Decizia nr. 4610/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4610/2012
Ședința din 24 mai 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE S. L. R. JUDECĂTOR A. A. M. JUDECĂTOR D. M. GREFIER V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către A. F. P. A M. C. - N., împotriva sentinței civile nr. 5157 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., cauza privind și pe intimații M. A. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul M. A., avocat
A. L. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta intimatului reclamant arată că, nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului M. A. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform dovezii pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5157 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate a acțiunii și excepția de tardivitate și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A., împotriva pârâtei A. F. P. A M. C.-N., și obligată pârâta AFP C.-N. să restituie reclamantului suma de 2668 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.539,03 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a
M. C.-N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. B. și a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2668 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins excepțiile invocate de către pârâtă, observând că reclamantul nu contestă însăși decizia
AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei o cerere de restituire către organul încasator - AFP T., cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantul nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal de 5 ani calculat conform art. 135 din Codul de procedură fiscală împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura prealabilă obligatorie. A invocat recurenta și lipsa calității procesuale pasive, arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M.. A cerut prin recurs și suspendarea cauzei până la publicarea în M. O. a deciziei de recurs în interesul legii nr. 24/2011, care însă a fost între timp publicată.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că aceasta ar putea fi acordată cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1088 alin. 2 C. civ. Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, recurenta a arătat că obligarea este nelegală, deoarece nu s-a aflat în culpă procesuală.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul M. A. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate (f.11).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod. T. a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
Pe fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234
CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la acordarea dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. D. contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond în condițiile în care taxa nu a fost restituită benevol.
Cu toate acestea, cuantumul cheltuileilor de judecată acordat de prima instanță este unul excesiv, critica recurentei sub acest aspect fiind întemeiată.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea găsește că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați. T., valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond (1539,03 lei) au totalizat peste jumătate din valoarea capătului de cerere principal (2668 lei) și au chiar o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru reclamant.
Având în vedere reperele legale, Curtea apreciază suma de 1000 lei ca bine acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, acestea urmând să fie reduse la acest cuantum.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul declarat de pârâta A. F. P.
C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5157 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care va modifica în parte și numai în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată estimate la prima instanță la suma totală de 1000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.274 c.pr.civ., ținând cont că recursul a fost admis numai pentru cheltuieli, va fi obligată recurenta A. F. P. C.-N. să plătească intimatului
M. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5157 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care modifică în parte în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată estimate la prima instanță la suma totală de 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurenta A. F. P. C.-N. să plătească intimatului M. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. D. M.
GREFIER V. D.
Red. S.L.R../S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond R. A.
