Decizia nr. 3449/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3449/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtul C. J. B.-N. și intervenienta D. G. DE A. S. ȘI P. C., împotriva sentinței civile nr. 92/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu P. J. B.-N., având ca obiect anulare act administrativ L. nr.340/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic N. I. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de laplata taxelor judiciare de timbru, iar la data de (...), toate părțile au depus la dosar note scrise și întâmpinare.
Reprezentantul intervenientei solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Curtea îi comunică un exemplar de pe întâmpinare, învederându-i posibilitatea lăsării cauzei mai la urmă, penbtru studiul întâmpinării.
Acesta nu se opune.
La reluarea dezbaterilor Curtea acordă cuvântul reprezentantului intervenientei asupra excepțiilor.
Acesta solicită respingerea excepției nemotivării recursului, având în vedere faptul că în cuprinsul acestuia sunt indicate motivele în fapt și în drept, sau există suficiente elemente pentru ca instanța să poată decela aceste elemente.
Curtea, după deliberare, respinge excepția nemotivării recursului, apreciind că acesta este motivat în fapt și în drept.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intervenientei solicită admiterea recursului propriu, modificarea hotărârii ataqcată, în sensul respingerii acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 92 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de P. J. B.-N. în contradictoriu cu pârâtul C. J. B.-N. și, în consecință s-a anulat art. 6 al Hotărârii nr. 60/(...) adoptată de pârâtul C. J. B.-N.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de D. G. de A. S. și P. C. B.- N., în interesul pârâtului C. J. B.-N., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. H. nr. 60/(...) adoptată de C. J. B.-N. „. aprobarea modificării statului de funcții la H. C. J. B.-N. nr.92/2009 privind aprobarea organigramei, statului de funcții și regulamentului de organizare și funcționare pentru D. G. de A. S. și P. C. B.-N., cu modificările și completările ulterioare și aprobarea suplimentelor salariale pentru funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate"; s-au stabilit, la art.6 alin.1-4, suplimente salariale conform art.11 alin. (1) lit. "b", alin. (2), (3) și (4) și art.16 din A. nr. III din L. nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2010 în sumă de
113.323 lei, conform anexei -„ situația suplimentelor salariale pe funcții publice de conducere și de execuție";, parte integrantă din hotărârea în cauză( file 9-12).
A. hotărârii cuprinde tabelul privind suplimentele salariale prevăzute de art.11 al L., pe categorii de funcții publice - fila 12 dosar, suplimente salariale care urmau a fi acordate funcționarilor publici din cadrul D. G. de A. S. și P. C. B.-N., prin raportare la salariile de bază prevăzute pentru funcțiile publice de stat.
Analizând hotărârea prin prisma dispozițiilor acesteia, precum și a legislației din domeniul salarizării funcționarilor publici, instanța a constatat că hotărârea adoptată de către consiliul județean a fost nelegală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în anul 2010 salarizarea era guvernată de prevederilor L. - cadru nr. 3., însă în primul an de aplicare a acestui act normativ, modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar era reglementat de OUG nr.1., care la art. 5 alin.1 menționa că ";începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329., care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la L.-cadru nr. 3., numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la L.-cadru nr. 3. care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din L.-cadru nr. 3.";, art. 6 alin. 3 prevăzând:
„cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3., nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Conform art. 4 alin.1 din această ordonanță „Începând cu luna ianuarie
2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009";, reîncadrarea funcționarilor publici în temeiul acestei legi fiind realizată la nivelul D. G. de A. S. și P. C. B.-N., aspect necontestat de reclamant. A., un aspect deloc de neglijat este acela că potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 3.:" Începând cu 1 ianuarie
2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale G., și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere".
Din economia dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că în anul 2010 personalul salarizat conform celor două acte normative precizate, L. nr. 3. și, respectiv OUG nr. 1., nu mai poate beneficia de alte drepturi salariale ori de altă natură care rezultă din prestarea muncii.
Și este așa, deoarece nivelul maxim de salarizare admis de lege aferent anului
2010 este cel avut în vedere în luna decembrie 2009.
Așa fiind, din această perspectivă se poate afirma fără echivoc că dispozițiile art. 11 din A. nr. III la L. nr. 3. nu pot fi aplicabile în anul 2010 și drept urmare nu pot fi reținute ca temei legal pentru adoptarea Hotărârii nr. 60/2010.
Din înscrisurile depuse de pârât pentru termenul de judecată din data de
(...)(file 66-68,89), precum și explicațiile din cuprinsul concluziilor scrise depuse de pârât (file 98-99) reiese că prin acordarea suplimentelor în discuție pe perioada iulie-decembrie 2010 (a se vedea și raportul de audit intern-fila 73), cuantumul brut individual al salariilor, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3., nu a fost depășit.
Însă, așa cum în mod corect a susținut reclamantul, salariile de bază în 2010 au un cuantum diferit pentru aceeași funcție și grad profesional, fiind individualizate pentru fiecare persoană în raport cu cuantumul sporului de vechime și al altor sporuri care intră în calculul salariului de bază pentru anul 2010, prin urmare nu puteau fi acordate aceleași suplimente salariale pentru aceeași funcție și grad profesional, așa cum s-a stabilit prin hotărârea consiliului județean.
Că aceasta este interpretarea corectă rezultă și din prevederile L. nr.3., Cap. II, art.6 care indică ca scop și finalitate: armonizarea sistemului de salarizare a
personalului din sectorul bugetar în raport cu importanța, răspunderea, complexitatea activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității; realizarea ierarhiei salariilor funcțiilor de bază, a soldelor și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, având la bază următoarele criterii: nivelul studiilor și al competențelor; importanța socială a muncii; complexitatea și diversitatea activităților; responsabilitatea și impactul deciziilor; expunerea la factori de risc; incompatibilitățile și conflictele de interese; dificultatea activităților specifice; condițiile de acceptare pe post; diferențierea salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază ș i a indemnizațiilor lunare de
încadrare în funcție și de nivelul la care se prestează activitatea: central, teritorial și local, impunându-se a se face mențiunea că potrivit art.7 alin.(1) aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la această lege, stabilite anual prin legi speciale, astfel încât în perioada de implementare a acestui act normativ nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Deci, în anul 2010 nu există stabilit un salariu de bază unic pentru fiecare funcție publică, astfel încât nu se putea determina o singură sumă care să reprezinte diferența dintre salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice de stat și salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice locale și care să poată fi acordată cu titlu de supliment salarial, cum apare în anexa hotărârii contestate, deoarece așa cum s-a relevat mai sus, în primul an de aplicare a L. nr.3. salariul de bază s-a calculat individual pentru fiecare persoană care ocupă o funcție publică.
Deși s-a susținut că autoritatea deliberativă a județului B.-N. a aprobat acordarea suplimentelor salariale în baza unui act normativ abrogat parțial prin L. nr.3., iar astfel a fost calculată diferența dintre salariul de bază a funcțiilor publice locale și salariul de bază al funcțiilor de stat prevăzute în OG nr.6., cu modificările și completările ulterioare, anexele prin care erau stabilite salariile de bază pentru funcționarii publici din OG nr. 6., fiind abrogate însă prin prevederile art. 48 pct. 13 din L. nr.
3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pârâtul a justificat menționarea în tabelul anexă a OG nr.9. prin aceea că potrivit art. 1 din
OG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin L. nr. 3. .... "Pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, în ceea ce privește salarizarea personalului din sectorul bugetar, se aplică următoarele acte normative:.... Ordonanța G. nr. 9. pentru modificarea Ordonanței G. nr. 6. privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin L. nr. 2., și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.
80 din 1 februarie 2008, aprobată prin L. nr. 2., cu modificările ulterioare.", aspect care nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada de către reclamant că, la data emiterii hotărârii atacate, personalul nu era reîncadrat în temeiul L. nr. 3. cu funcțiile prevăzute în anexele la aceasta lege.
De asemenea, potrivit disp.art.11 alin.4 din anexa III a L. nr.3., suplimentele salariale ce pot fi acordate funcționarilor publici sunt condiționate de existența unor venituri proprii ale bugetului local, exclusiv cotele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale în trimestru/anul anterior de calcul, mai mari sau egale cu cheltuielile de personal alocate pentru autoritățile executive și deliberative și pentru aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean,
„contul de execuție la data de (...)- cheltuieli";, aflat la filele 56-62 dosar, evidențiind existența unor venituri proprii ale bugetului județean, exclusiv cotele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale în trimestrul anterior de calcul( III 2010), mai mari decât cheltuielile de personal ale județului.
Pentru argumentele expuse, H. nr. 60 din (...) adoptată de C. J. B.-N. apare ca fiind nelegală, sens în care a fost admisă acțiunea în anulare promovată de către P. jud. B.-N., în temeiul disp.art.10 și urm. din L.554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările ulterioare, dispunându-se anularea art. 6 al acestui act administrativ.
Față de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală, raportat la prevederile art.49 alin.3, art.55 C.pr.civ., s-a respins cererea de intervenție formulată de D. G. de A. S. și P. C. B.-N., în interesul pârâtului C. J. B.-N., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul C. J. B.-N. și internvenienta D. G. de A. S. și P. C. B.-N., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii Instituției P.ui județului B.-N. și menținerea în vigoare ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea sentinței atacate instanța de fond a reținut în partea finală că prin aplicarea prevederilor invocate de către reclamant, pârât și intervenient nu sunt sesizate motive de nelegalitate, "aspect care nu este de natura de a atrage nulitatea hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada de către reclamant, că la data emiterii hotărârii atacate personalul nu era reîncadrat în temeiul L. 3., cu funcțiile prevăzute în personalul nu era reîncadrat în temeiul L. 3., cu funcțiile prevăzute în anexele la aceasta L.". Mai mult, în antepenultima frază din motivarea instanței, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea suplimentelor salariale, insa se poate constata, fără echivoc, că intre considerentele motivației și dispozitiv există o flagrantă contradicție, mai mult, textele legale invocate de către instanță, precum și probele depuse la dosar, induc la soluția contrară celei dată prin dispozitiv.
Prin notele scrise înregistrate la data de 26 aprilie 2012 (f.911 și12-14) pârâtele C. J. B.-N. și D. G. DE A. S. ȘI P. C. B.-N. au arătat că H. C. J. B.-N. nr. 60/(...) privind modificarea Hotararii C. J. B.-N. nr.92/2009 privind aprobarea organigramei, statului de functii și regulamentului de organizare și funcționare pentru D. G. de A. S. și P. C. B.-N. în temeiul careia s-au acordat suplimentele salariale prevazute la art.11, A. III din L. nr.3. privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice respecta intru totul dispozitiile legale amintite mai sus, lucru pe care l-a apreciat și instanta de fond în motivarea solutiei date.
Astfel, acordarea sumelor sub forma de suplimente salariale s-au stabilit prin
H. a C. J., instituție în subordinea careia funcționează instituția, precizandu-se faptul ca nu sunt considerate drepturi salariale castigate. De asemenea la acordarea acestora s-au avut în vedere și prevederile art 11, alin.(4) din L. nr. 3., iar printr-un simplu calcul matematic se poate verifica indeplinirea conditiilor impuse, respectiv existenta veniturilor proprii cat și imterdictia de a se depasi nivelul salariului stabilit pentru luna decembrie 2009. Totodata trebuie avut în vedere faptul ca suplimentele salariale nu pot fi considerate sporuri, acestea excedand notiunii de salariu, categoria sporurilor fiind individualizata cu claritate în A. III, art.18-21 din L. nr.3..
Referitor la pozitia instantei referitoare la intrarea în vigoare și aplicabilitatea dispozitiilor art.11, A. III din L. amintita mai sus, aratam ca nu exista, în momentul emiterii hotararii atacate, vreo prevedere legala prin care sa se suspende aplicarea prevederilor art.11. în anul 2010, ca fiind un an de tranzitie de aplicare a legii.
În sprijinul acestor afirmații amintește și punctele de vedere ale M.ui M., Familiei și Protecției S. și ale M.ui Finanțelor nr. 11136/2010 și 267758/2010 depuse de noi la dosarul cauzei. în acest sens mai arată ca și din motivarea instanței de fond reiese ca „.-adevăr, în anul 2010 salarizarea guvernata de prevederile L. cadru-nr.330/2010 …";. Mai mult instanța de fond admite ca acordarea suplimentelor salariale nu s-a realizat în baza unui act normativ parțial abrogat prin L. nr.3., lucru pe care și aceștia l-au învederat aceleiași instanțe, arătând ca potrivit art.1 din OG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobata prin L. nr. 3. :
"Pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, în ceea ce privește salarizarea personalului din sectorul bugetar, se aplică următoarele acte normative: a) Ordonanța G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr.
2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la L. nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare; b) Ordonanța G. nr. 9. pentru modificarea Ordonanței G. nr. 6. privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin L. nr. 2., și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 80 din 1 februarie 2008, aprobată prin L. nr.
2., cu modificările ulterioare;" Mai mult, daca am merge pe logica invocata de reclamanta, cum ca stabilirea suplimentelor salariale ar avea la baza prevederi legale ce nu mai sunt în vigoare, s-ar putea susține ca și stabilirea salariilor funcționarilor pentru anul 2010 nu ar avea baza legala.
Așa cum a mai arătat, acordarea suplimentelor s-a acordat diferențiat
ținându-se seama de cuantumurile salariilor brute prevăzute în anexele amintite mai sus, salarii în care nu era inclus sporul de vechime, indemnizația de conducere și alte sporuri.
În ce privește cererea de intervenție accesorie în favoarea C. J. Bistriț-N., arată ca aceasta a fost respinsa de instanța de fond fără fi motivata în fapt și în drept.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 aprilie 2012 (f.15-20) reclamantul
P. județului B.-N. a solicitat următoarele:
1. Pe procedură, solicităm respingerea recursului în conformitate cu prevederile art.302l, lit.c, art.303(1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de nelegalitate pe care se Î. recursul și dezvoltarea lor chiar și în situația când acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat se vor formula prin însăși cererea de recurs sau Î. termenului de recurs, ori așa cum rezultă din cererea formulată de recurent dezvoltarea motivelor de recurs vor fi depuse până la primul termen fixat de instanță, și prin urmare cu depășirea termenului de recurs.
2. Pe fond solicită respingerea recursului pentru următoarele motive:
2.1 . Prin acțiunea în anulare am solicitat anularea art.6 al "Hotărârii C. J.
B.-N. nr.60/(...) privind aprobarea modificării statului de funcții la H. C. J. B.-N. nr.92/2009 privind aprobarea organigramei, statului de funcții și regulamentului de organizare și funcționare pentru D. G. de A. S. și P. C. B.-N., cu modificările și completările ulterioare și aprobarea suplimentelor salariale pentru funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate" pentru aprobarea hotărârii cu încălcarea printre altele a prevederilor art.5 alin.1 și 6 alin.3 din OUG nr.1..
OUG. nr.1. prevede la art.6 alin.3 următoarele:
"Cuantumul individual al salariilor/soldelor; inclusiv sporuri. indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3./ nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009/ în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art.30 alin.5 din L. nr.3. care prevăd:Începând cu 1 ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 și cu cele ale alin.1 din art.6 a OU. Nr.1. care prevăd:
"În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu L.-cadru nr. 3. și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale G. pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea."
Rezultă fără echivoc principiul de bază al L. nr.3., care este acela că Începând cu 1 ianuarie 2010 salariul de bază este egal cu cel din luna decembrie 2009. L. prevede explicit că în situația în care drepturile salariale determinate în conformitate cu L.-cadru nr. 3. și cu Ordonanța de U. nr.1. sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale G. pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența.
Principiul de bază stabilit prin OUG nr.1. la art.6 alin.3 este acesta
"Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3., nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pornind de la aceste reglementări legale și având în vedere și precizările M.ui
Finanțelor P.e comunicate prin A. nr.267758/(...) potrivit cărora "suplimentele salariale reglementate la art. 11 din A. III la L. cadru nr.3.,Într-o normă juridică permisivă, se pot aplica numai în măsura în care nu sunt de natură să intre în conflict cu o normă juridică imperativă. O asemenea normă juridică imperativă ulterioară, este reglementată la art.6 alin.3 din OUG nr.1. ", rezultă că salariul stabilit la data de (...) nu poate fi nici mai mic, nici mai mare decât cel avut în luna decembrie 2009.
Ori în situația în care salariul de la data de (...) este egal cu salariul din luna decembrie - principiul L. nr.3. amintit mai sus - orice sumă care se adaugă fie sub formă de suplimente salariale sau sub orice altfel de drepturi bănești duce la nerespectarea prevederilor art.6 alin.3 din OUG nr.1.,respectiv la depășirea nivelului acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009.
Acest lucru l-a demonstrat la instanța de fond în primul tabel depus la termenul din data de (...). Din acest tabel rezultă fără echivoc că prin acordarea suplimentelor salariale (coI.5), drepturile salariale stabilite în luna ianuarie 2010 (coI.6) sunt mai mari decât cele aferente lunii decembrie (coI.3) fiind astfel Încălcate atât prevederile art.6 alin.3 din OUG nr.1. cât și prevederile art.30 ș.a. din L. nr.3..
În conformitate cu prevederile art.6 alin.3 din Ordonanța de U. a G. R. nr.1. se limitează dreptul recunoscut la art. 11 din A. nr. III din L. cadru nr. 3., în sensul că angajatorii trebuie să ia toate măsurile pentru ca valoarea individuală a salariilor inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 (și deci în orice perioadă în cursul anului 2010) să nu depășească nivelul stabilit pentru luna decembrie 2009 ori prin acordarea suplimentului salarial această prevedere este încălcată întrucât valoarea salariilor este mai mare decât cea din luna decembrie 2009 așa cum rezultă din calculul prezentat în instanța de fond.
Tribunalul B.-N. prin S. civilă nr.92/2012 a apreciat ca motiv de nelegalitate a hotărârii nr.60/2010 la pag.9 susținerea noastră respectiv că în anul 2010 dispozițiile art. 11 din A. nr.III din L. nr.3. nu pot fi aplicabile.
2.2. Ne menținem susținerea noastră pe care instanța de fond în mod legal a considerat-o ca fiind motiv de nelegalitate al hotărârii criticate, respectiv faptul că în anul 2010 fiind un an de tranziție, neexistând un sistem unitar de salarizare nu pot fi acordate suplimente salariale (și cu atât mai mult în sume egale) îântrucât salariile individuale ale persoanelor care ocupă funcții publice identice pot fi diferite.
În anul 2010 salariile de bază sunt stabilite conform O.G. nr.1. în care la art.5 alin.1 și art.6 se prevede modul de calcul al salariului de bază pentru 2010: la salariul de bază corespunzător funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009 precum și cuantumul sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în notele la anexele la L.-cadru nr. 3. precum și sumele compensatorii reprezentând cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care nu se mai acordă conform L. nr.3..
Astfel, salariile de bază în 2010 au cuantum diferit pentru aceeași funcție și grad profesional, acestea sunt individualizate pentru fiecare persoană în raport cu cuantumul sporului de vechime și al altor sporuri care intră în calculul salariului de bază pentru anul 2010, prin urmare nu pot fi acordate aceleași suplimente salariale pentru aceeași funcție și grad profesional așa cum s-a stabilit prin hotărârea consiliului județean în mod nelegal.
În anul 2010 nu există stabilit un salariu de bază unic pentru fiecare funcție publică, astfel Încât nu se poate determina o singura sumă care să reprezinte diferența dintre salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice de stat și salariul de bază prevăzut pentru funcțiile publice locale și care să poată fi acordată cu titlu de supliment salarial deoarece așa cum am arătat și mai sus, în primul an de aplicare a L. nr.3. salariul de bază se calculează individual pentru fiecare persoană care ocupă o funcție publică.
A demonstrat cele susținute prin tabelul nr.2 prezentat în instanță la termenul din data de (...). Din tabel a rezultat că pentru aceleași funcții (col 4) salariile sunt diferite (col 5 - ianuarie) prin urmare cuantumurile suplimentelor salariale pentru aceiași funcție prevăzute în anexa la hotărârea criticată (col 3) nu pot fi identice.
În consecință și sub acest aspect s-a dovedit că anexa la HCJ nr.60/2010 care face parte integrantă din hotărâre și în care a fost stabilit nivelul pe funcții a suplimentelor salariale potrivit art.6 alin.1 și 2 din HCJ nr.60/2010 este nelegală.
Instanța a apreciat că susținerea noastră este întemeiată și pe cale de consecință a statuat că este nelegală stabilirea unor sume egale drept suplimente salariale în situația în care anul 2010 (an de tranziție al aplicării legii) nu este stabilit un salariul de bază unic pentru fiecare funcție publică și în consecință nu se poate stabili diferența dintre salariul de bază a unei funcții publice de stat și cel de bază al unei funcții publice locale.
2.3. Este real că am considerat ca fiind nelegală stabilirea suplimentelor salariale având ca bază de calcul salariile de bază prevăzute în anexele abrogate din Ordonanța G. nr.6/2001 modificată și completată prin ordonanța G. R. nr.9.. Susținem în continuare faptul că în luna noiembrie a anului 2010 nu se puteau acorda suplimente salariale având ca bază de calcul anexe abrogate odată cu intrarea în vigoare a L. nr.3..
În susținerea noastră în instanța de fond am arătat că din sistematiza rea legii rezultă că în partea I, Cap. I , intitulată : Dispoziții genera le, sunt reglementate categoriile de salariați cărora li se aplică, modul de stabilire a salariilor, și se arată Încă de la art.1 alin.2 din lege că:
"Începând cu data intrării în vigoare în tot sau în parte a legii, drepturile salariale ale personalului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. alin.3 Partea a II-a a legi reglementează sistemul unitar de salarizare pentru o perioadă tranzitorie, până când sistemul va fi simplificat și Îmbunătățit în conformitate cu partea a III-a a legii.
Prin urmare drepturile salariale sunt cele prevăzute exclusiv de L. nr.3..
În continuare, legea conține la C. IV: R. privind modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii, iar în Partea a III-a : Prevederi privind aplicarea etapizată a legii și Dispoziții finale în care se prevede că L. nr.3. intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010 cu excepția dispozițiilor art.49-52 și ale art.4 din anexa nr. VI care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial Partea I.
Astfel că potrivit art.48 pct.13 Începând cu data de 1 ianuarie 2010 se abrogă
OG nr.6/2001 cu excepția art.22-21, și 29-30 și art.33.
La A. nr. III din lege sunt prevăzute R. specifice funcționarilor publici, și astfel la S. I și II este prevăzut modul de stabilire a salariilor funcționarilor publici, iar după ce a fost stabilit salariul de bază pentru anul 2010 pentru funcționarii publici, la următoarea secțiune, S. a III-a sunt prevăzute: Sporurile care se acordă la - art.8-11, în cadrul cărora este și prevederea de la art.11 care face obiectul nostru de dezbatere.
Prin urmare așa cum rezultă din toată economia legii, după ce se stabilesc salariile de bază ale funcționarilor publici pentru anul 2010 se stabilesc în funcție de aceste salarii și raportat la acestea, sporurile, suplimentele etc. Așa că legal era ca suplimentele salariale să fie raportate la salariile de bază stabilite pentru anul
2010, cu atât mai mult cu cât acordarea suplimentelor era o reglementare nouă care intra în vigoare în anul 2010, și deci nu se putea raporta sub nici o formă la nivelul salariilor prevăzute prin OG nr.6/2001 și OG nr.9., care de altfel la data intrării în vigoare a acestei noi reglementări se abrogau.
Faptul că instanța a considerat în S. civilă nr.92/2012 la pag.10 că nu poate fi considerat argumentul de mai sus motiv de nelegalitate al hotărârii criticate atâta timp cât arată instanța nu am demonstrat că la data emiterii hotărârii atacate personalul nu era reîncadrat în temeiul L. nr.3. cu funcțiile prevăzute în anexele la această lege, nu duce la modificarea în tot a sentinței, ci eventual cel mult la modificarea în parte a sentinței cu privire la acest aspect prezentat cam confuz de instanță în sentință.
Asta cu atât mai mult cu cât în concluzie instanța arată la pagina 11 penultimul paragraf din dispozitivul sentinței cităm:" Pentru argumentele expuse,
H. nr.60/2010 adoptată de C. J. B.-N. apare ca fiind nelegală, sens în care va fi admisă acțiunea în anulare promovată de către P. J. B.-N., în temeiul disp. art.10 și urm. din L. nr.554j2004 privind contenciosul administrativ cu modificările ulterioare, dispunându-se anularea art.6 al acestui act administrativ."
Instanța de fond nu a solicitat prefectului să-și demonstreze susținerea, dar
Întrucât atât pârâtul recurent C. J. B.-N. a menționat ca motiv al recursului( motiv nedezvoltat), cât și intervenienta DGASPC, faptul că instanța nu a admis acțiunea prefectului și pentru acest motiv de nelegalitate, va arăta în cele ce urmează că hotărârea criticată este nelegală și sub acest aspect.
Pornind de la faptul de necontestat că anexele în baza cărora s-au stabilit suplimentele salariale respectiv anexele II și IV din Ordonanța de U. a G. R. nr.6., cu modificările și completările aduse de ordonanța de U. a G. R. nr.9j2008, au fost abrogate prin art. 48 pct. 13 din L. nr. 330j2009, vom arăta că așa cum au fost prevăzute și în anexa la hotărârea criticată, au fost luate ca bază de calcul al suplimentelor salariale sumele prevăzute în anexele abrogate.
Astfel, luând cu titlu de exemplu poziția nr.4 din A. la hotărârea criticată respectiv consilier , inspector, consilier juridic, grad superior , tr.1 de salarizare în care este prevăzut salariul de bază cf. anexei nr. II din OG 9. de 2051 și salariul de bază cf. anexei nr. IV din OUG 9. de 1624, rezultând o diferență salarială care este de altfel chiar suplimentul salarial de 427, și mergând prin comparație la anexa II din OG nr.9. lit. B. "Salarii de bază pentru funcții publice de execuție din Aparatul propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al C. N. de P. și A. D. de A. S., al I. M., al C. N. de A. de S. și al A. N. pentru Ocuparea Forței de M." vom vedea că la nr. crt. l care corespunde funcției prevăzute în anexa la hotărârea criticată, salariul la data de (...) este de 2051, de asemenea în mod corespunzător în anexa nr. IV intitulată "Aparatul propriu de specialitate al primarilor și al instituțiilor din subordinea consiliilor județene sau consiliilor locale, Iit.B Salarii de bază pentru funcții publice de execuție", la funcția corespunzătoare de la nr.crt.l consilier, inspector, consilier juridic, grad superior, tr.1 de salarizare, salariul la data de (...) este 1624. Prin aplicarea diferenței între cele două salarii corespunzătoare primul funcției publice de stat și cel de al 2-lea funcției publice locale de la consiliul județean rezultă suma de 427, deci chiar suplimentul salarial prevăzut pentru această funcție în anexa la hotărârea a cărei anulare am solicitat-o.
Dacă luăm un alt exemplu, prevăzut în anexa la hotărârea consiliului județean la nr.crt.15, respectiv funcția publică de referent, cls.III, gradul principal , tr.de sal.l vom observa ca la rubrica din hotărârea de consiliu "S. de bază cf. A. II
OG nr.9." este 747 atât cât este prevăzut și la anexa II din OG nr.9. lit. B." Salarii de bază pentru funcții publice de execuție din Aparatul propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al C. N. de P. și A. D. de A. S., al I. M., al C. N. de A. de S. și al A. N. pentru Ocuparea Forței de M." iar la rubrica din hotărârea de consiliu intitulată "S. de bază cf. A. IV OG nr.9." unde apare 747 cât este prevăzut și în anexa nr. IV din ordonanță intitulată "Aparatul propriu de specialitate al primarilor și al instituțiilor din subordinea consiliilor județene sau consiliilor locale, lit. B Salarii de bază pentru funcții publice de execuție," la funcția corespunzătoare de la nr.crt.4, referent. III, principali
,salariul la data de (...). Prin aplicarea diferenței între cele două salarii corespunzătoare primul funcției publice de stat și cel de al 2-lea funcției publice locale de la consiliul județean rezultă suma de Q,. deci chiar suplimentul salarial prevăzut pentru această funcție în anexa la hotărârea criticată.
Pe cale de consecință rezultă că pentru stabilirea suplimentelor salariale s-a avut ca elemente de bază salariile prevăzute în anexele la OG nr.9. care modifică OUG nr.6., abrogate de L. nr.3., un motiv în plus de anulare a art.6 din HCL nr.60/2010, adoptată în baza unui act normativ abrogat parțial prin L. nr.3.. Astfel a fost calculată diferența dintre salariul de bază a funcțiilor publice loca le și salariul de bază al funcțiilor de stat așa cum sunt aceste salarii prevăzute în Ordonanța de U. a G. R. nr.6., cu modificările și completările ulterioare, abrogată la (...) .
Consideră că deși instanța de fond nu a apreciat toate motivele noastre de nelegalitate prezentate în instanță și doar pe unele dintre acestea care i-au format convingerea că art.6 din HCL nr.60/2010 trebuie să fie anulat, nu duce la concluzia pe care pârâtul o susține că nu există motive de anulare a hotărârii. De altfel era suficient un singur argument pe care instanța să își formeze convingerea că art.6 din H. C. J. nr.60j2010 este nelegal pentru a anula art.6 din această hotărâre.
Așa cum a arătat mai sus art.6 din H. C. J. nr.60/2010 este nelegală motiv pentru care solicită instanței de recurs să mențină S. Civilă nr.92/2012 și să anuleze art.6 din hotărâre.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât C. J. B.-N. Curtea reține că deși a fost respinsă excepția de nulitate a căii de atac pe considerentul că acesta conține cel puțin indicarea în drept a motivelor de recurs și o scurtă expunere a criticii în fapt, instanța de recurs va reține că motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Astfel conform art. art. 304 pct. 7 C.pr.civ. hotărârea recurată este susceptibilă de modificare dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Sub acest aspect recurentul învederează instanței de recurs că motivarea instanței se contrazice cu soluția dată în dispozitiv acțiunii în anulare fără să dezvolte concret de unde se deduce această contradicție.
Este real că recurentul citează un pasaj din motivarea instanței de fond redactat de o manieră mai confuză și care ar denatura argumentația expusă pentru soluția de admitere a acțiunii reclamantului.
Curtea reține că analiza de legalitate și considerentele criticate de recurentă sunt circumscrise examinării nelegalității stabilirii suplimentelor salariale având ca bază de calcul salariile de bază prevăzute în anexele abrogate din OG nr. 6. modificată prin OG nr. 9..
Curtea reține cu trimitere la practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ. că eroarea cuprinsă într-unul dintre considerentele hotărârii nu justifică admiterea unui recurs, recursul vizând exclusiv dispozitivul hotărârii atacate.
Așa cum rezultă din cererea de recurs și motivarea acestuia recurentul a criticat exclusiv această neconcordanță, ceea ce face ca recursul să nu poată fi admis din această perspectivă.
Cu toate acestea, așa cum s-a relevat în literatura de specialitate pentru unele motive de nelegalitate recursul poate viza nu numai dispozitivul hotărârii atacate ci și considerentele acesteia, caz în care se poate reține incidența art. 304 pct. 7 C.pr.civ. dar nu exclusiv considerentele.
Reținând cele ce precedă, din economia argumentelor expuse de instanța de fond și a concluziei finale a acesteia se deduce fără echivoc că toată construcția argumentativă pledează pentru calificarea drept întemeiată a acțiunii reclamantului scop în care a și pronunțat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată.
De altfel construcția argumentativă a reclamantului validată de instanța de fond prin soluția adoptată trebuia să conveargă la reținerea că și în ceea ce privește susținerea că actul atacat este nelegal din perspectiva manierei în care au fost stabilite suplimentele salariale .
Din această perspectivă, Curtea va înlătura argumentația echivocă a instanție criticată de recurent dar pe fond soluția instanței este corectă.
Nefiind dezvoltate critici cu privire la motivele de nelegalitate reținute de instanța de fond, chiar dacă recurentul a invocat în mod formal dispozițiile art. 3041 C.pr.civ. Curtea este dispensată să le cerceteze, pentru că altfel recursul s-ar transforma dintr-o cale nedevolutivă și extraordinară de ataca într-o cale ordinară și devolutivă ceea ce este contrar naturii juridice așa cum este configurată de art. 299 și urm. C.pr.civ.
Sub aspectul reținut în analiză și dedus spre soluționare de recurent, Curtea reține că instanța de fond a reținut cu putere de lucru judecat că drepturile salariale din litigiu sunt stabilite exclusiv de L. nr. 3., astfel că potrivit cu art. 48 pct. 13 din această lege începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost abrogată OG nr.
6. cu excepția art. 22-27, art. 29-30 și art. 33.
Prin urmare, din economia dispozițiilor legale menționate anterior nu se putea ajunge la concluzia că suplimentele la salariile de bază stabilite prin aplicarea L. nr. 3. s-ar putea stabili prin raportare la forma și nivelul de salarizare prevăzute de OG nr. 6. și OG nr. 9. care erau abrogate la data intrării în vigoare a L. nr. 3. numai pentru simplul considerent că la data emiterii hotărârii atacate personalul nu era reîncadrat în temeiul L. nr. 3., în funcțiile prevăzute în anexele la această lege.
Din această perspectivă, soluția instanței de fond de constatare a nelegalității art. 6 al Hotărârii nr. 60 din (...) adoptată de recurent este legală.
Pe cale de consecință recursul se va respinge conform art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 coroborat cu prevederile art. 312 C.pr.civ.
Cât privește recursul declarat de intervenientul în interesul pârâtului dat fiind relația de accesorialitate a acestora și a dependenței procesuale a intervenientului accesoriu de situația părții pentru care intervine, Curtea urmează ca în temeiul art. 49 alin. 3 C.pr.civ. și art. 55 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004, acesta va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de C. J. B.-N. și recursul declarat de D. G. de A. S. și P. C. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 92 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. D. R.-R. D. L. U.
GREFIER M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./1 (...)
Jud.fond. D. E.na L.
