Decizia nr. 4873/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4873/2012
Ședința din data de 30 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR A. A. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC D. C. A. S B. R. DE D. B. DE A. S. împotriva sentinței civile nr. 3498 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat C. I. T., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 14 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3498 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare, cu consecința suspendării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr. F-CJ 1186/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată TVA, sentința recurată fiind criticabilă din prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr.civ.
În mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la suspendarea actului administrativ. În speță, decizia de impunere reprezintă un administrativ fiscal care a fost contestat la D. G. a F. P. a J. C., contestația fiind în curs de soluționare, a fost achitată cauțiunea în cuantumul stabilit de către instanță. Din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În privința cazului bine justificat instanța de fond reține că invocarea unor motive cu privire la fondul cauzei nu constituie un caz bine justificat, interpretare eronată în opinia sa, întrucât cazul bine justificat nu se limitează doar anumite aspecte strict formale.
Chiar dacă instanța nu este ținută să analizeze fondul cauzei, aceasta trebuie să analizeze seriozitatea și temeinicia argumentelor invocate și cu privire la fondul problemei.
Cu privire la cea de a doua condiție, a pagubei iminente, deși instanța de fond reține că s-au făcut doar simple afirmații, apărătorul recurentei arată că la filele 12-13 din dosarul de fond au fost depuse copia somației și a titlului execuțional emise de către intimată în sarcina reclamantei, iar din această perspectivă a fost dovedită exista pagubei iminente.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune admiterea recursului, solicitând totodată și acordarea cheltuielilor judiciare, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3498 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. D. C. A. S B. R. DE D. B. DE A. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că lipsa semnăturii directorului general al organului fiscal nu atrage, în mod automat, îndoieli serioase asupra legalității deciziei de impunere contestate, existând posibilitatea ca persoana semnatară să fie împuternicită în acest sens.
Potrivit art.104 al.1 din OG nr.92/2003 durata efectuării inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni.
Art.1 din Ordinul nr.14/(...) prevede că inspecția fiscală poate fi suspendată de către conducătorul activității de inspecție fiscală competent, la propunerea șefului de serviciu și a organelor de inspecție care efectuează inspecția fiscală.
În al.3 al art.104 din OG nr.92/2003 se arată că perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia conform prev. al.1.
Legat de durata inspecției fiscale, instanța retine că reclamanta se prevalează parțial de dispozițiile legale sus-menționate, atrăgând atenția doar asupra acelor reglementări care îi sunt favorabile. Astfel, deși reclamă depășirea termenului de 3 luni a duratei efectuării inspecției fiscale, nu menționează perioada de timp în care a fost suspendată cu consecința eventuală a respectării disp.art.104 al.1 din OG nr.92/2003.
Apoi, expunerea elementelor care vizează fondul cauzei, nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, deoarece aceste motive presupun cercetarea în profunzime a fondului și nu se circumscriu condiției prev.de art.14 din Legea nr.554/2004.
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cerere.
Referitor la îndeplinirea condiției privind incidența producerii unei pagube, instanța reține că, executarea unei obligații , care a fost stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, în cauză obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și în consecință suspendarea deciziei nr.F-CJ 1186/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata TVA stabilite de inspecția fiscală emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de I. fiscală în ceea ce privește sumele de 111.142 lei reprezentând debit principal respectiv suma de 56624 majorări de întârziere până la pronunțarea instanței de fond asupra temeiniciei cererii introduse.
În susținerea celor solicitate se arată că în cauză sunt întrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004.
Astfel se susține că decizia este lovită de nulitate urmare a faptului că au fost încălcate prevederile art.43 lit.g, art.104 alin.1 C.pr.fiscală respectiv actul nu conține elementele vizând numele și semnătura persoanelor împuternicite, semnătura directorului general iar controlul nu respectă termenul. În plus se arată că încadrarea în privința deductibilității și interpretarea că cheltuielile nu ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri sunt eronate.
Referitor la paguba iminentă se arată că aceasta rezultă în contextul în care s—a început executarea iar informația ajunge publică. Mai mult suma este una considerabilă și afectează direct activitatea.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că până la o eventuală anulare de către instanța a actelor administrative se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina recurentei prin actele administrative atacate sunt certe, lichide și exigibile.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma verificărilor efectuate organele fiscale au reținut în esență că societatea recurentă a evidențiat în mod greșit cheltuieli deductibile și în consecință au stabilit în sarcina acesteia obligații suplimentare de plată.
Cele stabilite au fost contestate reclamanta recurentă relevând aceleași aspecte din cererea de suspendare: nulitatea deciziei de impunere ca urmare a lipsei din conținut a unuia din elementele expres prevăzute de art.43 respectiv numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite potrivit legii nefiind semnată de directorul general, depășirea termenului de 8 luni a inspecției fiscale, încadrarea eronata ca nedeductibile a cheltuielilor.
Intimata referitor la cerințele suspendării a susținut că actele se bucură de prezumția de legalitate , că paguba nu este dovedită, simpla executare nu produce prin ea însăși o pagubă.
Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 pe care se fundamentează cererea de suspendare prin art.14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru pentru prevenirea unei pagube iminente…persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond…";.
Același act normativ cu privire la paguba iminentă prin art.2 lit.s o definește ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art.2 lit. t împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului .
Din normele enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării în contextul existenței unei acțiuni în anulare ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte suspendarea reglementată de legea menționată este condiționată de întrunirea cumulativă a cerinței acțiunii în anulare a actului; îndoiala asupra legalității , o aparență de nelegalitate care atestă „un caz bine justificat"; și un prejudiciul material viitor, previzibil ce relevă o „pagubă iminentă";.
În speță se observă că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt întrunite cerințele enunțate. Îndoiala cu privire la legalitatea actelor administrative nu poate fi dată de împrejurările evocate întrucât aceasta examinare sumară nu poate fi făcută verificarea reprezentării sau interpretarea. Atare verificări pot fi făcute doar de către instanța investită cu cenzurarea legalității deciziei în soluționarea contestației, astfel ar însemna că prin procedura sumară să se antameze fondul ceea ce este inadmisibil.
Legat de cerința cazului bine justificat afirmă recurenta că s-a depășit termenul privind efectuarea inspecției. Împrejurarea evocată în condițiile în care se evidențiază o perioadă de suspendare și fără arătarea altor împrejurări nu poate constitui motiv esențial în reținerea cazului bine justificat.
Nici împrejurarea că s-ar crea prejudiciu cu atât mai mult cu cât sumele sunt greu de recuperat nu poate fi reținută din vreme ce intoarcerea executarii este posibila iar normele fiscale conferă dreptul la despăgubiri respectiv în caz de întârziere -penalități.
În plus chiar dacă s-ar trece peste acest aspect și s-ar accepta o eventuală paguba trebuie observat că în cauză cele două condiții nu sunt întrunite cumulativ context în care în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt incidente normele invocate prin demersul inițiat.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC D. C. A. S B. R. DE D. B. DE A. S. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 3882 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al
T.ui Maramureș pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. A. A. M.
D. C.
GREFIER
Red.F.T./S.M.D./2 ex./(...)
