Decizia nr. 3943/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3943/2012
Ședința ta de 16 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A O. B. împotriva sentinței civile nr. 310 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu reclamanta S. B ȘI B S. B., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 14 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, raportat la actele dosarului, în temeiul art. 137 C.pr.civ. invocă din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea prezentului demers, iar în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.310 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
Tribunalului B. N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. invocată de D. G. a F. P. B.-N. și respinsă cererea împotriva acestei pârâte; respinsă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a deciziei nr.147/(...) și autorității de lucru judecat în ceea ce privește decizia nr.315/(...), admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta S. B și B S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.-N. și dispusă suspendarea executării actelor administrativ fiscale - decizia nr.315/(...) și nr.147/(...) până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.(...) al Tribunalului B. N..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a A. F. P. B. este întemeiată în condițiile în care obiectul acțiunii de față este reprezentat de suspendarea executării deciziilor de impunere nr.315/2010 și nr.147/2010 emise de către D. B.-N. - A. de I. F., nu și de AFP B., necesitatea asigurării opozabilității sentinței față de acest organ privit ca și organ de executare, față de prev. art.136 din OG nr.92/2003, nefiind un argument pentru împrocesuarea acestei pârâte.
Referitor la excepțiile inadmisibilității cererii de suspendare a deciziei nr.147/(...) și a autorității de lucru judecat în ce privește decizia nr.315/(...), tribunalul reține că necesitatea parcurgerii procedurii prealabile reglementată de art.7 din Leg. nr.554/2004, vizează doar cazul de suspendare analizat de art.14 din aceeași lege, adică atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ fără a se fi înregistrat pe rolul instanței un litigiu care să aibă drept obiect anularea actului a cărui suspendare se solicită, nu și cel instituit de art.15 din aceeași lege.
Chiar dacă instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de impunere nr.147/(...), nu mai puțin adevărat este că în dosarul nr.(...), acțiunea a fost completată formulându-se în mod expres și solicitarea de anulare a acestui act administrativ fiscal, neparcurgerea procedurii administrative reglementată de art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, nefiind un argument care să determine concluzia inadmisibilității unei cereri de suspendare a executării actului în sine.
Pe de altă parte, un alt considerent care se impune a fi subliniat este acela că art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004 prevede că „ în ipoteza in care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. In acest caz, nu este obligatorie plângerea prealabilă";, ipoteză care se regăsește și în speța dedusă judecății, câtă vreme decizia de impunere nr.147/(...) a stabilit in sarcina reclamantei aceleași debite fiscale, în același cuantum - impozit pe profit și majorări de întârziere.
Intr-o atare ipoteză, chiar dacă suspendarea intervine de drept, pentru verificarea conținutului actului administrativ dedus judecății, dar și pentru a se sancționa eventualul caracter abuziv al emitentului actului este necesară intervenția instanței de contencios administrativ, care, de această dată, nu va mai analiza existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, ci doar va lua act de emitere unui act administrativ cu același conținut ca și cel anterior suspendat, dispunând asupra suspendării, în acest sens fiind și decizia nr.163/(...) a Curții Constituționale care și a stabilit constituționalitatea art.14 alin.5 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat a deciziei de impunere nr.315/2010, prin prisma faptului că prin sentința pronunțată în dos.nr.(...) s-a dispus suspendarea acestei decizii până la pronunțarea instanței de fond, iar art.14 alin.6 din Leg. nr.554/2004 interzice formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, text de lege care reprezintă, în opinia pârâtei consacrarea, în materia cererii de suspendare a executării actului administrativ, a principiului autorității de lucru judecat, tribunalul apreciază că, prin acest text de lege, legiuitorul a urmărit sancționarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale dintre părți prin introducerea cu rea credință a unei cereri vădit neîntemeiate, precum și respectarea disp.art.166 Cod pr.civilă. Este adevărat că prin interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că poate fi formulată o altă cerere de suspendare dacă se aduc noi argumente față de cele expuse în prima cerere de suspendare,și prin care să se facă dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
In speța dedusă judecății nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, câtă vreme decizia nr.315/(...) a fost suspendată doar până la soluționarea cauzei pe fond, nu și până la momentul arătat în prezenta acțiune - soluționarea irevocabilă a dos.nr.(...), neputându-se pretinde reclamantei a invoca noi argumente față de cele expuse in dos.nr.(...), cu atât mai mult cu cât actul administrativ fiscal întocmit ulterior- decizia nr.147/(...)- nu diferă de cel anterior sub aspectul obligațiilor fiscale suplimentare de plată și perioada pentru care au fost calculate.
Asupra cererii de suspendare în sine, se reține că principiul legalității actelor administrative unilaterale fie ele individuale sau normative, presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurate.
Prezumția de legalitate și executarea din oficiu a actului administrativ cu caracter unilateral, care constituie regula, cunoaște și situații de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului în temeiul art.14 alin.1 sau, după caz, art.15 din Leg.554/2004. În ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art.2 alin.1 lit. t din
Leg.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, în sensul art.2 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Pe de altă parte, procedura specială instituită de art.15 din Leg.554/2004, aplicabilă în speța de față date fiind dispozițiile art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală, potrivit cărora „dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr. 554/21004, cu modificările ulterioare";, impune analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art.14 numai în cadrul unei cercetări sumare a aparenței dreptului, în condițiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Astfel, reclamanta a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care ar putea constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, sentința nr.267/(...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dos.nr.(...) expunând argumentele ce au stat la baza soluției de suspendare, fiind echitabil ca până la momentul în care fondul litigiului va fi dezlegat irevocabil să nu se ajungă la punerea în executare a deciziilor de impunere.
În acest sens, trebuie avută în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că art. 6 alin. 1 din Convenție conține un drept de "acces la instanță" - din care dreptul de acces este un aspect - ca un element al dreptului la un proces echitabil. Acest drept nu este unul absolut, putând face obiectul unor limitări care însă nu pot să restrângă sau reducă accesul persoanei în așa fel sau în așa măsura încât însăși esența dreptului să fie afectată. In plus, prin limitare trebuie să fie urmărit un scop legitim, să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit. Convenția intenționează garantarea unor drepturi care nu sunt teoretice si iluzorii, ci concrete și efective, scop care trebuie urmărit cu cea mai mare atenție în cazul accesului la instanță, având in vedere rolul proeminent deținut intr-o societate democratică de dreptul la un proces echitabil . În cauza Janosevici împotriva Suediei, hotărârea din 23 iulie 2002, relevantă pentru cazul de față, invocată și de petentă, Curtea a reținut încălcarea dreptului de acces la instanță în situația in care autoritățile fiscale au impus reclamantului plata de taxe și accesorii stabilite retroactiv, care au fost puse în executare înainte ca o instanță competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal.
Nu mai puțin adevărat este și că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa instanței pentru a obține suspendarea executării actului.
În acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr.
R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de M. al C. E. cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării executării actului administrativ contestat în cauză și având in vedere considerentele expuse, instanța consideră că suspendarea executării actelor administrativ-fiscale in discuție este, per ansamblu, calea care prejudiciază cel mai puțin și induce un echilibru între varietatea de interese divergente.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. B. solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii în principal în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii vizând suspendarea executării deciziei nr.147/2011 și autorității de lucru judecat în ce privește decizia nr.315/2010 iar în subsidiar respingerea cererii de suspendare.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea nu cuprinde motivele ce au format convingerea instanței, nu a analizat fondul și nu relevă de ce au fost înlăturate apărările. Tot astfel arată instanța că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității în contextul în care cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea pe fond a acțiunii iar reclamanta nu a înțeles să uzeze de procedura administrativ jurisdicțională.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat arată recurenta că de asemenea este greșit respinsă întrucât reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare a aceluiași act administrativ fiscal - decizia nr.(...).
Referitor la fond arată recurenta că motivele invocate de reclamanta intimată cu privire la nelegalitatea actului nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat. Un atare caz trebuie să vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă. Împrejurarea că s-ar crea consecințe negative asupra activității nu poate fi reținută ca un caz bine justificat. În plus suma stabilită și executarea nu înseamnă implicit existența unei pagube iminente.
Față de cele invocate la data de (...) Curtea a pus în discuție excepția lipsei de interes apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii (implicit a căilor de atac) și el trebuie să fie născut, legitim și actual pentru a putea fi apreciat ca justificat într-o cauză. În speță actele relevă că acțiunea de fond a fost deja soluționată irevocabil. Ori în acesta context cătă vreme a fost soluționată acțiunea printr-o hotărâre irevocabilă nu se mai justifică un interes actual, legitim.
Prin urmare excepția fiind întemeiată recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 310 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. B.
JUDECĂTORI
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.D. L.
