Decizia nr. 5572/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5572/2012
Ședința din data de 20 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 1854 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamantul S. C. D., având ca obiect - anulare act administrativ anularea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic C. A., care depune la dosar delegație de reprezentare nr.
22445/(...) și intimatul-reclamant prin avocat D. I., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 020813/(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatului-reclamant depune la dosar un exemplar lizibil al întâmpinării transmisă prin fax.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1854 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, casarea sentinței recurate și în urma rejudecării cauzei pe fond să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, nefiind respectate dispozițiile art. 117 al. 1 și 6 din OG nr.
92/2003 și art. 42 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 117 al. 1 lit. f) din OG nr. 92/2003 sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii se restituire debitorului însă dacă acesta înregistrează obligații fiscale restante, sumele se vor restitui numai după efectuarea compensării.
În speță reclamantul a înregistrat la CAS C. o cerere prin care a solicitat compensarea sumei de 16 054 lei cu contribuția datorată de acesta pentru anul
2009 și restituirea diferenței rezultate ca urmare a operațiunii de compensare efectuată.
În urma primirii documentelor depuse de către contribuabil și a verificării datelor din evidența pe plătitori, în urma realizării compensării CAS C. a constatat existența unui debit și prin urmare nu mai există nicio diferență de restituit.
În acest context a procedat la emiterea D. de impunere din oficiu pentru anii fiscali 2005 și 2009 și a Deciziei privind operațiunea de compensare.
Față de aspectele reținute de instanța de fond, conform cărora că nu au fost îndeplinite condițiile de fond referitoare la emiterea actului administrativ, reprezentanta recurentei susține că au fost respectate condițiile prevăzute de art. 42 al. 2 și 3 din OG nr. 92/2003. Mai mult aceste decizii sunt semnate de referentul care a eliberat actul administrativ și au fost comunicate reclamantului împreună cu înștiințarea de plată a debitului restant.
Potrivit art. 42 al. 3 din același act normativ actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite și ștampila organului emitent.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul intimatului arată că recursul promovat de către pârâta
CAS C. este neîntemeiat având în vedere că motivele de recurs prezentate nu au legătură cu prezenta cauză și nu se referă la considerentele efective reținute de către instanța de fond în cuprinsul hotărârii.
Instanța de fond a reținut cu prioritate viciul major de nelegalitate referitor la lipsa semnăturii persoanelor împuternicite ale organului administrativ-fiscal de pe actele fiscale.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 43 al. 2 lit. g C. pr.fiscală actul administrativ-fiscal trebuie să conțină printre altele: semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, ori deciziile de impunere contestate nu sunt semnate de către nici una dintre persoanele indicate în cuprinsul acestor documente. De asemenea niciuna din deciziile contestate nu poartă ștampila instituției emitente.
Chiar dacă potrivit art. 43a l. 3 C. pr. fiscală actele administrative emise în condițiile alin. 2 din acest text normativ prin intermediul mijloacelor informatice sunt valabile chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, nu toate actele administrativ-fiscale pot fi emise prin intermediul mijloacelor informatice, ci doar actele stabilite în mod expres prin O. M. E. unor acte administrativ-fiscale prin sistemul informatic reprezintă o derogare de la regula generală a semnării și asumării de către autoritatea publică a actului administrativ și de aceea această categorie este restrânsă, fiind prevăzută doar în conținutul OMFP nr. 1430/2004 și OMFP nr.
1364/2009.
Niciunul din cele două ordine nu indică deciziile de impunere privind obligațiile de plată către F. ca fiind un act administrativ fiscal ce poate fi emis prin mijloace informatice, fără semnătura persoanelor împuternicite.
Drept urmare actele contestate trebuiau să fie semnate, stampilate și comunicate de către persoana împuternicită.
Față de aceste argumente solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, cu precizarea că eventualele cheltuieli de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă 1854 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. C. S. în contradictoriu cu CAS C. și în consecință a fost dispusă anularea deciziilor de impunere nr.275158/2009; nr.275158/2009 privind plăți anticipate a contribuției la F. pe anul 2. nr.275158/2009 privind plăți anticipate a contribuției la F. pe anul
2. nr.275158/2009 privind plăți anticipate a contribuției la F. pe anul 2008 și nr.275158/(...) emise de pârâtă pe numele reclamantului.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actele fiscale mentionate mai înainte (aflate la filele 15-18 dosar) nu îndeplinesc cerintele de validatate prevăzute de art. 43 din C. de procedură fiscală.
Potrivit dispozitiilor art. 43 Cod procedură fiscala, actul administrativ fiscal, categorie în care se include și decizia atacata, trebuie sa contina printre altele: (lit. g) numele și semnătura persoanelor împuternicite precum și (lit.h) stampla organului fiscal emitent.
Deciziile de impunere contestate sunt semnate doar de un referent și nu de persoanele împuternicite legal să emită actul fiscal, care sunt și nominalizate în conținutul deciziilor de impunere.
Potrivit dispozitiilor art. 46 Cod procedură fiscală, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la semnatura persoanei împuternicite a organului fiscal atrage nulitatea acestuia.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta CAS C. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, nefiind respectate prevederile art.117 alin.1 lit.f alin.6 din Ordonanța nr.92/2003. Astfel se arată că potrivit normelor menționate se restituie debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii iar dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante sumele se vor restitui numai după efectuarea compensării.
Reclamantul a solicitat compensarea sumei de 16054 lei cu contribuția pe anul 2009 și restituirea diferenței. În atare situație s-a procedat la verificare iar după aceasta nu a rezultat diferența de restituit dimpotrivă s-a constatat un debit restant ce s-a comunicat odată cu deciziile și înștiințarea de plată.
Referitor la sentința reținută de instanță arată recurenta că deși judecătoria a dispus restituirea sumelor achitate de reclamant nu au fost anulate titlurile de creanță devenite executorii în baza cărora inițial a fost înștiințat de debitul restant și nici nu a fost constatată neexistența obligației de plată.În consecință debitul nu a fost stins sau declarat inexistent prin sentința situație față de care în mod evident reclamantul a rămas cu un debit neachitat în același cuantum de 16.054 lei iar urmare a efectuării operațiunilor de compensare au fost emise deciziile de impunere din oficiu respectiv decizia privind operațiunea de compensare. A. decizii respectă condițiile instituite de C. de procedură fiscală respectiv procedura prevăzută de legislația referitoare la emiterea actului administrativ prin intermediul mijloacelor electronice care este valabil și în cazul în care poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila conform art.4 alin.3 din OG nr.92/2003. Prin urmare hotărârea atacată ignoră starea rezultată din acte neluând în seamă nici prevederile actelor normative la care s-a făcut referire.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că hotărârea este temeinică și legală în condițiile în care deciziile încalcă prevederile art.43 alin.2 C. cu privire la elementele obligatorii respectiv nu sunt semnate de persoanele indicate în cuprinsul documentului. În plus se arată că nu toate actele administrativ fiscale pot fi emise prin intermediul mijloacelor informatice ci doar actele stabilite în mod expres prin ordinul M.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Intimatul a desfășurat activități independente iar în acest context în considerarea obligației de a contribui la fondul asigurărilor de sănătate au fost emise de recurentă decizii de imputare pentru anii 2002 - 2007. După comunicarea deciziilor de imputare intimatul s-a adresat autorităților inclusiv instanței judecătorești care prin sentința nr.6758 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) rămasă irevocabilă prin decizia nr.474/R/2008 statuând asupra formalismului actelor emise a dispus obligarea CAS la restituirea către intimat a sumei de 16.054 lei achitată cu chitanța CAS 2007 nr.0035343/(...). Dat fiind existența hotărârii menționate intimatul s-a adresat recurentei solicitând punerea în executare eventual compensarea sumei de 16.054 lei cu sume reprezentând contribuții F. pentru 2009 și restituirea diferenței. La solicitarea adresată recurenta comunica intimatului decizii de impunere pe mai mulți ani 2005-2009 ce poartă același număr de înregistrare, aceeași dată vizând contribuții datorate F. Actele emise sunt contestate în considerarea în esență că acestea prezintă grave vicii de nelegalitate care atrag anularea în raport cu dispozițiile C. art.43 respectiv nu conțin motivele de fapt, temeiul și semnătura persoanelor împuternicite.
Ulterior în lipsa unui răspuns la contestație intimatul s-a adresat instanței solicitând a se constatat refuzul nejustificat în soluționarea contestației anularea deciziilor privind plăți anticipate a contribuției F. pe anii
2005 - 2009 invocând în esență aceleași argumente aduse prin contestație.
Sub aspectul criticilor privind încălcarea dispozițiilor legale care consacră cerința formalității Curtea reține că actul administrativ întocmit de autoritate presupune îndeplinirea unor condiții de formă și fond specifice speciei din care face parte. Astfel conform art.43 C.pr.civ. actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă și cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) imposibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Aceeași normă prin alin.3 mai prevede că actul administrativ fiscal emis în condițiile alin.2 prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie iar prin alin.4 prevede că prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emite în condițiile alin.3.
Totodată același act normativ prin art.87 prevede că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Tot astfel prin art.46 C. se prevede că lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.
Reiese din normele enunțate că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate dacă lipsesc elementele esențiale respectiv cele referitoare la numele, prenumele, calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal sau o semnătură a acestuia, cu excepția situației în care actul a fost emis prin intermediul mijloacelor informatice stabilit în această categorie prin ordin al ministrului finanțelor.
Actele contestate nu cuprind elementele cerute, nu sunt semnate de persoanele indicate, împuternicite, nu poartă ștampila și ca atare corect s-a reținut că sunt lovite de nulitate. Î. că aceste cuprind o semnătură în contextul emiterii prin intermediul mijloacelor informatice nu este în măsură să acopere viciu câtă vreme actul nu este prevăzut expres în ordin în categoria celor ce pot fi emise în forma arătată. În plus semnatura unei persoane fie ea referent nu poate înlocui semnătura reprezentantului legal asa cum cer normele. Așadar în lipsa semnăturii reprezentantului și a neprecizării prin ordin susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Susține însă recurenta că în raport cu dispozițiile C.ui de procedură art.117 alin.1 lit.f și alin.6 analizând compensarea a constatat debit restant. Într-adevăr normele invocate stabilesc că sumele reținute prin hotărâri se restituie debitorului numai după efectuarea compensării însă compensarea se poate realiza dacă actele fiscale în baza cărora au fost stabilite obligații sunt valabile. În cauză în condițiile în care există o hotărâre judecătorească prin respingerea recursului - sentința nr.4424/2000 - decizia nr.3258/2011 - dosar nr.(...) - ce a statuat asupra restituirii nu se poat reține obligații în sensul evocat de recurentă. A accepta teza recurentei în sensul constatării obligațiilor reciproce câtă vreme există o statuare cu privire la restituire contravine legii, având semnificația anulării efectelor unei hotărâri judecătorești.Ori o atare situatie nu poate fi validată intr-o procedura ulterioara.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art.312
C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1854 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
