Decizia nr. 570/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 570/2012

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B.

GREFIER: D. C.

S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta A. N. A I. F. RA S. T. T. - S. împotriva sentinței civile nr. 1846 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta M. - A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J.- B. DE C. F., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința , se prezintă recurenta prin consilier juridic H. M. T., care depune la dosar delegație de reprezentare din (...), lipsind intimata.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.

Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.

Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar al întâmpinării depuse de partea adversă.

Totodată instanța constată că din eroare recurenta nu a fost citată cu mențiunea achitării taxelor judiciare aferente demersului promovat, sens în care pune în vedere reprezentantului recurentei să depună la dosar dovada achitării unei taxe judiciare în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Pentru a da posibilitatea recurentei să facă dovada achitării taxelor judiciare și să ia cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.

Reprezentantul recurentei arată că nu se opune ca pricina să fie lăsată la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se prezintă recurenta prin consilier juridic H. M. T., lipsind intimata.

Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Reprezentantul recurentei învederează instanței că în baza OUG nr.

82/2011 a fost desființată A. N. a Î. F. RA și s-a înființat A. N. a Î. F. cu filiale județene, se desfășoară activități de predare primire, nu au fost finalizat protocolul de preluare a activelor și pasivelor, iar la acest moment nu este legal îndeplinită forma legală de reprezentare a A., motiv pentru care solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare raportat la precizările făcute referitoare la impedimentele întâmpinate în executarea

Hotărârii de G. și având în vedere că reprezentantul are o delegație din partea autorității, conform înscrisului depus în dovedirea calității de reprezentant.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul recurentei arată că solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1846 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive și anularea deciziilor 9372/(...), decizia nr. 13406/(...) , decizia nr. 17822/(...) și a proceselor verbale de control financiar, învederând instanței că susține motivele de recurs așa cum acestea au fost formulate.

Apreciază reprezentantul recurentei că A. N. de A. F. a avut cunoștință despre HG 2. privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2010 a A., a căror prevederi legale sunt aplicabile de la (...) până la (...), și ca urmare beneficiază de subvenții, contrar celor susținute de pârâtă că au fost în imposibilitate de a aproba deconturile justificative întrucât bugetul nu era aprobat.

În concluzie, reprezentantul recurentei relevă că bugetul se aprobă pentru un an întreg iar în acest timp reclamanta poate beneficia de acele subvenții, raportat la specificul activității desfășurate, iar față de aceste considerente solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.

După deliberare, raportat la concluziile părților prezente și la actele dosarului, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1846 pronunțată la data de 0(...) în dosar nr.(...) al

T.ui C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. N. a Î. F. SR S. T. T.- S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C..

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.,42 alin.1 din

Legea nr.138/2004 finanțarea cheltuielilor curente ale administrației se asigură din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat";, iar conform art.42 al.4 din același act normativ, cheltuielile administrative, materiale și de personal necesare desfășurării activităților administrației se acoperă total sau parțial din subvenții de la bugetul de stat.

Organul de control financiar în mod corect în cadrul procedurii de soluționare a plângerii prealabile a constatat că reclamanta nu se încadrează în prevederile legale invocate, respectiv art.147 al.2 din Legea nr. 571/2003, deoarece din prevederile legale menționate mai sus ale Legii nr.138/2004, rezultă că reclamanta primește subvenții de la bugetul de stat pentru acoperirea in totalitate sau in parte a cheltuielilor necesare desfășurării activității și nu pentru prețul bunurilor livrate și al serviciilor prestate; reclamanta nu realizează operațiuni scutite și nu efectuează achiziții destinate exclusiv realizării de operațiuni care nu dau drept de deducere așa cum este prevăzută art.141 al.1 și

2 din Legea nr. 571/2003; pe de altă parte, reclamanta nu efectuează achiziții de bunuri și servicii pentru care nu se cunoaște destinația așa cum este prevăzută in art.147 al.5 din Legea nr. 571/2003, iar cheltuielile ce urmează a fi subvenționate sunt detaliate după planul aprobat pentru activitatea respectivă, pe feluri de cheltuieli și pe activități.

Reclamanta a înregistrat in conturile de cheltuieli întreaga valoare a facturilor primite, inclusiv TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii necesare pentru realizarea activităților prevăzute la art.42 al.4 din Legea nr. 138/2004.

Cheltuielile necesare desfășurării activității suportate din subvenții de la bugetul de stat sunt cheltuieli de investiții, administrative, materiale și de personal, necesare exploatării, întreținerii reparațiilor și amenajărilor de îmbunătățiri funciare, exclusiv TVA

Din cele expuse rezultă că subvențiile primite de la bugetul de stat acoperă costul prestărilor executate, dar nu și TVA aferentă achizițiilor de materiale, deoarece aceasta reprezintă un impozit indirect, datorat bugetului de stat.

Apărarea formulată de reclamantă atât in cadrul soluționării plângerii prealabile cât și reiterarea acesteia in cadrul prezentei acțiuni cu privire la faptul că se încadrează la persoană impozabilă cu regim mixt, in sensul art.147 din Legea nr. 571/2003, în mod corect a fost reținută ca neincidentă speței, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a realizat operațiuni scutite fără drept de deducere așa cum prevede art.141 din Legea nr. 571/2003.

Susținerea reclamantei în sensul că OMFP 1. nu era in vigoare începând cu data de (...) este irelevantă, deoarece deciziile atacate prin prezenta nu au la bază acest temei legal, iar cu privire la invocarea incidenței HG 2., această hotărâre a fost publicată in Monitorul Oficial la data de (...) și întrucât cele trei acte administrativ-fiscale contestate se referă la perioada ianuarie-martie 2010 instanța apreciază că au fost emise anterior acestui act normativ, care potrivit principiului neretroactivității legii civile nu poate retroactiva.

Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta susținând că în mod greșit nu s-au luat în considerare TVA aferent achizițiilor și faptul că execuția bugetară se derulează pe timp de un an calendaristic cu începere de la 1 ianuarie și până la 31 decembrie a aceluiași an. A considera că în perioada ianuarie - martie 2010 reclamanta nu este îndreptățită la deducere TVA este greșită ținând seama că bugetul nu se divide pe fiecare lună în parte.

Activitatea entității din punct de vedere financiar se derulează în cadrul planului economic anual și în cadrul aceluiași plan urmează să se facă și deducerile de TVA în anul financiar respectiv.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că susținerile recurentei nu au relevanță pe de o parte datorită faptului că deciziile 9372, 13406 și 17822 nu se bazează pe prevederile legale așa cum eronat se susține, actul precizând doar că definitia costurilor stocurilor a fost preluată prin ordinul 3..

În al doilea rând se arată motivul pentru care nu s-a avizat suma reprezentând TVA este consecința neîncadrării reclamantei în prevederile art.147 din Legea nr.571/2003.

Tot astfel se arată că deciziile contestate de recurent se referă la acte anterioare actului normativ iar prin plângere nu se face referire la HG 2. în vigoare pentru perioada ultima celei invocate.

Analizând actele dosarului Curtea reține următoarele:

În cursul anului 2010 recurenta a prezentat spre avizare deconturile justificative privind utilizarea subvențiilor pentru acoperirea cheltuielilor. Verificând documentația organele fiscale au respins de la avizare suma totală de

74243 lei reprezentând TVA aferent achizițiilor efectuate în perioada (...)-(...) în considerarea că recurenta eronat a înregistrat în conturile de cheltuieli a facturilor primite în conformitate cu prevederile art. 147 alin.2 din Legea nr.571/2003 care reglementează modul de deducere pentru persoanele cu regim mixt întrucât nu se încadrează în aceste prevederi.

Cele constatate au fost contestate de recurentă iar prin deciziile nr.9372,

13406, 17822 contestațiile au fost respinse în considerarea că afirmațiile ce constau în încadrarea la persoane impozabile cu regim mixt în sensul normei mai sus arătate nu pot fi reținute întrucât sucursala nu a realizat operațiuni de scutire fără drept de deducere așa cum sunt precizate la art.141 din Legea nr.571/2003. Mai mult sucursala nu efectuează achiziții pentru care nu se cunoaște destinația, ele generând cheltuieli stabilite pe baza planurilor tehnice și contractelor încheiate cu terții furnizori iar decontul justificativ de cheltuieli se întocmește lunar pe baza situațiilor de lucrări și a facturilor emise de furnizori. În concluzie decontul justificativ trebuie să conțină cheltuieli deja efectuate și cu destinație precisă fără ca aceasta să includă și taxa pe valoarea adăugată.

Nemulțumită fiind recurenta s-a adresat instanței susținând că în mod greșit organele fiscale au considerat că nu se încadrează în prevederile art.147 din Legea nr.571/2003 respectiv că nu a realizat operațiuni scutite fără drept de deducere deoarece se omite că ordinul 3055 din 2009 a abrogat ordinul

1752/2003 iar perioada 1.03-(...) nu poate fi exclusă de sub incidența acestui act normativ și nici a HG 2. prin care se aproba bugetul aferent anului 2010.

Intimata prin întâmpinare a susținut că trimiterea făcută la ordinul 1. nu are relevanță deoarece deciziile contestate nu se bazează pe acest act normativ, motivul fiind încadrarea recurentei reclamante in prevederile art.147 din Legea nr.571/2003. In plus hotărârea invocată a fost publicată în aprilie 2010 iar procesele verbale vizează perioada anterioară actului normativ ianuarie - martie

2010.

Susținerile intimatei nu pot fi primite întrucât dreptul de deducere potrivit codului fiscal este recunoscut persoanelor impozabile cu regim mixt. Ori A. respectiv recurenta este persoană juridică cu regim mixt iar înțelesul în acest sens este dat implicit în condițiile adoptării bugetului de venituri și cheltuieli prin HG nr.2. pe întregul an 2010. Acest act normativ actualizează indicatori vizând TVA ceea ce duce la recunoașterea dreptului de deducere .Imprejurarea ca că acest buget a fost aprobat abia în martie nu înseamnă că nu este aferent și lunilor ianuarie - martie și nu poate fi imputat recurentei. Bugetul are o structură unitara si nu poate fi fractionat așa cum se încearcă a fi acreditată ideea de catre intimata de vreme ce alocarea s-a făcut pe întregul an iar o dovadă a repartizării fracționate printr-un act nu este făcută.

Susține intimata că dispozițiile hotărârii privind adoptarea bugetului nu se pot avea în vedere însă se omite a se retine că execuția bugetară se derulează pe parcursul unui an calendaristic 1 ianuarie - 31 decembrie .Activitatea din punct de vedere financiar se desfășoară în execuția anului bugetar iar in cadrul acestuia se fac și deduceri aferente intregului cata vreme prin actul de aprobare nu se realizeaza o defalcare pe perioade Prin urmare apărarea intimatei este nefondată și va fi respinsă.

Așadar constatând că recurenta se încadrează în categoria persoanelor impozabile cu caracter mixt ,ca potrivit codului acestea au drept de deducere iar din această perspectivă în mod greșit s-a reținut neavizarea deconturilor, în baza art.312 C.pr.civ. art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de A. N. A I. F. RA S. T. T. - S. împotriva sentinței civile nr. 1846 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că: admite acțiunea formulată de reclamanta A. N. A I. F. RA S. T. T. - S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C..

Anulează deciziile nr. 9372/(...), 13406/(...), 17822/(...) precum și procesele verbale de control nr. 6045/(...), 10001/(...) și 13997 din (...).

Obligă intimata D. G. a F. P. C. să achite recurentei cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru și timbru judiciar în sumă de 2,15 lei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

F. T. M. H. M. B.

D. C.

GREFIER

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.G. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 570/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal