Decizia nr. 5615/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5615/2012
Ședința din 21 iunie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R. JUDECĂTOR A. A. M. JUDECĂTOR D. M. GREFIER V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. T., împotriva sentinței civile nr. 6143 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimații H. M. F. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul H. M. F., avocat C. H. M. în substituire avocat C. C. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului H. M. F., iar în data de (...) o cerere de majorare a onorariului avocațial.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului arată că, nu are de formulat alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului H. M. F. solicită respingerea recursului și admiterea cererii de majorare a onorariului avocațial.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.143 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâta A. F. P. A M. și s-a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul H. M. F., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T., care a fost obligată să restituie reclamantului suma totală de 7180 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F.
PENTRU M. B. și a fost obligată aceasta să restituie pârâtei suma de 7180 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1279,30 lei cheltuieli de judecată.
Cererea de suspendare si exceptiile invocate prin intimpinare au fost respinse de tribunal care a reținut că reclamantul contestă compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat trei autovehicule care erau înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în perioada anilor 2007-2008. In vederea înmatriculării în România a autoturismelor reclamantul a fost obligat să achite suma totală de
7.180 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxa pe care a achitat-o la A. F.
P. T. in datele de (...),(...) și (...).
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei care i-a respins cererea.
Tribunalul a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 -
2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității
Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantului încalcă dispozițiile dreptului comunitar și că în temeiul art. 60 C. pr. civ. este admisibilă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. T., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 3041
C.pr.civ., pârâta a susținut că este nejustificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu poate fi reținută culpa sa în prezenta cauză deoarece a făcut în mod corect aplicarea textelor naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a proceda la restituirea imediată a taxei solicitate.
Pe de altă parte, invocând dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. pârâta a arătat că este nejustificat de mare cuantumul onorariului avocațial acordat prin sentința atacată având în vedere munca depusă de avocat și complexitatea cauzei.
Reclamantul-intimat H. M. F. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs, și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece cheltuielile de judecată au fost corect acordate de tribunal; se contestă însăși aplicabilitatea - pentru motiv de caducitate - a art. 274 alin. 3 C. pr. civ., temeiul indicat în recurs pentru reducerea onorariului avocațial.(f.8)
Totodată, reclamantul a depus și o cerere de majorare a onorariului avocat potrivit cu tabloul onorariilor minimale, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Recurentul arată că raportat la valoarea pricinii de aproximativ 8.000 ron (f.13), onorariul de 1,24 lei este „cu certitudine ridicol"; și trebuie majorat corespunzător, în funcție de punctele de reper identificate de judecătorii secției în tabloul onorariilor minimale. Cu privire la munca îndeplinită de avocat, recurentul arată că în speță avocatul și-a îndeplinit mandatul, sens în care a urmărit stadiul dosarului, a formulat cerere de preschimbare a primului termen de judecată, a formulat întâmpinare, și-a asigurat substituirea la judecarea cauzei în recurs, activități care au presupus cel puțin 2 ore de muncă, iar onorariul practicat în domeniul fiscal este de aproximativ 120 euro plus TVA pe oră.
Se consideră de către recurent că o valoare a onorariului de aproximativ
1000 RON ar fi potrivită în prezenta cauză și invită Curtea să explice și consecințele fiscale ale hotărârii de majorare a onorariului avocațial.
Examinând recursul formulat, Curtea reține următoarele :
Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Curtea constată că litigiile de genul cauzei prezente sunt soluționate cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabilul lezat prin nerespectarea de către propriul stat a obligațiilor comunitare asumate. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea eventualelor cheltuieli de judecată la fond, iar pârâta recurentă are o culpă proprie care rezidă în aplicarea prioritară a unei norme naționale care încalcă prevederi comunitare, în loc să respecte prioritatea dreptului european.
Sub alt aspect, Curtea reține că, potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cele două repere stabilite legislativ sunt astfel: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. R. consideră că se impunea reducerea onorariului raportat la munca efectiv prestată în cauză având în vedere că prin numărul și obiectul lor cererile pentru restituirea taxelor auto au ajuns să aibă o formă standard, iar instanța a rămas în pronunțare la al doilea termen de judecată.
Spre deosebire de recurentă, Curtea nu găsește că în concret s-ar putea opera o reducere a onorariului din perspectiva criteriului muncii îndeplinite de avocat. În acest sens, avocatul a redactat cererea de chemare în judecată, a gestionat informațional și logistic evoluția dosarului din perspectiva clientului său, asigurându-și substituirea la ambele termene în fața tribunalului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Totodată, cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, instanța constatând că onorariul solicitat, de 1 leu plus
TVA, nu poate constitui o cauză existentă și reală pentru contraprestația reprezentată de serviciile avocațiale desfășurate. Orice act juridic, până la nivel de clauză, trebuie să aibă o cauză existentă și reală, aceasta fiind, în contractele sinalagmatice, prefigurarea contraprestației celeilalte părți, respectiv, în speță, a contraprestației clientului, reprezentată de onorariul avocațial.
Conform propriilor susțineri ale recurentului, „onorariul de 1,24 lei este cu certitudine ridicol";. Astfel, el nu acoperă cele cel puțin 2 ore de muncă necesare pentru recurs, nici măcar într-o proporție notabilă.
Din această perspectivă, Curtea nu poate da eficiență unei clauze nule pentru lipsă de cauză sau de realitate a cauzei, nici sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, nici sub cel al analizei cererii de majorare, deoarece ambele operațiuni ar valida, indirect, cauza clauzei prețului serviciilor prestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 6143 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatului H. M. F. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2012.
Red. S.L.R./Dact.H.C. Jud.fond: E. B...
