Decizia nr. 3331/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3331/2012
Ședința publică de la 26 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR G.-A. N.
JUDECĂTOR L. U.
G. V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. DE S. și de către reclamanta S. M. S., împotriva sentinței civile nr. 4977/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâta D. M. este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Recursul formulat de reclamanta S. M. S. nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 21,5 lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, deși reclamanta a fost citată cu această mențiune (f.
13 dosar recurs).
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) D. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de reclamanta S. M. S..
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului formulat de către reclamanta S. M. S. raportat la prevederile art. 13, coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamanta a luat cunoștință din citația primită de dispoziția timbrajului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
În privința recirsului pârâtelor Curtea rămâne în pronunțare, în condițiile art. 304 1 c.pr.civ și din perspectiva cesiunilor de creanță.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4977/(...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M..
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC M. S. B. M., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. V. de S. și A. F. pentru M. și în consecință :
Au fost anulate deciziile de respingere a contestațiilor cu nr. 2228/(...)
și 2047/(...) emise de către pârâta D. G. a F. P. M..
Au fost anulate deciziile de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule cu nr. 15305/(...) și 14937/(...), emise de către pârâta A. F. P.
V. de S.
A fost obligată pârâta A. F. pentru M. să restituie reclamantei următoarele sume:
- 5272 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din OG nr. 9. începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă;
- 8845 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din OG nr. 9. începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă;
Au fost obligate toate pârâtele să plătească reclamantei suma de
836,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele:
Cedenții au achiziționat din state membre ale Uniunii Europene autovehiculele menționate în cerere pentru înmatricularea cărora pârâta A. F. P. V. de S., prin deciziile de calcul a taxei de poluare, a stabilit în sarcina acestora obligațiile de plată a sumelor de 5272 lei și 8845 lei cu titlu de taxe de poluare pe care aceștia au achitat-o conform chitanțelor anexate.
Prin contractele de cesiune de creanță, plătitorii taxei au cedat drepturile de creanță rezultate din nelegalitatea taxei, reclamantei.
Reclamanta a solicitat restituirea taxelor, însă cererile acesteia au fost respinse.
Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform alin. 2 al aceluiași articol, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 5. este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare.
După aderarea României la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din perspectiva celor arătate, T. a considerat că deciziile de calcul a taxei de poluare sunt nelegale, contestațiile împotriva acestora fiind în mod greșit respinse, nelegale fiind și încasările taxelor aferente și, în consecință, sumele percepute trebuie restituite de către pârâta A. F. pentru M. în bugetul căreia s-a făcut venit.
Cât privește daunele interese, instanța a apreciat că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de O. nr. 9., începând cu data achitării taxei de poluare.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, au fost obligate, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de 836,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și reclamanta S. M. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât sumele în litigiu au fost încasate de A. F. P. V. de S., în timp ce A. F. pentru M. a fost chemată în judecată raportat la împrejurarea că este destinatarul final al acestor taxe.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la recursul reclamantei S. M. S. B. M.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea până la termenul stabilit de instanță a obligației de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar atrage anularea acțiunii sau, după caz, a cererii.
În prezentul proces, recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 21,5 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 0,30 lei aferente declarării recursului (f. 13 dosar recurs).
Ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații de către recurenta reclamantă, Curtea, din oficiu, a invocat în ședința publică din data de (...), excepția netimbrării recursului decalrat de reclamanta S. M. S. B. M., excepție care urmează să fie admisă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997, republicată, și art. 35 alin. 5 din OMJ 760/C/1999, cu consecința anulării recursului reclamantei ca netimbrat.
Referitor la recursul pârâtei D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru
A. F. P. V. de S.
Analizând recursul pârtelor în condițiile art. 304 1 c.pr.civ din perspectiva cesiunilor de creanță Curtea reține următoarele:
Reclamanta a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care terți, persoane fizice le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.
După încheierea contractelor, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate de către terții cedenți. Aceste cereri au fost respinse prin decizii de soluționare a contestațiilor emise în procedura fiscală.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului.
Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.
Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsatură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamanta nu are calitatea procesual activă așa cum s-a aratăt deja, întrucât nu este titulara unui drept legal dobandit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încalcarea de către legislația internă a dreptului Uniunii Europene.
În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încalcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposiblă recuperarea taxei .
Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodata în ipoteza acestor acțiuni, la fel ca și pentru acțiunile de restituire a taxelor interne, există un mecanism de verificare a existenței dreptului de restituire, respectiv se verifică dacă taxa a fost achitată pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E, verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa, în cazul în care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecată. Și în acest caz, la fel ca și în cazurile din dreptul intern, rămân în vigoare, în virtutea principiului autonomiei procedurale, celelalte reguli cuprinse în Codul de procedura fiscală, respectiv cele vizînd compensarea și restituirea doar a sumei rămase după compensare și posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea căii procedurale recunoscute celor în drept pentru recuperarea taxei de poluare achitată cu încalcarea dreptului UE și neîncălcând principiul priorității dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezultă din nerespectarea sa constă în imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitatății procesual active .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 4977 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 4977 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Anulează ca netimbrat recursul reclamantei S. M. S. B. M. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. G.-A. N. L. U.
G. V. D.
Red.DM/dact.MS
2 ex./(...)
