Decizia nr. 9900/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9900/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta B. A. A. împotriva sentinței civile nr. 3884 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. - D. V., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...)
și ulterior la data de (...).
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.884 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta B. A. A., în contradictoriu cu M. B. M. - D. DE V..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta datorează suma stabilită în urma controlului efectuat de către Curtea de C., având în vedere modul de calcul al taxei datorată prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 251 Cod fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. A. A., solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că a achitat contravaloarea impozitului pentru imobil așa cum a fost calculat de către D. de venituri a P. prin luarea în considerare a valorii declarate a imobilului la data finalizării construcției.
Susține recurenta că instanța de fond nu a analizat dacă H.C.L. nr.
290/2008 a fost declarată nelegală și dacă prevederea legală în baza căreia s-a făcut regularizarea permite realizarea acesteia.
Susține recurenta că instanța de fond trebuia să se pronunțe și asupra faptului că un funcționar public a adus un prejudiciu unei instituții publice, având în același timp obligația de al repara, fără a se putea stabili o sarcină suplimentară pentru contribuabil.
Recurenta nu au indicat temeiul juridic al recursului formulat însă din analiza motivelor de fapt prezentate rezultă că aceasta critică hotărârea instanței de fond din perspectiva art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Pârâtul M. B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului (f.46)
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind parțial întemeiat din următoarele considerente:
În ceea ce privește obligația de plată a debitului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 267 alin. 14 din Codul fiscal, contribuabilul are obligația de a achita taxa pentru clădirea nou realizată prin luarea în considerare a valorii reale a lucrărilor de construcție ce au fost executate.
Alin. 15 al aceluiași text legal prevede că în cazul unei autorizații de construire emisă pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251 Cod fiscal. Acest text legal impune primăriei, în calitatea sa de beneficiar al taxei, să stabilească valoarea impozabilă a clădirii în raport de anumite criterii.
În urma controlului C. de C. s-a stabilit că pârâta a calculat în mod greșit valoarea impozabilă a clădirii, cu consecința aferentă asupra taxelor finale pentru eliberarea autorizațiilor de construire. (decizia nr. 57/2010, f.47, dosar fond)
Într-o astfel de situație s-a aflat și reclamanta, motiv pentru care și în privința acesteia pârâta a procedat la recalculare.
Cu privire la obligația reclamantei de a achita suma recalculată, Curtea reține existența acesteia dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, reclamanta, în calitate de contribuabil, are obligația de a achita taxa reală care trebuie determinată în raport de dispozițiile legale incidente, (principiul legalității), iar pe de altă parte, în sarcina primăriei, în calitatea sa de organ controlat, există obligația de a lua măsurile necesare pentru încasarea taxelor locale reale.
Răspunderea funcționarului vinovat de greșita calculare a taxei este doar una subsidiară și poate fi stabilită doar în situația în care nu mai este posibilă încasarea taxei de la contribuabil.
În principal obligat la plata taxei este contribuabilul, și doar în subsidiar, alte persoane.
Fiind în interiorul termenului de prescripție, reclamanta are obligația de a achita taxa reclaculată conform celor stabilite în raportul C. de C.(f.52-
55, fond)
Din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că în suma ce a fost solicitată a fi achitată de reclamantă s-au inclus și accesorii.
Astfel, în tabelul intitulat „Rămășițe la început de an persoane fizice
2012";, apar, în privința reclamantei, pe lângă debitul de 1763,74 lei și majorări de 317,47 lei la data de (...)(f.51, verso, dosar fond)
Din adresa nr. 784/(...) rezultă că reclamantei i se solicită să achite debitul de 1.763,74 lei și majorări de 317,47 lei, calculate până la (...).(f.31, dosar fond)
În privința acestora, instanța reține că reclamanta nu poate fi obligată la plata lor pentru situația calculării majorărilor, de la o dată anterioară comunicării obligației de plată.
Nu se poate reține culpa reclamantei în neefectuarea plății decât numai după momentul la care a fost înștiințată de existența obligației de plată.
Este cert că reclamanta a achitat inițial cu titlu de taxă de regularizare suma calculată de către pârâtă. Nu i se poate imputa reclamantei că nu a realizat o verificare exactă a sumei datorate, în condițiile în care a rezultat din actul C. de C. că a existat o dispută între angajații pârâtei și auditorii C. în privința modului de calcul al acestei taxe.
În acest caz data scadenței poate fi stabilită doar de la data comunicării, reclamanta achitând o parte din suma datorată la o dată anterioară și având convingerea că plata efectuată la acel moment a avut un caracter eliberator.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va dispune anularea în parte a actului de regularizare doar în ceea ce privește obligația de plată a accesoriilor anterioare comunicării actului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta B. A. A. împotriva sentinței civile nr. 3884 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea în parte a actului de regularizare a taxei la autorizația de construire nr. 6. din (...) în ceea ce privește obligația de plată a accesoriilor anterioare comunicării actului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
Red.M.D./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. V..
