Decizia nr. 3555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR.3555/2012

Ședința data de 07 mai 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. S.

JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. D. împotriva sentinței civile nr.73 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al

Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimații I. DE J. J. B.-N. și I. G. AL

J. R., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat J. N. pentru recurent și consilier juridic S. F. pentru intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 12 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului I. DE J. J. B.-N.

În data de 18 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului I. G. AL J. R.

Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea constată că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în contul consiliului local în a cărui rază domiciliază recurentul.

Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, achitată pe numele său în contul C. Local B. N.

Reprezentantul intimatei arată că lasă la aprecierea instanței, în opinia sa taxa judiciară de timbru este legal achitată.

Curtea constatând că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în contul C. Local în a cărei rază domiciliază recurentul, respectiv în contul C.

Local al Comunei Șanț invocă, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 19 din

L. nr. 146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a recursului.

Reprezentantul recurentului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul C.

Local al Comunei Șanț.

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ora 11 și restituie reprezentantului recurentului taxele judiciare de timbru depuse la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat avocat J. N. pentru recurent și consilier juridic S. F. pentru intimați.

Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei, transmisă pe fax, dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei în contul C. Local al Comunei Șanț.

Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea cererii privind suspendarea O. nr.110287/(...), fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței.

În susținere se arată că se impune admiterea recursului întrucât instanța de fond nu a luat în considerare argumentele aduse, nu le-a supus dezbaterii, că există o prezumție de nelegalitate a ordinului a cărei suspendare se solicită.

În legătură cu ceea de a doua condiție, paguba iminentă arată că a depus la dosarul cauzei actele care atestă că recurentul a rămas fără venituri salariale, contractul de credit, făcând trimitere și la situația jandarmilor din C. care au fost reintegrați.

Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

În susținere arată că nu au fost îndeplinite cumulativ cele două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare și arată că achiesează la poziția instanței de fond, fiind realizată o încadrare juridică corectă.

De asemenea, arată că dacă instanța ar fi soluționat cererea privind condițiile de fond, s-ar fi prejudiciat fondul.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 73 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâții I. G. al J. R. și I. de J. J. „. V. B.-N.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

G. D., împotriva pârâților I. G. al J. R., și I. de J. J. „. V. B.-N.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de (...), ca urmare a procesului de reorganizare al unității în cadrul căreia lucra în calitate de plutonier, deoarece s-a diminuat numărul de posturi din statul de organizare. În acest sens s-a emis O. inspectorului șef al I.ui de J. J. B.-N. nr. 1102287/(...), făcându-se mențiunea că la data trecerii în rezervă nu sunt posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții de unitate sau în alte unități ale M. A. și I..

O. a fost emis în baza O. MAI nr. 6. pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului A. și I., secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI, cu modificările și completările ulterioare; O. MAI nr. I/654 din (...) privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română.

Prin actul administrativ nr. 1102839/(...) privind stabilirea dreptului la ajutor emis de comandantul UM 0565 B. s-a decis ca începând cu data de

(...) să se stabilească dreptul la ajutor pentru reclamant în cuantum de 564 lei pe o perioadă de 12 luni.

Tribunalul a reținut că, actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului, în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din L. nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din L. nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul C. E., cât și în ordinea juridică a U. E.

La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către C. de M. din cadrul C. E. la (...) prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate , poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului.

Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor C. de M. din cadrul C. E. invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor.

Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și la recomandările C. de M. din cadrul C. E. nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.

În speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, însă instanța apreciază că acestea sunt nefondate.

A., în ceea ce privește prima condiție, aceea a existenței unui caz bine justificat, instanța a reținut că aceasta nu este îndeplinită, deoarece presupune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare nu poate verifica condițiile de fond, de legalitate sau temeinicie a dispozițiilor atacate, întrucât aceasta ar însemna o prejudecare a fondului litigiului.

În examinarea cererii de suspendare, instanța nu poate, prin judecățile emise în cuprinsul considerentelor hotărârii, să facă o analiză a consecințelor ce decurg din clasificarea ordinelor prin care s-a stabilit reorganizarea și s-au aprobat noile organigrame, deoarece ar influența în mod semnificativ, prin anticipare, soluția asupra fondului, fapt ce contravine recomandării nr. R (89) din 13 septembrie 1989 a C. de M. al C. E. cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă.

A., actul cu privire la care se solicită suspendarea are la bază alte acte administrative care nu au fost anulate, respectiv O. MAI nr. 6. pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului A. și I., secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI, cu modificările și completările ulterioare, O. MAI I/654/(...) privind reorganizarea unităților din jandarmeria română.

Criticile reclamantului privind metoda, modalitatea și criteriile care au stat la baza selectării acestuia și a celorlalți colegi care au fost puși la dispoziție, modalitatea de desfășurare a concursului și încălcarea prevederilor ce reglementează organizarea examenului, precum și cele vizând persoana care are calitatea de a emite ordinul de trecere în rezervă, nu pot fi verificate în cadrul unei cereri de suspendare și nu sunt astfel susceptibile de a crea o îndoială serioasă asupra legalității acului invocat în prezenta cauză.

Instanța a mai reținut că art. 85 al. 1 lit. e din L. nr. 8. (indicat în actul cu privire la care s-a solicitat suspendarea), reglementează trecerea în rezervă din oficiu, în urma reorganizării, astfel încât această măsură este legată în principal de cele două ordine menționate anterior, acte administrative care nu au fost suspendate sau anulate.

Atâta timp cât actele emise de instituțiile centrale, respectiv cele două ordine menționate mai sus, sunt în ființă și continuă să producă efecte juridice, în ceea ce privește structura militară din prezenta cauză, nu există, cel puțin aparent, împrejurări de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În consecință, constatând că problema caracterului și a efectelor actelor care au stat la baza reorganizării unităților aparținând IGJR nu poate fi examinată în procedura sumară reglementată de art. 15 din L. nr.

554/2004, fără a se aduce atingere fondului raportului juridic litigios și ținând seama de caracterul limitat al controlului pe care îl poate exercita în soluționarea cererii de suspendare, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamant, cu precizarea că aspectele vizând „nelegalitatea"; modului în care au fost organizate examenele de ocupare a noilor funcții, ori cu privire la lipsirea reclamantului de dreptul la apărare prin imposibilitatea de a putea accesa actele normative în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, nu pot fi dezlegate decât cu ocazia soluționării pe fond a acțiunii de anulare a ordinului contestat.

Instanța a mai constatat că sunt susceptibile de suspendare doar actele administrative apte a produce efecte juridice, nu și cele care și-au produs efectele, în această ultimă situație nemaiputându-se ridica problema suspendării actului, ci numai a anulării acestuia.

În speță, O. de trecere în rezervă și-a produs efectele, astfel că nici sub acest aspect, cererea de suspendare nu poate fi primită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită cumulativ și anume, paguba iminentă, tribunalul a apreciat că aceasta nu este îndeplinită în speță.

Aparent aceasta este susținută de elemente de fapt obiective, deoarece fiind lipsit de indemnizația lunară cuvenită, urmare a actului criticat, există consecințe negative evidente asupra veniturilor reclamantului și a obligațiilor legale și contractuale care îi revin (aceasta chiar în situația în care reclamantul beneficiază de dreptul la ajutor în cuantum de 564 lei, pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de (...)), însă îndeplinirea numai a acestei condiții nu este suficientă pentru a putea fi dispusă suspendarea ordinului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. D., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, și în consecință admiterea cererii formulată privind suspendarea executării O. nr. 1102287/(...), emis de IJJ B.-N., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată fără ca instanța să procedeze la o analiză reală a problemelor ridicate de acesta, fără să motiveze sau să răspundă în vreun fel problemelor ridicate privind aparența de nelegalitate a actului a cărui suspendare o solicită, "baricadându-se" convenabil și facil în spatele "imposibilității verificării unor condiții de fond", fără a face o analiză reală a problemelor ridicate prin cererea de suspendare formulată de recurent, astfel încât soluția pronunțată să răspundă în concret acestora. De asemenea, instanța a interpretat cu totul greșit trimiterile pe care acesta le- a făcut la problemele de fond, considerând că a solicitat instanței judecarea acestora, în condițiile în care aceste trimiteri le-a a făcut doar în scopul indicării, arătării nelegalitătilor actului a cărui supendare o solicită, pentru dovedirea prezumtiei de nelegalitate care planeză asupra actului. Recurentul nu a invocat - așa cum în mod greșit reține instanța de fond - doar textul legal, fără să indice și aspectele materiale care consideră actul a cărui suspendare o solicită ca fiind unul nelegal. A arătat în concret care sunt toate motivele pentru care asupra actului planează o puternică prezumție de nelegalitate, dar instanța le-a respins pe toate "la grămadă", sau a considerat că nu este îndreptățită să se pronunțe asupra lor.

Cu privire la indiciile de nelegalitate prezentate privind actul a cărui suspendare o solicită, instanța a invocat faptul că sunt probleme de fond, dar cu privire la aspectul că actele care stau la baza celui a cărui suspendare o solicită se poate pronunța, cu toate că recurentul a invocat cu privire la unul dintre acestea problema imposibilității aplicării lui urmare a nepublicării în M. O. - aspect care este de o evidență covârșitoare cu privire la nelegalitatea actului invocat - , aspect despre care instanța nu face nici măcar o aluzie.

În ceea ce privește condiția pagubei iminent, a făcut dovada faptului că, fiind eliberat din funcție, cu toate consecințele de ordin material pe care acest fapt le produce, respectiv pierderea drepturilor salariale, în condițiile în care acestea reprezintă unica sursă de venit a recurentului. Coroborând acest aspect cu faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 7, art. 28 - 31 din L. nr. 8. i-au fost îngrădite anumite drepturi, exercitarea cărora intra în contradicție cu calitatea sa de militar, este evident faptul că a rămas fără sursa de venit principală. În aceste condiții, instanța în mod incorect a stabilit că cea de-a doua condiție necesară suspendării actului administrativ nu ar fi îndeplinită.

Referitor la avansarea și reținerea de către instanță a ideii că sunt susceptibile de suspendare doar actele administrative apte să producă efecte juridice, nu și cele care și-au produs efectele, în această ultimă situație nemaiputându-se ridica problema suspendării actului ci numai a anulării acestuia, consideră că aceasta este greșită, deoarece O. ale cărui efecte recurentul a solicitat să fie suspendate este unul care își produce efectele de la data emiterii până la data revocării, recurentul nepierzându-și calitatea de militar.

Prin întâmpinarea formulată, I. de J. B. N. a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul reia afirmații pe care le-a dezvoltat și pe fondul cauzei, care au fost lămurite de prima instanță și nu a adus elemente care să prezinte interes pentru instanța de recurs.

Prin întâmpinare, I. G. al J. R. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului, ca fiind legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării arată că, cu privire la caracterul iminent al pagubei, se apreciază, în dreptul comun, că se îndeplinește o astfel de condiție doar în momentul în care, consecintele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură. În acest sens, analiza asupra existenței pagubei iminente impune aprecierea acestei condiții dintr-o dublă perspectivă: paguba trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele), precum și caracterul iminent al acesteia.

Așadar, cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate este lipsită de substanță, prin prisma faptului că reclamantii nu au înteles să arate natura și întinderea drepturilor care le-ar fi lezate prin emiterea actelor administrative atacate, și nici modul concret în care continutul acestora ar putea aduce atingeri unui drept subiectiv sau interes legitim. Raportat la acest aspect, , așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 4620/2006 "potrivit Recomandării nr.R/89/8 a C. de M. al C. E. privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, posibilitatea celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat, în prezenta unor argumente juridice valabile".

În concluzie, cele două condiții enunțate mai sus, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actelor atacate, fără a putea fi considerate îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.

Pe de altă parte, verificarea îndeplinirii cerinței pagubei iminente obligă instanța de judecată să analizeze și contextul legal al măsurilor de reorganizare instituite la nivelul M. A. și I., implicit la nivelul J. R. În acest sens, învederează prevederile L. nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul

2011 prin care au fost diminuate pe anul 2011, fondurile bănești alocate plății salariului personalului M. A. și I., expunerea de motive a prevederilor O.U.G. 5. pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal in Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, acte normative care au determinat intimatul să se încadreze în limita indicatorilor aflati în plată în anul 2011.

În ceea ce privește existența cazului bine justificat, la o sumară cercetare a fondului, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare nu poate reține elemente de vădită nelegalitate a actului administrativ atacat. A., instanța sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate trebuie să facă și aplicarea principiului proporționalității prin cântărirea intereselor părților sens în care dovada îndeplinirii cumulative a celor două conditii revine reclamantului.

În acest sens, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. civilă nr.

24012007 a statuat că "pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmatie a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente".

Prin urmare, chiar în situația în care drepturile reclamantului au fost prejudiciate prin faptul eliberării acestuia din funcție și trecerea în rezervă, această stare de fapt este urmarea directă și imediată a actelor de autoritate emise de către Ministerul Administrației și Internelor, respectiv I. G. al J. R. prin care au fost aprobate noile state de organizare ale unităților subordonate.

În legătură cu motivele de recurs referitoare la încălcarea prevederilor art. 14 din C. muncii precum și la nepublicarea O. MAI nr. 6. le consideră ca neîntemeiate cu atât mai mult cu cât acestea vizează fondul cauzei.

O. de trecere in rezervă care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată nu îndeplinește conditiile unei decizii de concediere așa cum aceasta este reglementată de C. muncii, reprezentând un act juridic administrativ întocmit în baza L. nr.50/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, lege specială care derogă de la dispozițiile L. nr.53/2003 - C. muncii cu modificările și completările ulterioare. De altfel legiuitorul definește concedierea ca fiind încetarea contractului individual de munca din inițiativa angajatorului iar în speța de fată nu a fost încheiat un contract individual de muncă iar recurentul - reclamant nu a avut calitatea de salariat. A., cadrele militare în activitate își desfășoară activitatea exclusiv în baza L. nr.8. cu modificările și completările ulterioare, care reglementează statutul cadrelor militare, neavând încheiate contracte individuale de muncă.

Doctrina si practica judiciara în materie este unanimă în a aprecia că ordinul prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului reprezintă un act administrativ întemeiat pe dispozitiile L. nr.8. privind statutul cadrelor militare, aplicabile in spetă, îndeplinind toate conditiile prevăzute de L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare, circumscriindu-se totodată notiunii de act administrativ, așa cum acesta este definit de art. 2 alin.1lit.c din L. nr.

554/2004.

Privitor la nepublicarea în M. O. a O. MAI nr. 6. înainte de publicarea

și intrarea în vigoare a L. nr. 194/2007 pentru modificarea și completarea

L. nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, (forma inițială), arată că nu exista obligativitatea publicării în M. O. al României a ordinelor, instrucțiunilor și a altor acte normative care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, curtea reține următoarele:

Reclamantul - recurent a fost trecut în rezervă prin O. nr.1102287/(...) al I.ui șef al I.ui de J. J. B. - N., ca urmare a procesului de reorganizare a unității, în sensul diminuării numărului de posturi din statul de organizare.

Reclamantul a solicitat suspendarea acestui ordin, invocând o serie de împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, inclusiv cu privire la actele normative menționate în preambulul actului administrativ, respectiv L. 8., OUG 5., O. 6., O. I., precum și argumente în sprijinul dovedirii pagubei iminente.

În primul rând, contrar instanței de fond, curtea constată că actul administrativ de trecere în rezervă este un act a cărui executare este susceptibilă de suspendare, mai precis efectele sale pot fi suspendate, consecința fiind aceea că, pe perioada suspendării, recurentul este considerat în continuare în activitate.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din lege, curtea reține că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.

Prima instanță a considerat, în mod legal și temeinic, că nu este îndeplinită condiția existenței cazului justificat, neexistând elemente susceptibile de a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului. S-a mai reținut corect și faptul că există acte emise de instituțiile centrale care produc efecte juridice raportat la structura militară din prezenta cauză, iar criticile reclamantului privind metoda, modalitatea și criteriile care au stat la baza selectării, modalitatea de desfășurare, încălcarea prevederilor ce reglementează organizarea examenului, calitatea persoanei care a emis ordinul de trecere în rezervă nu pot fi analizate în prezentul litigiu.

Mai mult, nici la o verificare succintă aceste critici nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat.

Punctual, în recurs au fost invocate următoarele împrejurări pe care recurentul le-a considerat relevante în răsturnarea prezumției de legalitate a actului:

 S-au încălcat regulile privind transparența în cadrul instituției - curtea constată că aceasta împrejurare (afirmată numai) nu este de natură a crea o îndoială asupra legalității actului de trecere în rezervă;

 Actul a fost emis de o persoană care nu are calitatea de angajator conform art.14 din C. muncii - cu privire la acest aspect, la o analiză succintă, curtea observă că pârâții au invocat apărări pertinente, în sensul că același inspector a emis ordinul de încadrare în structurile MAI, iar reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile C.ui muncii, fiind cadru militar. În acest cadru procesual nu s-ar putea stabili natura juridică a raporturilor dintre reclamant și pârâți fără a se antama fondul cauzei;

 Cele două ordine MAI invocate ca temei legal nu au fost publicate în M. O., conform art.11 alin.1 din L. 24/2000 - și cu privire la acest aspect pârâții au invocat argumente pertinente, în sensul că, pe de o parte, actele sunt exceptate de la publicare în temeiul art.10 din forma inițială a legii, iar, pe de altă parte, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție este în sensul că ordinele nepublicate înainte de această modificare a L. 24/2000 își produc în continuare efectele. Desigur, verificarea acestor aspecte este de competența instanței care se pronunță asupra anulării actului, dar aceste apărări sunt suficiente pentru a nu se putea contura indicii de nelegalitate.

În concluzie, în acord cu prima instanță, curtea nu identifică vreo împrejurare de fapt sau de drept dintre cele invocate de reclamant care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat.

De asemenea, deși cele două condiții prevăzute de art.14 sunt cumulative, astfel că neîndeplinirea uneia dintre ele este suficientă pentru a nu dispune suspendarea executării, curtea va analiza inclusiv cerința pagubei iminente, reținând că susținerea reclamantului potrivit căreia a rămas fără sursa de venit principală nu este suficientă pentru a demonstra existența acesteia, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata drepturilor salariale, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv venitul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.

Faptul că recurentul a încheiat un contract de credit și un contract de închiriere nu este de natură a duce la o alt concluzie, reținând și aspectul învederat de intimatul I. de jandarmi J. B. - N., și anume că reclamantul beneficiază de ajutorul prevăzut de art.21 alin.2 din Anexa VII la L. 2..

Având în vedere considerentele expuse, constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul declarat, menținând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul G. D. împotriva sentinței civile nr.73 din 24 ianuarie 2012, pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. L. F.

Red. C.P./Dact.GC

2 ex/(...)

Jud. primă instanță: B. L.T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal