asa maniera. Prin urmare se impune a fi corectata in recurs si aceasta inadvertenta. În drept s-au invocat prev. art. 299 si urm. din Cod proc. civilă, art. 78 alin. 2 din Codul Muncii, in forma sa anterioara ultimei republicari din mai 2011, aplicabil in speta, actualmente art. 80 alin. 2. În probațiune, invocă actele depuse de parti si existente la dosarul de fond al cauzei, ce urmeaza a fi trimis instantei superioare odata cu recursul declarat de catre institutia pârâtă in cauza. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Reclamantul recurent T. D. J. a ocupat până la data de (...) funcția de director al D. resurse umane în cadrul P. județului B.-N., contractul său de muncă încetând în baza O. P. nr. 290/2000. Demersurile întreprinse în justiție în vederea reintegrării sale s-au finalizat prin obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile desființată însă de către Curtea Supremă de Justiție în urma admiterii unui recurs în anulare declarat de P. G. Reîncadrarea reclamantului pe postul de consilier gradul I A în cadrul Instituției P. B.-N. a intervenit ca urmare a pronunțării de către Curtea E. a D. O. a unei hotărâri în acest sens la data de (...). Printr-un nou ordin al P. având nr. 220/2010 s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului având nr. 31/(...) începând cu data de (...). În prezenta cauză reclamantul recurent și-a precizat pretențiile în sensul obligării autorității publice la plata unor despăgubiri bănești pentru perioada 0(...)-(...) când a intervenit cea de-a doua concediere. În acest sens, reclamantul a avut în vedere pe de o parte sentința civilă nr. 8. a J. B. prin care s-a dispus reintegrarea sa în postul contractual de execuție, iar pe de altă parte prevederile art. 80 din contractul colectiv de muncă pe anul 2000-2001 potrivit cărora: „. va reangaja salariații cărora li s-a desfăcut contractul de muncă pentru motivele prevăzute la art. 76 care au pregătirea necesară pentru ocuparea posturilor vacante și care s-au prezentat în termen de 15 zile de la data anunțului."; Învestit cu soluționarea acestei cereri T. B.-N. a admis în parte acțiunea obligând I. P. să plătească reclamantului drepturi salariale restante aferentei perioadei menționate pentru funcția publică de consilier I gradația I, actualizată cu rata inflației la data plății. Instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile reclamantului privind acordarea de despăgubiri în sensul includerii îndemnizației de conducere în perioada 0(...)-(...) în condițiile în care art. 11 din HG nr. 4. impunea organizarea unui examen de atestare pe post constând în susținerea unei lucrări scrise și prezentarea la un interviu nefiind cert faptul că dacă reclamantul s-ar fi prezentat la acest examen l-ar fi și promovat. Un prim recurs, al Instituției P. județului B.-N., vizează modificarea în parte a sentinței nr. 1014/2011 a T. B.-N. în sensul respingerii ca neîntemeiate a pretențiilor formulate de reclamant reprezentând drepturi salariale restante. Susținerile autorității publice în sensul că prin reintegrarea reclamantului în funcția publică de consilier I A la D. de afaceri europene la data de (...) s-au îndeplinit întocmai cele statuate de către Curtea E. a D. O. în cauza 29762/2002 nu pot fi primite. În considerarea hotărârii instanței europene repunerea în situația anterioară trebuie interpretată nu doar în sensul reintegrării în funcție ci și a acordării tuturor drepturilor inclusiv de natură salarială de care partea a fost lipsită întrucât o reparație integrală a prejudiciului presupune în mod firesc și o acoperire a disconfortului financiar resimțit ca urmare a sistării plății drepturilor salariale. De altfel, susținerile recurentei cu privire la faptul că au fost respectate întocmai cele cuprinse în hotărârea C. E. dispunându-se reintegrarea reclamantului sunt contrazise de statuările C. de A. C. care în dosarul nr. (...) a constatat că Statul Român nu și-a executat obligația de reintegrare în termenul de 3 luni fixat în acest sens. Prin adresa nr. 50/(...) a Agenției Naționale a F. P. se precizează următoarele: „Conform art. 97 din L. nr. 1. completat cu OUG nr. 82/2000 funcționarii încadrați pe perioadă nedeterminată în cadrul autorităților sau instituțiilor publice vor fi numiți în funcțiile publice corespunzătoare posturilor pe care le ocupă, cu respectarea prezentei legi până la data de (...)."; În mod corect arată intimatul T. D. J. că această adresă trebuie interpretată în sensul că funcționarii publici de execuție nu au susținut vreun examen de atestare în vreme ce funcționarii publici de conducere ar fi trebuit să susțină un examen de atestare pe post ulterior datei de (...) și nu un concurs așa cum a susținut pârâta și a reținut și instanța de fond. De asemenea, menționarea datei de (...) ca dată de desfășurare a atestării funcționarilor publici marchează doar constituirea unei comisii în acest sens și nu dovedește faptul că activitatea comisiei respectiv atestarea au avut loc efectiv. De altfel, chiar în ipoteza în care acest examen de atestare ar fi avut loc el putea să se desfășoare doar la o dată ulterioară emiterii O. P. nr. 371/(...) deoarece echivalarea funcțiilor contractuale cu cele publice se impunea ca o etapă prealabilă procedurii de atestare. Pârâta recurentă critică hotărârea instanței de fond raportat la faptul că nu ar fi dispus verificarea din oficiu a îndeplinirii condițiilor de acces într-o funcție publică în condițiile în care prin adresa nr. IC/16311/(...) adresată A. solicită acordarea „avizului privind modificarea calității posturilor de natură contractuală în funcții publice"; necondiționat de vreo verificare prealabilă. Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului în condițiile în care la momentul respectiv raporturile sale de serviciu încetaseră în urma concedierii. Este evident faptul că prin maniera nelegală de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, manieră asupra căreia a statuat inclusiv Curtea E. a D. O. acestuia i-au fost încălcate dreptul la muncă și la o vocație profesională astfel încât pentru perioada contestată: 0(...)-(...) dreptul acestuia de a ocupa o funcție publică de execuție în cadrul prefecturii nu poate fi negat. Reclamantul solicită prin recursul formulat modificarea în parte a hotărârii recurate prin recunoașterea dreptului său de a ocupa funcția publică de conducere de director în cadrul D. resurse umane. Înființarea acestei entități în cadrul Instituției P. nu a fost adusă la cunoștința publicului și nici a instanței de judecată în speță a J. B. investită în dosarul nr. 5661/2000 cu soluționarea contestației formulate de către reclamant împotriva O. P. nr. 290/(...). Este evident faptul că judecătoria nu avea cum să se investească cu un petit vizând reangajarea pe postul contractual de direct al D. resurse umane în condițiile în care reînființarea direcției a fost stabilită prin O. P. nr. 33/0(...) privind aprobarea organigramei prefecturii, ordin emis ulterior încetării raporturilor contractuale ale reclamantului prin O. nr. 290/(...). Trebuie arătat și faptul că reînființarea D. resurse umane la data de 0(...) a intervenit anterior dezînvestirii J. B. prin pronunțarea la 0(...) a hotărârii prin care a fost admisă contestația reclamantului și s-a dispus reîncadrarea acestuia pe post, fapt ce denotă o atitudine procesuală echivocă a instituției publice care a susținut pe tot parcursul soluționării litigiului inițial că postul de conducere al reclamantului a fost desființat. Pot fi reținute de asemenea, și cele sesizate de către reclamantul recurent în sensul că reînființarea direcției s-a realizat la un interval mai mic de un an de la desființare încălcându-se astfel prevederile art. 100 alin. 5 din L. nr. 1.. În aceeași ordine de idei raportat la refuzul reintegrării reclamantului în postul contractual de director al D. resurse umane în baza art. 80 din contractul colectiv de muncă pe anii 2000-2001 trebuie apreciate: fapta ilicită a instituției, culpa acesteia, prejudiciul și eventuala legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Prin raportare la cele statuate în contractul colectiv de muncă autoritatea publică avea obligația reangajării salariaților aflați în situația prevăzută la art. 76 și în acest sens trebuia să asigure publicitatea acestei informații pentru a le permite celor interesați să-și manifeste opțiunea în termenul de 15 zile prevăzut la art. 80. Reclamantul recurent și-a manifestat în mod expres această opțiune arătându-și disponibilitatea de a participa și la un concurs în acest sens. Răspunsul dat de P. „. concurs - nu avem post de director la D. de integrare europeană"; poate fi asimilat unei fapte ilicite în condițiile în care D. resurse umane fusese reînființată la data de 0(...) și se și organizase un concurs nefăcut public pentru ocuparea postului de director. Coroborând textele art. 100 alin. 5 din L. nr. 1. cu prevederile art. 80 din contractul colectiv de muncă pe anul 2000-2001 se poate statua asupra conduitei culpabile a autorității în sensul refuzului implicit de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere. Este reală susținerea recurentului cu privire la faptul că prin omisiunea voită de încunoștințare a instanței cu privire la reînființarea D. de resurse umane a fost încălcat principiul egalității armelor în condițiile în care instituția, deși a deținut anumite informații a optat în sensul de a nu le face publice. Cele statuate de Curtea Supremă de Justiție urmare a admiterii recursului în anulare în sensul că „Organizarea unui concurs pentru ocuparea unor posturi în anul următor nu afectează în nici un fel temeinicia măsurii"; au fost invalidate de către Curtea E. a D. O. care de altfel a și procedat la condamnarea S. Român pentru încălcarea art. 6 pct. 1 al Convenției. Optând pentru neintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție, respectiv cea de director al D. de resurse umane I. P. i-a încălcat acestuia dreptul la muncă și la carieră, i-a îngrădit dreptul constituțional de a participa la un concurs cauzându-i în mod evident un prejudiciu ce se impune a fi reparat. Așa cum rezultă din adresa nr. 50/(...) a A. amintită mai sus atestarea prin examen într-o funcție publică de conducere era condiționată în prealabil de numirea într-o funcție publică de execuție corespunzătoare, respectiv consilier A 1 rezultată în urma echivalării funcției contractuale cu funcția publică. Refuzându-i reclamantului numirea în funcția publică de execuție i s-a refuzat acestuia susținerea examenului de atestare în funcția publică de conducere, motiv care impune admiterea recursului acestuia și acordarea despăgubirilor și pentru indemnizația de conducere aferentă perioadei contestate: 0(...)-(...). La stabilirea drepturilor de natură salarială cuvenite reclamantului recurent Curtea a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză care la fila 124 dosar fond arată că diferențele de plată respectiv sumele nete cuvenite pentru funcția publică consilier I, gradația I cu indemnizația de conducere în perioada 0(...)-(...) se ridică la suma de 79.153 lei, această sumă urmând să fie actualizată cu rata inflației la data plății. Va fi obligată I. P. județului B.-N. la plata, către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de către angajator, în cuantum de 16767 lei și a contribuțiilor datorate de angajat, în cuantum de 29792 lei, calculate pentru funcția publică de consilier I, grad I în perioada (...)-(...), cu indemnizația de conducere în perioada (...)-(...). Raportat la admiterea în întregime a pretențiilor reclamantului motivul de recurs invocat de către I. P. vizând reducerea cheltuielilor de judecată la fond se impune de asemenea a fi respins, aplicarea art. 274 C.pr.civ. impunând impunerea în sarcina părții care a căzut în pretenții a cheltuielilor de judecată avansată de cealaltă parte în cazul de față contravaloarea onorariului expertului contabil. Față de toate aceste considerente Curtea va respinge în baza art. 312 C.pr.civ. ca neîntemeiat recursul declarat de I. P. și va admite recursul reclamantului potrivit mențiunilor din dispozitiv. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de T. D.-J. împotriva sentinței civile nr. 1014 din (...), pronunțată în dosarul nr. 5181.(...) al T. B.-N. pe care o modifică în parte în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantului împotriva I. P. J. B.-N.. Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 79.153 lei, despăgubiri reprezentând drepturile salariale restante aferente perioadei (...)-(...) pentru funcția publică de consilier I, grad I, cu indemnizație de conducere aferentă perioadei 0(...)-(...), actualizată cu rata inflației la data plății. Obligă pârâta la plata, către bugetul consolidat al statului a contribuțiilor datorate de către angajator, în cuantum de 16767 lei și a contribuțiilor datorate de angajat, în cuantum de 29792 lei, calculate pentru funcția publică de consilier I, grad I în perioada (...)-(...), cu indemnizația de conducere în perioada (...)-(...). Menține restul dispoziției sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Președinte, M. B. Judecător, F. T. Judecător, M. H. Grefier, D. C. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) J.fond: D. E.na L.
