Decizia nr. 4362/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4362/2012
Ședința Mai 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 5096 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul M. A. S., privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare cu mențiunea că va fi analizată, prin raportare la art. 306 Cod proced. civilă, și calitatea procesuală pasivă a D. S..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5096/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea reclamantului M. A. S., formulată împotriva pârâtelor D. G. a F. P. S. și A. F. P. Ș. S., fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de
1771 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării acesteia și până la restituirea integrală.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. S. și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M. și a fost obligată chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța a constatat că art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) C.pr.civ., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din
Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într- un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, direcțiile generale ale finanțelor publice au în principal atribuția de a realiza strategia guvernamentală în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului.
Din această perspectivă, chiar dacă administrațiilor finanțelor publice le revine în mod nemijlocit sarcina stabilirii și încasării taxelor și impozitelor, chemarea în judecată a direcției județene a finanțelor publice apare justificată, pentru opozabilitate.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. nr. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. nr. 5., taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Ș. S., prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale O.ului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat de D. S. în numele AFP ȘIMLEUL S., Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O. nr.
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie
2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului
234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:
A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin.
2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. E. important astfel a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr.
9/2000 .
În ceea ce privește recursul declarat de D. în nume propriu, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
D. S. nu a fost implicat ă in procedura de emitere a deciziei de calcul a taxei pe poluare iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că decizia de calcul a taxei pe poluare a fost emisă de A. F. P. Ș. S.
Suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant la
T. Ș. S., cu titlu de „. de poluare";;
Chiar dacă administrațiile finanțelor publice, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare și funcționare, aprobate prin O. al M. F.
În conformitate cu acest act normativ, direcția generală a finanțelor publice județeană are atributul de a realiza, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului; în timp ce administrația finanțelor publice este unitatea fiscală care asigură, în mod nemijlocit, activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat.
Din nici un act normativ ce a reglementat - sau care reglementează în prezent
- organizarea și funcționarea M.ui F. P., nu rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt implicate în operațiunile de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de contribuabili persoane fizice/juridice sau în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 C., raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială și pe contribuabilul plătitor al taxei.
Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei de poluare, D. S. nu are a răspunde față de contribuabil, de modul în care A. F. P. a emis decizia de calcul a taxei de poluare, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite, neinteresând, din punct de vedere al regulilor de procedură care sunt raporturile administrative dintre diversele structuri ale Agenției Naționale de A. F..
În temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr.
554/2004 se va admite recursul pârâtei D. G. a F. P. în nume propriu și în numele
A. F. P. Ș. S. împotriva sentinței T.ui care va fi modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva D.G.F.P. S. ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesual pasivă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Ș. S. împotriva sentinței civile nr. 5096 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M. A. S. împotriva D.G.F.P. S. ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. H. M. B. | F. T. | D. C. |
Red.MH/dact. MS
3 ex./(...) Jud.fond: D.D.I.