Decizia nr. 5586/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 5586/2012
Ședința publică de la 21 I. 2012
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. R. DE C., împotriva sentinței civile nr. 2844/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtul M. F. P. - O. DE P. SI C. P., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare decizia nr. 80/2010 emisă de M.- oficiul de plăți și contracte phare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat oana L.u, cu delegație la odsar, în substituirea avocatului titulat Mihai Giurgea.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la data prezentului termen intimatul a depus întâmpinare.
Verificând dovada de realizare a procedurii față de intimat, Curtea constată că acestuia i-a fost comunicat recursul, conform mențiunii existentă pe citație, motiv pentru care sub acest aspect, cererea de amânare nu este întemeiată. Pune în vedere reprezentantei recurentului să depună la dosar copia
Deciziei nr. 80 din data de (...) a O.ui de P. și C. P.
Reprezentanta recurentei arată că nu are asupra sa copia hotărârii solicitată, urmând a o depune până la terminarea dezbaterilor.
Curtea învederează acesteia faptul că urmează a lăsa cauza la rând pentru a putea depune hotărârea solicitată.
La reluarea dezbaterilor, reprezentanta recurentei depune la dosar copia
Deciziei nr. 80 din data de (...) a O.ui de P. și C. P.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2844 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE C. C.-N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - O. de P. si C. P., B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare nr. 6./(...), Ministerul Finanțelor Publice
- O. de P. si C. P. a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de
1095,17 E. reprezentând cheltuieli neeligibile identificate în cursul unei inspecții fiscale desfășurate în perioada (...) - (...).
Contestația formulată de reclamantă în temeiul art. 205 si urm. Cod
Procedură Fiscală a fost respinsă de Ministerul Finanțelor Publice - O. de P. si C. P. prin D. nr. 80/(...).
În privința invocării de către reclamantă a faptului că a avut loc o aplicare retroactivă a prevederilor O. nr. 7. - H. nr. 1. și O. nr. 92/2003, a prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale și a depășirii obiectului inspecției fiscale, s-a reținut că acestea au fost nefondate.
În primul rând, creanța de 1095,17 E. nu este guvernată de termenul de prescripție menționat de reclamantă . Aceasta deoarece stingerea dreptului de recuperare a creanței operează de la data confirmării scrise de către C. E. a închiderii programului, potrivit art. 11 alin.5 din H. nr. 1., conform căruia
„termenul de prescripție prevăzut de art. 11 ind.2 alin.1 din Ordonanță începe să curgă de la data închiderii programului, aceasta considerându-se data confirmării scrise de către C. E. a închiderii programului sau, în cazul în care nu există o astfel de confirmare, data efectuării de către C. E. a plății finale în cadrul programelor de preaderare al programelor operaționale";.
Cum autoritățile române au transmis Comisiei E.pene declarația finală doar în anul 2007, doar de la acest moment începe să curgă termenul de prescripție în prezenta cauză .
Mai apoi, nu este real că durata programului P. 2000 a fost de până la (...) deoarece, așa cum este definit prin M. de F. încheiat între Guvernul României si C. E. pentru Programul P. N. 2002, data de (...) reprezintă termenul limită pentru semnarea contractelor.
De asemenea, este eronată si susținerea potrivit căreia durata de implementare a proiectului era finalizată la mai bine de cinci ani de la momentul efectuării verificării si identificării sumelor rezultate din acest contract, deoarece verificarea s-a raportat la data de finalizare a contractului de grant si nu a P. P. N. 2000.
Pentru toate cele de mai sus, motivele legate de aplicarea retroactivă a prevederilor O. nr. 7., H. nr. 1. și O. nr. 92/2003, a prescripției si a depășirii obiectului inspecției fiscale, nu subzistă.
Cu privire la fondul problemei, respectiv declararea ca neeligibilă a sumei de 1.095,17 E. reținem că în privința achiziției autoutilitarei de la societatea A., suma de 802,21 E., plus 292,96 E. , declarată neeligibilă, reprezintă diferența dintre contravaloarea autoutilitarei din oferta SC A. C.- 22.971 E. și suma efectiv plătită contractorului -23.773,21 , pentru care nu există justificare deoarece, pe de o parte, în mod eronat în oferta depusă de participantul desemnat câștigător a fost menționat prețul în euro fără taxe, în condițiile în care prețul corect este cel cu toate taxele vamale incluse, iar pe de altă parte, nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora depășirea sumei ofertate este rezultatul diferenței de curs valutar, atâta timp cât reclamanta, în calitate de beneficiar, trebuia să depună toate diligentele ca la semnarea contractului de vânzare - cumpărare să fie folosit cursul infoeuro .
Așa fiind, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 218 din
OG 7., a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. R. DE C., solicitând modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii contestației promovate, cu consecința anulării totale a deciziei nr.80/(...) a M.ui F. P. - O. de P. și C. P. ca fiind nelegală, cu consecința anulării procesul-verbal de constatare nr.6. din (...), precum și constatarea legalității eligibilității fondurilor comunitare obținute în urma implementării proiectului „Accesul femeilor rome la programele de prevenție în sănătate - cancer cervical genital";.
În motivare reclamanta a arătat că prin sentința recurată instanța a respins, in mod neterneinic si nelegal, actiunea promovată de aceasta ca fiind nefondată.
Instanța a constatat că argumentul subscrisei cu privire la faptul ca "a avut loc o aplicare a prevederilor OGr. 79/003- HC nr. 1. si O. nr. 9/2003, a prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale si a depasirii obiectului inspectiei fiscale "sunt nefondate.
Instanta a considerat in mod nelegal faptul ca cei 1095,17 euro reprezentând creanta cuprinsa in procesul-verbal de constatare nr.6. din (...), nu este guvernată de termenul de prescripție menționat de aceasta, reținând în mod netemeinic și nelegal faptul că, „termenul de prescripție … începe să curgă de la data închiderii programului,"; respectivi abia in anul 2007, cand autoritatile romane au transmis Comisiei E.pene declaratia finala privind desfasurarea si finalizarea programului P. 2000.
Totodata, instanta în mod netemeinic și nelegal retine cu privire la fondul cauzei faptul ca reclamanta avea obligatia ca în calitate de beneficiar să depună toate diligentele ca la semnarea contractului de vânzare-cumpărare să fie folosit cursul infoeuro.
Soluția instanței, având o motivare extrem de, lacunară, este netemeinică
și nelegală așa cum rezultă din cele expuse mai jos
1. DREPTUL ORGANULUI FISCAL DE A STABILI OBILGAȚIA DE PLAZĂ S-
A PRESCRIS.
După cum a arătat prin toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prin susținerile raportare la excepția prescripției, rezultă în mod evident depășirea termenului de 5 ani, înăuntrul căruia organul fiscal abilitat ar fi să stabilească în sarcina acesteia obligații fiscale legate de executarea contractului de G.
Redă ordinea cronologic a termenelor relevante, raportat la excepția prescripției:
• (...) - semnarea contractului de G., care prevede 10 luni perioadă de implementare;
• (...) - finalizarea proiectului:
• (...) - prima zi a anului fiscal următor celui în care sa născut obligația de plată;
• (...) - ultima zi în care pârâtul putea stabili în sarcina reclamantei obligații fiscale;
• (...) - pârâtul a întocmit procesul-verbal de constatare nr.6..
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 91 alin.l C.proc.fiscală., termenul de
5 ani a fost depășit, pârâtul stabilind obligații fiscale în sarcina subscrisei după expirarea termenului legal prevăzut. Mai mult, raportat la dispozițiile O. nr. 6., care în opinia acesteia este singurul act normativ incident raportului juridic și contractual dedus judecății, stabilește tot un termen de 5 ani, în care organul fiscal poate stabili obligații de plată.
Totodată, nu există nicio altăî lege organică aplicabilă care să prevadă alte termene de prescripție.
Contractul de grant ce a făcut obiectul fondurilor comunitare obținute de către reclamantă a fost încheiat la data de 17.(...). Durata de implementare a acestui proiect a fost de 10 luni, aceasta fiind așadar finalizată de mai bine de 5 ani la momentul verificării și identificării sumelor rezultate din acest contract de către O. de P. și C. P.
Ținând cont de cele arătate mai sus, rezultă în mod evident depășirea termenului de 5 ani înăuntrul căruia organul fiscal abilitat ar putea să stabilească în sarcina reclamantei obligații fiscale legate de executarea contractului de G.
Deși art.91 alin.l C.proc.fiscală prevede posibilitatea ca o lege specială să conțină dispoziții de excepție raportare la termenul generat de prescripție sau la momentul de la care acesta începe să curgă, arată faptul că nici în Ordonanța G.ului nr. 5. și nici în Ordonanța de G. nr. 2. nu există o astfel de derogare. R. la aceste două acte normative, evidențiază următoarele prevederi:
• art. 11 ind.2 alin.l. din OG 73/2093., actualizată, potrivit căruia "dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare".
• art.1 din OC 5., care stabilește, în concordanță cu normele europene, că durata programului P. 2000 este până la 30 noiembrie 2002, Contractul de G.
((...)) fiind încheiat cu respectarea art.3 teza a II-a din același act normativ .-
"Toate contractele trebuie semnate până la această data.
• art.1 din O. nr. 2.,care deși aduce modificări privind extinderea perioadei de plată în cadrul anumitor componente ale programului, nu face referiri la cel privind subprogramul RO0004, proiectul RO0004.02. (
De aceea, pornind de la cele expuse anterior, este evident faptul că procesul-verbal de constatare nr. 6. din (...) dispune în mod nelegal și netemeinic obligarea reclamantei la restituirea sumei de 1095,71 euro, „ca urmare a neeligibilității fondurilor comunitare"; (fila 7 din actul administrativ fiscal atacat).
Mai mult decât atât, proiectul derulat în baza prevederilor contractului de
G. RO 0004.02.02 - FISR 147 a fost supus atât procedurilor de audit intern, cât și celor desfășurare de către C. de R. pentru Comunitățile de R. A., dacă această din urmă asociație ar fi semnalat - la momentul verificărilor efectuate - eventuale nereguli din cadrul procedurii de achiziție publică, până la finalizarea implementării, aceasta s-ar fi conformat acelor dispoziții. Or, C. de R. pentru Comunitățile de R. nu a pus in vedere subscrisei nicio obligație de asigurare a conformității cu anumite prevederi. fie ele convenționale sau legale.
Drept urmare, solicită desființarea actului administrativ-fiscal atacat și, drept consecință, constatarea ca legală și eligibilă a sumei de 1095,17 eurp.
2. ACTELE ADMINISTRATIV-FISCALE ATACATE PUN ÎN APLICARE ÎN
MOD RETROACTIV DISPOZIȚII LEGALE.
O. nr. 7., O. nr. 92/2003 și H. 1. nu erau intrate în vigoare la momentul implementării proiectului în discuție.
Proiectul a fost finalizat la data de (...), iar actele normative, menționate mai sus și la care se face trimitere si pe care se bazează actele administrative contestate, au intrat în vigoare la data de (...), respectiv în anul 2007! Reiterează faptul că în mod flagrant principiul constituțional al neretroactivității legilor ()art.15 alin.2l dar și principiul securității juridice.
De aceea, pornind de la cele expuse anterior, este evident faptul că procesul-verbal de constatare nr.6. din (...) dispune în mod nelegal și netemeinic obligarea reclamantei la restituirea sumei de 1 095,71 E., "ca urmare a neeligibilității fondurilor comunitare"(fila 7 din actul adminsitrativ-fiscal atacat).
3. DEPĂSIREA OBIETULUI INSPECȚIEI FISCALE
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de sancționare, obiectul inspecției fiscale era acela de "identificare a sumelor neutilizate aferente contractului P. RO 004 RO0004.02.02. - FISR 147";, potrivit cap.1 lit.d) din actul în discuție. Prin urmare, inspecția fiscală nu putea avea ca obiect verificarea eligibilității cheltuielilor efectuate, ci doar o eventuală identificare a sumelor neutilizate!!!
Mai mult decât atât, chiar pârâtul intimat prin decizia atacată recunoaște că „O. de P. și C. P. a efectuat o misiune de verificare privind UTILIZAREA fondurilor comunitare și cele de cofinanțare aferente în cadrul Schemei de G. P., indicativ EO 0004.02.02. - fila 2 din decizie.
Având în vedere cele arătate anterior, solicită modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii contestației promovate, cu consecința anulării totale a deciziei nr.80/(...) a M.ui F. P. - O. de P. și C. P. ca fiind nelegală, cu consecința anulării procesul-verbal de constatare nr.6. din (...), precum și constatarea legalității eligibilității fondurilor comunitare obținute în urma implementării proiectului „Accesul femeilor rome la programele de prevenție în sănătate - cancer cervical genital";, rezultând astfel că suma de 1095,17 euro nu trebuie solicitată spre a fi restituită de către reclamantă, în calitate de beneficiar al C. de G. RO 0004.02.02 FISR 147, încheiat la data de (...).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 iunie 2012 (f.16-19) pârâta
Ministerul Finanțelor Publice - O. de P. si C. P. B., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare, pârâta a arătat că motivele invocate in recurs nu sunt de natura sa conduca la schimbarea solutiei instantei de fond, fapt pentru care solicită respingerea recursul ca nefondat.
Corect a apreciat instanta de fond ca sunt nefondate susținerile reclamantei cu privire la faptul ca „ a avut loc o aplicare retroactiva a prevederilor O. G. nr. 7. - H. G. nr. 130612007 si O. G. nr. 92/2003, a prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale si depasirii obiectului inspectie; fiscale. "
1. A., in considerentele hotararii, instanta de fond a retinut in mod corect ca, creanta de 1.095,17 E. nu este guvernata de termenul de prescriptie mentionat de reclamanta, intrucat stingerea dreptulul de recuperare a creantei opereaza de la data confirmarii scrise de catre C. E. a inchiderii programului. potrivit art. 11 alin. (5) din H. nr. 1., care prevede ca, JJ Termenul de prescripție prevăzut de art. 112 alin. (1) din ordonanță începe să curgă de la data inchiderii programului, aceasta considerându-se data confirmării scrise de către C. E. a închiderii programului sau, în cazul în care nu există o astfel de confirmare, data efectuării de către C. E. a plății finale în cadrul programelor de preaderare și al programelor operaționale".
In considerarea dispozitiilor legale redate anterior, instanta de fond a avut in vedere ca autoritatile romane au transmis Comisiei E.pene declaratia finala in anul 2007, moment de la care incepe sa curga termenul de prescriptie.
Totodata, a mai retinut in mod corect instanta de fond ca, de vreme ce in
M. de F. incheiat intre G.ul Romaniei si C. E. pentru Programul P. N. 2002 se prevede ca data de (...) reprezinta termenul limita pentru semnarea contractelor, nu este real ca durata programului P. 2000 a fost pana la (...).
In sensul celor aratate mai sus trebuie avut in vedere si faptul ca data de
30 noiembrie 2002 nu poate reprezenta data de finalizare a programului P. 2000, atata timp cat in M. de F. incheiat intre G.ul Romaniei si C. E. pentru Programul
P. N. 2000 ratificat prin O. nr. 5. este prevazut ca termen limita de efectuare a platilor data de 30 noiembrie 2003, cu unele exceptii, cand termenul limita de efectuare a platilor este 30 noiembrie 2004.
O alta apreciere corecta a instantei de fond a fost aceea ca "este eronata si sustinerea potrivit careia durata de implementare a proiectului era finalizata la mai bine de cinci ani de la momentul efectuarii verificarii si identificarii sumelor rezultate din acest contract, deoarece verificarea s-a raportat la data de finalizare a contractului de grant si nu a P. P. N. 2000."
Mai trebuie retinut, fata de sustinerile recurentei-reclamante potrivit carora prescriptia se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 91 alin. (1) din O.nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ca actele normative cu caracter special care reglementau gestionarea fondurilor comunitare - aplicabile in cauza de fata - si care erau in vigoare la data emiterii Procesului verbal de constatare a carui anulare s-a solicitat, erau O. nr. 7. si H. nr. 1..
Fata de dispozitiile cuprinse in aceste acte normative, nu pot fi retinute aspectele invocata de catre recurenta-reclamanta.
De altfel, recurenta-reclamanta este in eroare si in momentul in care apreciaza ca O. de P. si C. P. ar avea calitatea de "organ fiscal" astfel cum este prevazut in O. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
In realitate, O. de P. si C. P. are calitatea de "autoritate cu competente in gestionarea fondurilor comunitare" (a se vedea O. nr. 7. si H. nr. 1.).
2. In ceea ce priveste sustinerea recurentei-reclamante potrivit careia procesul verbal de constatare a fost emis ca urmare a aplicarii retroactive a dispozitiilor legale indicate in cuprinsul acestuia, este evident ca o atare sustinere nu poate fi retinuta, sens in care, pe langa considerentele aratate anterior, mai trebuie avut in vedere faptul ca, practic, recurenta-reclamanta apreciaza ca aceasta nu putea fi verificata decat anterior datei intrarii în vigoare a O. nr. 7. si H. nr. 130612007, ceea ce este inadmisibil.
A se da curs modului de abordare al recurentei-reclamante cu privire la verificarile efectuate in legatura cu proiectul la care aceasta a fost parte si care a implicat sume de bani din fonduri comunitare echivaleaza cu faptul ca actele administrativa emisa anterior datei intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004 (sau chiar contractele administrative, asimilate acestora) nu mai pot face obiectul controlului de legalitate, ceea ce este inadmisibil.
3. Ca si sustinerile prin care a stabilit calitatea de "organ fiscal" a O.ui de P. si C. P., recurenta-reclamanta este in eroare si prin afirmatiile potrivit carora O. de P. si C. P. ar fi efectuat o "inspectie fiscala."
Asa cum a arătat si in partea finala a pct. 1, gresit s-a raportat recurenta- reclamanta la dispozitiile din O. nr. 9212003 privind Codul de procedura fiscala, act normativ care, la T. VII, reglementeaza procedura cu privire la inspectia fiscala.
A., nu trebuie confundate activitatile de constatare si de recuperare a sumelor platite necuvenit din asistenta financiara nerambursabila acordata Romaniei de C. E. si/sau din fondurile de cofinantare aferente, ca urmare a unor nereguli (reglementata de O. nr. 7. si de H. nr. 1.) cu procedura I.i fiscale (reglementata de T. VII din O. nr. 92/2003) si, ca atare, nu poate fi pusa in discutie "depasirea obiectului inspectiei fiscale" invocata de catre recurenta- reclamanta.
Independent de cele aratate mai sus, trebuie retinut ca, la lit. a) a
Capitolului I din Procesul verbal de constatare nr. 6. din (...) se mentioneaza ca „. documentara ... a constat in efectuarea unei cercetari documentare privind sumele utilizate de beneficiarul finantarii, in vederea recuperarii fondurilor comunitare neutilizate / neeligibile, in baza Raportului Directiei P. de A. P. I. - S. de A. I. pentru Fonduri Externe din MFP ...";.
Nu in ultimul rand, trebuie retinut ca, prin cererea de recurs, recurenta- reclamanta nu aduce nicio critica hotararii pronuntata de instanta de fond in legatura cu ,,fondul problemei, respectiv declararea ca neeligibila a sumei de
1.095,17 E.".
Sub acest aspect, in mod corect a retinut instanta de fond ca, "in privinta achizitiei autoutilitarei de la societatea A., suma de 802,21 E., plus 292,96 E., declarata neeligibila, reprezinta diferenta dintre contravaloarea autoutilitarei din oferta S.C. A. C. - 22.971 E. si suma efectiv platita contractorului - 23.773,21, pentru care nu exista justificare deoarece, pe de o parte, in mod eronat in oferta depusa de participantul desemnat castigator a fost mentionat pretul in euro fara taxe, in conditiile in care pretul corect este cel cu toate taxele vamale incluse, iar, pe de alta parte, nu pot fi retinute sustinerile reclamantei potrivit carora depaslrea sumei ofertate este rezultatul diferentei de curs valutar, atata timp cat reclamanta, in calitate de beneficiar, trebuia sa depuna toate diligentele ca la semnarea contractului de vanzare - cumparare sa fie folosit cursul infoeuro."
Pentru aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, si mentinerea ca temeinica si legala sentinta pronuntata de instanta de fond.
Prin întâmpinare (f. 16-19) intimatul a solicitat respingerea recursului pe considerentul că motivele invocate de recurent nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției instanței de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și a apărărilor formulate pe cale întâmpinării dar și prin prisma dispozițiilor legale relevante în materie, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește critica privind prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații de plată, Curtea reține că aceasta este fondată.
R. la starea de fapt generatoare a raportului juridic de drept material litigios, speța pune problema clarificării actului normativ incident în cauză și care reglementează regimul prescripției.
Trebuie notat că la data de (...) s-a semnat contractul de grant care a prevăzut o perioadă de 10 luni de implementare iar la data de (...) s-a finalizat proiectul contractat.
Actele normative incidente respectiv art. 112 alin. 1 din OG nr. 73/2003 care prevede că „dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare";invocat de recurentă a fost introdus în legislația pertinentă prin art. I pct. 13 din OG nr. 12/2007 fiind ulterior modificat prin OG nr. 2..
Inițial OG nr. 73/2003 nu a conținut nicio normă procedurală cu privire la instituirea unui termen de prescripție a dreptului de a stabili obligația de plată și nici nu s-a preciza momentul de la care curge un atare termen.
Curtea reține că legea aplicabilă unui anumit raport juridic trebuie să fie accesibilă și previzibilă ( CEDO, cauza Sunday Times contra Regatului Unit și cauza R. contra României).
În acest context Curtea reține că previzibilitatea presupune ca legea să fie redactată într-un mod suficient de clar și de precis astfel încât orice persoană să îi poată anticipa efectele și să-și regleze conduita în mod corespunzător.
În sistemul de drept român Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede la art. 8 alin. 4 că: Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor;"; art. 25 prevede că: "În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite;"; iar art. 36 alin. 1 prevede că:"; Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.";
Așa fiind, la data finalizării proiectului, respectiv (...) OG nr. 79/2009 nu era în vigoare căci potrivit dispozițiilor art. 13 din acest act normativ ordonanța G.ului a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
Pe cale de consecință, pentru stabilirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații de plată derivate din raportul juridic contractual din litigiu nu se putea apela la dispozițiile OG nr. 7. ci la dreptul pertinent existent în legislație la acea epocă.
A admite în sens contrar ar însemna ca pe lângă încălcarea cerinței previzibilității legii evocate anterior să dăm efect retroactiv dispozițiilor OG nr. 7. în materia termenului de prescripție și a momentului de la care acesta curge, care ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României ceea ce nu ar fi admisibil.
Chiar dacă prin sfera de reglementare a raporturilor sociale preconizate a fi ocrotite de către OUG nr. 7. pot fi vizate și controale ale operațiunilor de finanțare încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2004, organul de control nu poate impune un alt termen de prescripție și o altă modalitate de reglementare a acestuia decât cel existent la data finalizării operațiunii căci altfel, s-ar genera o insecuritate a acestor raporturi, pe acest considerent organul de control invocând dispoziții adoptate ulterior, la mare distanță de finalizarea operațiunii contractuale ar avea temei fără limită rezonabilă de timp să efectueze controale și să determine obligații de plată punând astfel în pericol stabilitatea relațiilor sociale.
Din această perspectivă, Curtea reține că singurul act normativ aplicabil în speță la data finalizării proiectului este OG nr. 6. privind colectarea creanțelor bugetare care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2003 și a fost ulterior abrogată de art. 242 lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare de la 1 ianuarie 2004 conform art. 240.
Așa fiind, conform art. 137 din OG nr. 6. termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită privind o creanța bugetară încep la data când, potrivit legii, se naște acest drept iar conform art. 138 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Conform art. 40 alin. 1 din aceeași ordonanță In cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile bugetare datorate, organele de executare silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentei ordonanțe iar conform art. 41 alin. 1 executarea silită începe prin comunicarea unei somații în care i se notifica debitorului ca are obligația sa efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau sa facă dovada stingerii obligației bugetare, în caz contrar aplicându-se modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanța. Somația este însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.
Așa fiind, termenul de prescripție pentru recuperarea stabilirea și recuperarea eventualelor creanțe derivate din operațiunea financiară a început conform actului normativ aplicabil la data de (...) și s-a împlinit la data de (...).
Pe cale de consecință, organul fiscal nu putea la data de (...) să stabilească creanțe datorate de reclamantul recurent raportat la datele speței mai sus reținute decât cu încălcarea principiului retroactivității legii și a regulii previzibilității legii.
Din această perspectivă, reținerea de către instanța de fond a incidenței art. 112 din OG nr. 7. și a art. 11 alin. 5 din HG nr. 1. este flagrant nelegală deoarece încalcă principiul neretroactivității legii și cel al previzibilității așa cum s-a evocat în precedent.
Este evident că la epoca la care a fost finalizat proiectul (...) recurentul reclamant nu avea date ori informații culese din sistemul juridic normativ că se aștepte că termenul de prescripție de 5 ani pentru stabilirea creanțelor fiscale va începe să curgă de la data închiderii programului așa cum s-a prevăzut la mai bine de 5 ani în mod expres prin actele normative reținut și aplicate de organele de control.
Independent de orice dezbatere pe marginea datei de închidere a proiectului este cert că un astfel de moment nu era stabilit ca cert moment de plecare în calculul termenului de 5 ani a cărui durată s-a păstrat ca și o constantă în legislațiile fiscale ulterioare.
Așa fiind, din această perspectivă, Curtea urmează să constate ca fondat motivul de recurs analizat și ca o consecință în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul declarat de recurent și ca o consecință se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate și conform art. 18 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 se va anula decizia nr. 80/(...) și procesul-verbal de constatare nr.
6./(...).
Dat fiind că instanța de recurs s-a pronunțat în speță prin reținerea unei excepții absolute, dirimante și peremtorii, aceasta este dispensată să mai verifice sentința atacată și pe baza celorlalte motive de nelegalitate invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite recursul declarat de S. R. DE C. împotriva sentinței civile nr.
2844/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantei, anulează decizia nr. 80/(...)
și procesul-verbal de constatare nr. 6./(...).
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond.A. M. B.
