Decizia nr. 3359/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3359/2012
Ședința din data de 02 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. DE A. DE S. A J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1139 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE S. A P. D. CU C. P., având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-pârâtă prin consilier juridic V. N., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurenta-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimatei-pârâte depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, copia deciziei nr. 1101/R/(...) pronunțată de Curtea de A. B.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1139 din data de (...), pronunțată de T. B.-N. ca nefondat și menținerea instanței de fond ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Recurenta, prin recursul formulat nu a venit cu înscrisuri noi sau argumente noi care să înlăture constatările instanței de fond.
Mai mult, prin dezvăluirile de pe site, adresate publicului larg, au fost încălcate prevederile Legii nr. 877/2001, a art. 292 lit. f din L. nr. 95/2006 precum și prevederile art. 44 al. 2 lit. a, b și c) C. pr.fiscală.
În apărare recurenta invocă decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 prin care s-a stabilit obligația de respectare cu strictețe a ordinii prevăzută de art. 44 al. 2 lit. a-c din OG 92/2003.
Prezenta cauză are la bază anularea unui proces-verbal care nu a fost contestat în privința fondului și nici a formei.
Prin fapta sa, reclamanta a încălcat și dispozițiile O.ui MFP 9. care prevede modalitatea de completare a anunțurilor colective.
Se arată că susține apărările expuse în cuprinsul întâmpinării, depunând totodată și concluzii scrise, cu precizarea că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1139 pronunțată la data de 0(...) în dosar nr.(...) al T.ui B. N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. de A. S. a J. B.-N.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că petenta C. de A. de S. a J. B.- N., începând cu data de 20 octombrie 2010, a publicat pe I., pe pagina sa {
"http://www.casbn.ro"|, „. persoanelor care au realizat venituri din activități independente în perioada 2005-2010 pentru care au fost emise decizii de impunere pe baza datelor furnizate de A. cf. P. nr. P." (lista nr. 14089 din (...)) cu date personale aparținând unui număr de 330 de persoane fizice, contribuabile la F. național unic de asigurări sociale de sănătate. L. cuprinde următoarele date personale: nume, prenume, localitatea, nr. și data deciziei de impunere și suma datorată la F.
Comunicarea deciziilor de imputare de către petenta-C. BN, sub această modalitate, s-a realizat fără să se fi respectat prevederile legale în vigoare
(respectiv: C. de procedură fiscală și O. ministrului finanțelor publice nr. 9.), referitoare la comunicarea actelor administrativ-fiscale prin publicitate pe I. după parcurgerea și epuizarea din motive obiective a celorlalte modalități privind comunicarea inițială a actelor administrative fiscale către contribuabili, de natură a permite transmiterea și luarea la cunoștință a acestora de către destinatari ; publicarea cuantumului restanțelor datorate, în lipsa unor prevederi legale în acest sens (în perioada 20 octombrie 2010-3/8 februarie 2011).
Procedând de această manieră, C. de A. de S. a J. B.-N. a încălcat și prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din L. nr. 6., conform cărora „datele personale trebuie prelucrate cu bună-credință și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare" și a permis dezvăluirea și diseminarea pe I. a datelor personale aparținând unor sute de persoane (inclusiv a unor aspecte ce țin de situația financiară a fiecărei persoane), în alte condiții decât cele legale.
Pentru faptele constatate, s-a aplicat amendă în cuantum de 3000 lei
(RON), conform art. 32 și 35 din L. nr. 6., raportate la art. 5 din OG nr. 2/20017.
Petiționara C.a L. Stalfort a reclamat publicarea pe site-ul C. de A. de S. a
J. B.-N. a datelor sale personale în cadrul anunțului colectiv nr. 14089 din (...), precum și dezvăluirea către presă a informațiilor privind presupusele restanțe datorate de aceasta, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, informație ce ține de situația financiară a persoanei fizice și intră în sfera noțiunii de viață privată. Totodată petiționara a contestat faptul că ar datora sumele înscrise în anunțul colectiv și consideră că dezvăluirea pe pagina de I. a C. BN și către mass-media, sursă de la care a aflat de existența debitului, este contrară prevederilor legale privind secretul fiscal și principiului bunei-credințe, în condițiile în care, anterior publicării pe I. și dezvăluirii în presă, nu a fost înștiințată în niciun fel în legătură cu presupusul debit.
În considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr.667/2009 și
1387/2010 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin 3 din OG nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală, s-a arătat că aceste dispoziții reglementează doar o modalitate ultima și subsidiară de comunicare a acelor administrativ-fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a arătat totodată că numai instanțele judecătorești, în aplicarea și interpretarea legii, sunt competente să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a acestor acte a fost efectuată sau nu în condițiile OG nr.92/2003 privind C. de procedurii fiscală.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în materie, reținând corect starea de fapt, iar sancțiunea se încadrează în limitele stabilite de L. nr.6.. El cuprinde toate elementele a căror lipsă ar duce la constatarea nulității actului.
În fața instanței s-a solicitat să se aprecieze asupra cauzelor care înlătură răspunderea contravențională, iar în subsidiar asupra gradului de pericol social al faptei în raport cu împrejurările de fapt. .,";
Pentru a fi aplicabil art. 44 alin 3 din OG nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală era necesar să existe dovada că celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Acestea sunt cele enumerate la art. 44 alin 2: a) prin,.., prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnăturii a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.
De altfel, și prin O. M. F. P. nr 9. la I. de completare, s-a arătat că
„comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2)lit. a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările
"ulterioare".
Pârâta a justificat alegerea ultimei modalități de comunicare, fără a face demersuri pentru folosirea celorlalte trei, prin faptul că se apropia momentul prescrierii dreptului de a solicita plata datoriilor către stat și prin faptul că, în urma analizării bugetului aprobat al instituției pe anul 2010, și a cheltuielilor deja efectuate, pentru o bună administrare a bugetului, s-a ales varianta de comunicare a deciziilor de impunere care avea cele mai mici costuri. Instanța constată că motivele obiective invocate de pârâtă sunt verificabile, având în vedere ca a depus atât bugetul aprobat pe anul 2010 cu defalcarea sa pe trimestre, cât și contul de execuție pe venituri și cheltuieli pentru luna mai 2010, care interesează în speță.
A. stare de fapt nu înlătură însă răspunderea pârâtei. T. dovedit efortul efectiv de comunicare în cele trei modalități prevăzute de lege, și doar după dovedirea efectivă a diligentelor concrete depuse, să se recurgă la această ultimă modalitate de comunicare.
Chiar în situația în care se alege varianta prevăzută de art. 44 alin 2 lit.d din OG nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală, trebuia să se respecte dispozițiile art. 44 alin.3, care prevăd că această comunicare prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A. N. de A. F., a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului .
Or, în speță s-a realizat mai mult decât publicarea numelui contribuabilului, acesta fiind identificat printr-o serie de informații care se înscriu în sfera noțiunii de date cu caracter personal ocrotite de L. nr. 6.
P.itatea actelor administrative fiscale prin I. este reglementată de O. ministrului finanțelor publice nr. 9. privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate ca o ultimă și subsidiară modalitate de comunicare a acestor acte.
Conform instrucțiunilor de completare din anexa nr. 2 la acest ordin, pct.
1, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art44 alin. (2) Ut. a), b) si c) din C. de procedură fiscală, respectiv: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal, remiterea sub semnătură a actului administrativ fiscal de către organul fiscal, prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și alte mijloace (fax, e-mail), dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
Modelul anunțului colectiv prevăzut în anexa nr. 1B la O. ministrului finanțelor publice nr. 9. cuprinde: nume, prenume, denumire contribuabil, domiciliu fiscal, denumire, nr. și dată act administrativ fiscal. Acest model nu conține și cuantumul restanțelor datorate.
În consecință, în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției de prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal, prevăzută de art. 32 din L. nr. 6., iar limitele se îndreaptă spre minimul special prevăzut de lege. La individualizarea sancțiunii s-a luat în considerare și faptul că există vătămări concrete a drepturilor apărate de L. nr. 6. a unui număr de 330 de persoane fizice, prin publicarea în cadrul anunțului colectiv a cuantumului presupuselor restanțe fiind făcute publice indirect veniturile obținute pentru perioada de emitere a deciziei de impunere, fiind fără relevanță că o singură persoană a sesizat A. N. de S. a P. D. cu C. P.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta solicitând în principal a fi admisă plângerea cu consecința anulării procesului verbal nr.4049/(...) iar în subsidiar modificarea sentinței și înlocuirea amenzii cu avertisment.
În susținerea celor solicitate se arată că a justificat alegerea modalității de comunicare prin publicitate prin aceea că măsura era necesară pentru evitarea prescrierii sumelor arătând totodată cauzele ce au determinat aceasta respectiv lipsa fondurilor, diligențele rămase fără rezolvare în acordarea acestora pentru o desfășurare normală a activității precum și prin aceea că debitorii în cauză nu au vreo declarație la fond, nu sunt în baza de date astfel că remiterea actului nu avea cum să se materializeze neexistând nici agenți procedurali. În aceste împrejurări motivele obiective sunt verificate respectiv se poate dovedi imposibilitatea realizării procedurii de comunicare prin alte modalități așa cum s-a reținut și de către Curtea Constituțională prin deciziile sale. Ori în speță s-a dovedit imposibilitatea realizării celorlalte modalități de comunicare cu probele depuse la dosarul de fond - extrase din bugetul aprobat pe 2010 cu defalcarea pe trimestre inclusiv dovada diligențelor rămase fără rezultat - dar prin împrejurarea că debitorii de pe listele în discuție nu au depus niciodată declarație către fond, aceștia neavând comunicate adrese de fax, e-mail.
Tot astfel arată recurenta că atenția autorității s-a îndreptat asupra listelor publicate pe site-ul CAS B.-N. cu nr. 14089/(...) publicată la (...),
1401/28.01].2011 publicată la (...), 1403/(...) publicată la (...). Dintre aceste liste cea cu nr.14089 câtimea și sumele dar această listă a fost retrasă anterior datei emiterii procesului verbal, celelalte două neconținând și sumele restante, ceea ce face a deveni incidente dispozițiile artr.21 alin.3 din OG nr.2/2011 potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională.
Tot astfel se arată că trebuie constata că la momentul emiterii procesului verbal nu mai erau întrunite condițiile tragerii la răspundere a CAS deoarece a dispărut elementul esențial în baza căruia autoritatea și-a format convingerea și anume sumele - ca informații ce se înscriu în sfera noțiunii de date cu caracter personal - neregăsindu-se pe niciuna din listele care au mai fost publicate iar cea cu nr.14089 a fost retrasă. În privința celorlalte informații ce au fost publicate potrivit modelului de anunt acestea nu aduc atingere drepturilor protejate, analiza modalității de comunicare ținând mai degrabă de procedurile administrative care se analizează în cadrul eventualelor litigii în materie fiscală.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile instanței sunt corecte dat fiind că nu s-a făcut dovada prin probe ca a depus diligențele pentru utilizarea uneia dintre modalitățile de comunicare înainte de a se recurge la ultima modalitate reglementată de art. 44 C. și chiar și în situația alegerii ultimei variante trebuiau respectate dispozițiile art.44 alin.3 ceea ce în cauză nu s-a realizat recurenta realizând mai mult decât publicare numelui contribuabilului acesta fiind identificat printr-o serie de informații ce intră în sfera notarii de date cu caracter personal.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente și de art.304 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține ca un prim argument adus de recurentă constă în aceea că în mod greșit a fost aplicată legea în condițiile în care a justificat în mod obiectiv modalitatea de comunicare aleasă. Argumentele aduse nu pot fi reținute. Comunicarea prin publicitate a actelor fiscale reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate de art.44 alin.2 din OG nr.92/2003 prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele după cum urmează:a/prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal către acesta sub semnătura, dat comunicării fiind data ridicării sub semnătură;b/prin reținerea sub semnătură a actului fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; c/prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail dacă se asigură transmiterea actului și confirmarea primirii acestuia; d/prin publicitate.
Se observă din norme că intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale prefigurând succesiunea arătată respectiv, ultima modalitate fiind comunicarea prin publicitate. Că este așa rezultă și din jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că cele prevăzute de art.44 alin.3 din OG nr.92/2003 care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate reglementează o modalitate ultima și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Sub acest din urmă aspect recurenta a susținut ca motiv prescripția. Apropierea termenului de prescripție ține de modul în care autoritatea desfășoară activitate și ia măsuri de colectare a datoriilor fiscale. Actele dosarului nu atestă că anterior în termenul de prescripție care este de 5 ani autoritatea ar fi procedat la organizarea activității de a solicita informații, confruntări cu date furnizate de A. pentru a stabili contribuții la asigurările sociale de sănătate datorate de potențiali contribuabili. După cum actele nu atestă că s-ar fi recurs la o confruntare imediat după încheierea protocolului cu
A. în 2007- confruntarea având loc abia în 2010- s-au că s-ar fi desemnat o persoană din cadrul instituției pentru a se ocupa de identificarea și comunicarea actelor în sensul normei mai sus enunțate împuternicit deși se atestă datorii și din 2005. În aceste circumstanțe inadvertențele legate de funcționare și sincopele activității nu pot justifica apropierea termenului de prescripție și implicit alegerea modalității alese de recurentă.
Susține însă recurenta ca motiv obiectiv și lipsa fondurilor legate de comunicare. S. invocată nu poate fi reținută ca motiv obiectiv de vreme ce actul depuse - estras cont de execuție se referă doar la exercițiul financiar aferent execuției în 2009. Din acte nu rezultă că s-ar fi făcut solicitări pentru o suplimentare a fondurilor, propuneri de proiect rectificative pentru cheltuieli în raport de evaluări vizând numărul contribuabililor ce trebuie încunoștințați ,ca solicitări ar fi existat și în anii următori. Nota internă comunicată catre un comportiment al autorității și mențiunea din exercițiul financiar - a execuției unei sume ce include și alte cheltuieli decât comunicarea/. prin posta a contribuabililor cum sunt radio, telecomunicație nu sunt în măsură să ateste diligențele invocate și nici lipsa fondurilor. In plus trebuie observat că modalitatea de comunicare prin poștă nu poate fi singura modalitate. A. comunicare se putea face așa cum s-a mai aratat și prin desemnarea unei persoane împuternicite,a delegării de atribuții în acest sens. Or în condițiile în care exista și alta posibilitate motivul lipsei de fonduri nu este în măsură să justifice susținerea invocată.
Mai susține însă recurenta că nu a avut în baza de date informații cu privire la contribuabil iar aceasta justifică obiectiv comunicare prin publicitate.
L. informațiilor din propria bază de date, de asemenea nu poate fi reținută deoarece nu doar că se puteau solicita informații cunoscându-se că persoanele desfășoară activități independente în anumite domenii de la instituții abilitate - ORC, barouri, evibenta populație s.a. ci se puteau face verificări/confruntări cu baza de date a A. care de altfel a și stat la baza deciziilor așa cum a recunoscut recurenta. O confruntare nu se relevă a fi făcut decât în 2010 deși protocolul a existat din 2007. Ori atare situatie a lipsei diligențelor, a existenței posibilităților alternative susținerile recurentei privind justificarea modalității de comunicare aleasă se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Evident susține recurenta că a depus diligențe pentru contactarea contribuabililor considerați a avea eventuale datorii înainte de a recurge la forma reglementată de art.44 prin publicitate. A. susținere nu poate fi reținută deoarece la dosar nu sunt date care să confirme că anterior publicării listei a recurs la o altă modalitate. O atare modalitate nu reiese nici din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de publicitate, după cum din aceasta nu reiese nici care ar fi impedimentul ce a dus la a se recurge la modalitatea contestată. Prin urmare în lipsa unor acte care să confirme susținerile în mod corect a reținut prima instanță că s-a recurs direct la ultima modalitate fără a respecta succesiunea și cele stabilite de norme și statuate de instanța de contencios constituțional.
Corecte sunt și reținerile instanței în privința constatărilor făcute de autoritatea competentă ce a emis procesul verbal contestat și evocate de intimată a duce la vătămare deoarece utilizarea datelor cu caracter personal se face cu respectarea normelor instituite de L. nr.6.. Acest act normativ prevede anumite obligații în sarcina autorităților/instituțiilor ce comunică informații și prelucrează date personale.
Operațiunile efectuate de aceste instituții de consultare, comunicare, publicare în condițiile actului normativ arătat trebuie să fie făcute de așa manieră să nu dezvăluie date personale de natură să afecteze persoanele. Utilizarea și dezvăluirea datelor cu caracter personal este posibilă doar dacă se dă acordul/consimțământul persoanei în cauză pentru acea publicare sau prelucrarea este prevăzută expres de o dispoziție legală. Ori în cauză lista nr.14089 făcută public și la care intimata a făcut referire în demersul său adresat autorităților competente nu numai că ,cuprinde date ce nu sunt stabilite prin prevederile ordinului invocat în apărare de recurentă respectiv sume datorate (ce sunt contestate) și care implicit dezvăluie și veniturile realizate de intimată dar nici nu au fost permise respectiv nu s-a dat consimțământul .
Așadar câtă vreme se atestă dezvăluirea unor date cu caracter personal susținerile recurentei în privința respectării normelor și a greșitei rețineri a primei instanțe sunt nefondate și vor fi respinse.
Legat de aceasta susține recurenta că nu s-ar fi avut în vedere că situația publicării datelor a fost remediată prin retragerea listei afișate. Împrejurarea evocată nu poate conduce la înlăturarea faptei constatate și respectiv a răspunderii contravenționale. P.area a existat și aceasta a fost făcută fără respectarea normelor în privința datelor personale. În plus publicarea s-a făcut fără a se ține seama de ordinea si justificarea modalităților prevăzute de codul fiscal în comunicarea actelor. Ori în aceste circumstanțe doar remedierea publicării nu este suficient pentru inlaturarea raspunderii.
Desigur se susține că remedierea ar fi trebuit avută în vedere la individualizarea sancțiunii și respectiv aplicarea art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Susținerea nu poate fi primită întrucât la individualizare nu se poate ține seama doar de o singură împrejurare la aceasta trebuie avute în vedere toate aspectele care au condus la sancționare. Așa cum se observă din expunerea rezumativă de mai sus a argumentelor aduse prin hotărâre s-a avut în vedere aspecte vizând nerespectarea ordinii comunicării actelor fiscale, lipsa diligențelor în identificarea și comunicarea, nedovedirea acestora, existența unei vătămări prin publicarea unor date ce intră în sfera noțiunii datelor cu caracter personal și interdicțiile prevăzute de lege, aspecte ce au conturat menținerea sancțiunii în limita minimului. Ori în condițiile în care prin hotărâre se relevă ansamblul împrejurările ce au condus la sancțiune nu se poate reține o omisiune în sensul invocat de recurentă.
Așadar constatându-se că nu sunt motive întemeiate în temeiul art.312 C. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. DE A. DE S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1139 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.B. L.
