Decizia nr. 5091/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5091/2012
Ședința din data de 06 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 1720 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamantul V. M., având ca obiect - despăgubire Legea nr. 290/2003.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant prin avocat D. T., în baza împuternicirii avocațiale nr. 38/(...), aflată la fila 15 din dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, dispozițiile Legii nr. 290/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1720 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, pentru motivele evocate detaliat în cuprinsul întâmpinării, pe care le susține în întregime.
Totodată solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii aflată la fila 16 din dosar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1720 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui C. a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. M. în contradictoriu cu A. N. pentru R. P.; obligată pârâta să plătească reclamantului suma de
137.413,34 lei stabilită prin hotărârea nr.30/(...) a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003; obligată pârâta să plătească suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că dreptul reclamantului la despăgubiri a fost stabilit în anul 2007 și nici până în prezent nu i s-a efectuat plata. Ba mai mult, după 5 ani, nu numai că nu a primit efectiv despăgubirile la care este îndreptățit, dar nici nu are certitudinea unui termen până la care le poate primi.
Soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor trebuie efectuată într- un termen rezonabil, astfel că, din această perspectivă, neplata despăgubirilor din lipsa fondurilor repetată la infinit, constituie un refuz nejustificat al pârâtei care nu poate rămâne nesancționat.
În ce privește termenul rezonabil, trebuie avută în vedere practica constantă a CEDO privitoare la acordarea despăgubirilor în ipoteza unei privări de proprietate, aceasta trebuind realizată în așa fel încât să nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial.
Pentru respectarea termenului rezonabil, statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prev. art.6 al.1 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta susținând că sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin legea bugetului de stat sunt acordate în baza Legii nr.9/1998, Legii nr.247/2005 și Legii nr.290/2003 iar față de împrejurările, volumul activității, numărul mare de cereri și mijloacele insuficiente nu se poate reține o încălcare.
Absența disponibilităților raportat la dificultățile economice, duce la o obligație imposibil de realizat de natura sa afecteze principiul egalității de tratament. În al doilea rând se arată ca din noțiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate, eșalonate la plata și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.
Cât privește cheltuielile se arată că în cauză erau incidente prevederile art. 274 alin.3 raportat la faptul că a fost necesar doar un termen, nu sunt indicate probe în baza cărora au fost acordate cheltuieli.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că au fost încălcate dispozițiile art.10 din Legea nr.290/2003. Cu privire la obligativitatea pârâtei de a achita în termen despăgubirile și pasivitatea autorității în soluționarea cererii nu îi poate fi imputată.
În ceea ce privește cheltuielile se arată că obiecțiunile nu pot fi primite raportat la atitudinea culpabilă a autorității.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2003 în temeiul Legii nr.290/2003 intimatul s-a adresat autorităților în vederea acordării despăgubirilor pentru bunurile imobile deținute în proprietate iar demersul său a fost finalizat prin hotărârea nr.30 din (...). După primirea cererii s-a adresat autorității recurente dar realizarea efectivă a dreptului său a rămas fără rezultat. Dreptul de creanță născut în favoarea intimatului prin emiterea hotărârii atacate reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art.1 alin.1 din Protocolul adițional care dă dreptul intimatului de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute în exercitarea dreptului său. Sub acest aspect în jurisprudența CEDO s-a statuat că „indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrativ, aceasta trebuie pusă în aplicare conform legilor interne și a Convenției- cauza Ranadhi s.a împotriva României.
În condițiile în care intimatului i s-au acordat măsuri reparatorii și a formulat o cerere de plată în 2009 refuzul plății constituie o încălcare în sensul art.1 alin.1 menționat. Aceasta și în condițiile în care legiuitorul a stabilit că termenul de 2 ani pentru plata efectivă a despăgubirilor începe să curgă de la data comunicării hotărârii. Prin refuzul de a da curs cererii intimatului, se prelungește în mod nejustificat termenul situație care este inacceptabilă și din perspectiva termenului rezonabil. Luând în considerare timpul scurs de la data cererii de restituire, obținere a hotărârii și apoi realizarea efectivă nu se poate reține că termenul ar fi unul rezonabil.
Susține însă recurenta că trebuie avute în vedere numeroasele cereri, lipsa disponibilităților financiare și posibilitatea interesului astfel încât nu poate fi vorba de o încălcare. Modul în care se gestionează procedura în raport cu durata acesteia nu este compatibilă cu existența unui remediu rapid și eficient și nu poate fi imputată intimatului iar în această situație trebuie reținută existența unui just echilibru intimatul fiind în situația de a suporta o sarcină excesivă în condițiile în care de aproximativ 8 ani așteaptă realizarea dreptului. Prin urmare susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Cât privește criticile vizând cheltuielile se reține că art.274 alin.3 C.pr.civ. în cuprinsul său prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori va constatat motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Din norma enunțată reiese că instanța poate acorda la cerere cheltuieli iar acestea pot fi micșorate sau majorate raportat la munca îndeplinită și față de valoarea pricinii.
În speță se observă că acțiunea nu prezintă dificultate raportat la problema comună a litigiilor de despăgubire, ca în cauză numărul de înfățișări a fost limitat.
Pe de altă parte trebuie observat și previzibilitatea soluției raportat la practica anterioară cu privire la cauze similare. Ori în aceste circumstanțe raportat la complexitatea redusă, la numărul înfățișărilor și previzibilitate susținerile recurentei privind incidența art.274 alin.3 C.pr.civ. se vădesc întemeiate, în opinia Curții cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei fiind proporționale cu activitatea depusă.
Asadar fata de cele aratate in baza art 312c.pr.civ. coraborat cu art 274 alin 3 c.pr.civ.Curtea va admite recursul si va modifica in parte hotarare conform dispozitivului.
Cât privește cheltuielile în recurs pe lângă împrejurările vizând complexitatea cauzei și previzibilitatea soluției se are în vedere că demersul a fost soluționat la un singur termen.
Prin urmare raportat la dificultatea redusă a pricinii și previzibilitate reținând incidența art.274 alin.3 C.pr.civ. Curtea va obliga recurenta să achite intimatului cheltuieli parțiale în sumă de 200 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1720 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de
1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. M. restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să achite intimatului V. M. cheltuieli de judecată parțiale în suma de 200 lei în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
